Ca sa se apere de navala mistretilor, care le distrugeau culturile, locuitorii unor comune din Alba braconau, in ciuda legislatiei comuniste foarte aspre. Inainte de 1989, in judetul Alba mistretii erau o adevarata calamitate. Locuitorii din Oarda de Sus si Vintul de Jos braconau „in legitima aparare”.
Intre marginea padurii si lanul de porumb, alaturi de un mistret braconat „in legitima aparare“
Pasiunea pentru vanatoare a lui Ceausescu, imitata de elita comunista, a creat dezechilibre ecologice in zonele rezervate pentru distractia preferata a fostului dictator. In judetul Alba, doua localitati, Oarda de Sus si Vintul de Jos, erau grav afectate de numarul mare de mistreti din zona, care le distrugeau culturile de porumb. Lipsa pradatorilor naturali – lupii fusesera exterminati – padurile in care abunda ghinda si jirul si vanatorile organizate foarte rare permiteau dezvoltarea unui numar foarte mare de turme de ramatori si a unor exemplare de talie mare.
De veghe in lanul de porumb
Atrasi de lanurile de porumb, mistretii ieseau noaptea din padure si distrugeau munca de un an a unei familii in doar cateva ore. In plus, s-au intamplat si mai multe accidente, in urma intalnirii dintre oameni si mistreti mai multi localnici fiind raniti. Satui sa apeleze la oficiali, care ridicau din umeri, pentru ca asa era ordinul „de sus”, localnicii au incercat sa se apere singuri.
Incepand din august si pana catre jumatatea lui octombrie, cand se culege porumbul, langa lanuri erau aprinse focuri, unde oamenii stateau de veghe, pazindu-si fiecare tarlaua. Pasul urmator a fost foarte usor, mai ales ca mistretii continuau sa profite de fiecare bresa in linia de aparare: braconajul, desi pedeapsa era inchisoarea intre 3 si 10 ani.
Arme primitive, arme moderne
Mijloacele folosite pentru vanarea mistretilor veniti la porumb erau foarte diverse, incepand de la gropi cu tepuse, ca in epoca de piatra, „spangi” – lame de tip sabie, lungi de circa o jumatate de metru, prinse intr-o coada lunga de lemn – si sfarsind cu pusti de vanatoare, unele dintre ele artizanale. Multi dintre locuitorii celor doua comune care lucrau la Cugir, la fabrica de „masini de cusut calibrul 7.62”, se pricepeau sa faca o arma simpla, avand si acces la munitie.
Monstrul
„Aveam, pe vremea aia (inainte de 1989, n.red.) o tarla cu porumb la Valea Gobli, chiar langa padure. Faceam noaptea paza la mistreti, din august pana in octombrie, ca era plin de ei”, si-a amintit, pentru reporterii Adevarul, Nicolae Bogatan, de 52 de ani, din Vintul de Jos.
„Mai luam doi prieteni cu mine, unul dintre ei cu pusca si un pic de palinca. Stateam si pandeam, ca porcii nu vin cand vrei tu, vin cand vor ei. Ei, intr-o seara luasem noi o tuica mai pacatoasa si ne-am imbatat, mai ales eu, asa ca ne-am culcat. Si intrara porcii in cucuruz.
Cum dormeam eu, am auzit asa, o bubuitura de ziceai ca a cazut cerul. Am sarit speriat, inca ametit si i-am vazut pe amandoi prietenii mei calare pe un vier de vreo 300 de kile. Porcul inca nu era mort si, cum statea pe o parte, cu prietenii mei deasupra, tot dadea sa-i muste. Astia doi si ei betoci, voiau sa-l omoare cu cutitul. Am sarit si io cu un par si am tot strigat sa-l mai puste o data, ca e periculos tare cu vierul ranit.
Pana la urma, o murit si l-am tras, greu, la masina. Aveam o troaca de Dacie veche si o fost munca grea sa-l bagam in portbagaj, ca de ametiti ce eram si de cat era de mare vierul, il puneam tot pe langa. No, dupa ce am reusit, am mers la socri, la mine acasa, ca stateam cu ei. Aveam doi copii, de 5-6 ani, care s-au speriat cand au vazut cat e de mare. Socrul a fost si mai tare, ca s-a trezit si s-a speriat, ca a crezut ca i-am taiat juninca din grajd. Am avut noroc ca l-am prins pe tata lor, ca s-a dus nevasta mea sa culeaga cucuruzul si o venit cu o jumatate de car, de pe un loc unde trebuia sa fi fost vreo patru care de cucuruz. Au stricat tot mistretii. Daca nu prindeam vierul, aveam nacaz mare cu muierea”, a mai povestit, razand, Nicolae Bogatan.
L-am intrebat daca nu aveau de dat lamuriri autoritatilor, din cauza braconajului. „N-avea nimeni treaba cu noi. Pai ce, militienii si domnii de la partid nu mancau si ei carne si carnati de mistret?”, a raspuns, zambind, Nicolae Bogatan.
Se intamplau si accidente
Il cheama Gheorghe „si atat” si i se spune Ghita. Este braconier, cu vechi state de serviciu, inca de prin 1985. Nu vrea sa-si dea numele pentru ca inca mai prinde cate un mistret. Locuieste in Oarda de Sus si a inceput sa braconeze mistreti pentru ca ii distrugeau porumbul. „Faceau prapad. Daca apucau sa intre, rupeau tot.
Pe margine ziceai ca e tarlaua intreaga, dar in mijloc era praf. Ce nu mancau, distrugeau. Asa fac si acum, dar mai putin”, a povestit el pentru Adevarul.
Pe piciorul stang are doua cicatrici paralele, lungi si adanci. „M-a prins o scroafa. Facusem groapa cu tepi in porumb si a cazut un purcel. Cand m-am dus sa-l scot, m-am trezit ca navaleste scroafa. Am avut noroc, eram aproape de padure si am apucat sa ma catar intr-un copac. A apucat sa dea cu coltii, dar am scapat”, si-a amintit Ghita clipele de groaza. „Cat ma vezi de mare (este un individ foarte solid, n. red.), dadeam clasa si la o veverita, asa de iute m-am catarat. Mistretii raniti si scroafele cu pui sunt mai rai ca lupii”, a mai spus, zambind, Ghita.
Nimeni nu a fost retinut pentru braconaj inainte de ’89
Primarul din Vintu de Jos, Alexandru Danciu, stie multe despre vanatoarea ilegala de mistreti. „Aici s-a braconat de foarte multa vreme, se braconeaza si se va mai bracona, dar nu din lacomie. Oamenii trebuie sa-si salveze cumva culturile. Sunt prea multi porci si acum, ca se mai fac vanatori, dar pe vremea lui Ceausescu erau mult mai multi. Avem specialisti in preparat carnea de mistret aici, ca au practica multa”, povesteste zambitor primarul.
„Nu vreau sa credeti ca as incuraja incalcarea legii. Acum se braconeaza mult mai rar, pentru ca sunt mai putini mistreti si nu mai ies din padure asa de des. Se organizeaza vanatori si sunt tinuti un pic sub control, ca numar. Pe vremea lui Ceausescu, insa, erau o gramada de turme de mistreti, pentru ca erau rezervati pentru tovarasi, sa vina sa-i impuste cu sutele”, spune Alexandru Danciu.
Militienii stiau, dar taceau
„Toata lumea stia ca se braconeaza pe aici, militienii, seful de post, se stia si la Alba Iulia, dar oamenii inchideau ochii. Nu a fost niciodata cineva anchetat sau condamnat pentru braconaj. E drept ca si militienilor si alora de la partid le venea cam greu sa zica vreun cuvant de braconieri cu gura plina de friptura de mistret”, rade primarul.
„Am auzit de unii care au avut necazuri, din cei care lucrau pe la Cugir, pentru ca isi facusera pusti artizanale, dar nu pentru mistreti. Pe aia ii luau rapid, ca le era frica la militieni si la securisti sa nu comita si altele, daca tot aveau pusti, atunci cand venea Ceausescu sau alti din sefii PCR la vanatoare. In rest, toata lumea intelegea ca oamenii de aici nu faceau altceva decat sa-si pazeasca porumbul si cateodata o mai si pateau, pentru ca mistretii sunt periculosi, mai ales cand sunt raniti”, a mai povestit primarul Danciu.
Vanatorul Ceausescu, iubit de localnici
Ceausescu venea rar sa vaneze mistreti in Alba, preferand zona Harghita. Atunci cand aparea in zona insa, era macel. Erau impuscate zeci sau sute de exemplare, dupa ce mistretii erau fugariti de gonaci in calea armelor performante ale vanatorilor de rang inalt. Pentru localnici, vanatorile erau un prilej de bucurie, deoarece aveau o perioada de liniste apoi.