În ultimul deceniu, zimbrul a revenit în sălbăticia României după peste 200 de ani de absență, prin programe de reintroducere în păduri și parcuri naturale. Astăzi, el trăiește din nou liber, însă în areale bine delimitate, monitorizate și gestionate de oameni, unde se reproduce natural.
În jurul anului 2000, zimbrul european (Bison bonasus) era considerat dispărut din fauna sălbatică a României. Asta pentru că nu exista nicio populație care să trăiască liber, să se deplaseze natural și să se reproducă fără intervenție umană, conform monitorizorilor organizațiilor non-guvernamentale din acel moment.
Dispariția din sălbăticie și reaparția
La acel moment, existau mai puțin de 50 de exemplare „sechestrate” în grădini zoologice sau în rezervații „închise”, conform datelor Ministerului Mediului din acea perioadă.
Practic, în urmă cu 25 de ani, specia era dispărută din România din punctul de vedere al prezenței sale într-un mediu sălbatic.
După 25 de ani, cu ajutorul programelor europene, în țara noastră se găsesc acum peste 350 de zimbri, potrivit unei estimări WWF, și aproape 300, conform datelor citate de ministerul de resort.
Aproape trei sferturi dintre zimbri trăiesc în sălbăticie, într-un mediu însă parțial controlat de om.
Mai exact, animalele se găsesc în rezervații precum Parcul Natural Vânători-Neamț, Munții Țarcu, Munții Făgăraș și Zimbrăria Neagra din cadrul Ocolului Silvic Bucșani, județul Dâmbovița.
Nu mai este o specie vulnerabilă
La nivel european, zimbrul a trecut de la statutul de specie Vulnerabilă la cel de Aproape amenințată, ca urmare a creșterii populațiilor.
În 2020, IUCN a anunțat că zimbrul european (Bison bonasus) a trecut de la „Vulnerabil (VU) la „Aproape amenințat” (Near Threatened – NT), datorită creșterii populațiilor și a eforturilor de conservare. IUCN este International Union for Conservation of Nature (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), organizația internațională care evaluează și clasifică starea de conservare a speciilor la nivel global.
Legătura dintre zimbru și România
Legătura dintre România și zimbru este una profundă, istorică și simbolică. Zimbrul european (Bison bonasus) a fost prezent pe teritoriul actual al României timp de mii de ani, fiind una dintre cele mai impunătoare specii de mamifere ale pădurilor carpatine.
De fapt, zimbrul este cel mai mare mamifer care trăiește în România astăzi. Un exemplar matur poate ajunge să cântărească aproximativ o tonă, în timp ce un urs brun ajunge, în medie, la circa 600 de kilograme.
Dovezi arheologice și cronici medievale arată că zimbrul era cunoscut și vânat încă din Antichitate și Evul Mediu, fiind asociat cu puterea și bogăția.
În Moldova medievală, zimbrul a devenit chiar simbol heraldic, capul de zimbru fiind folosit pe steme și sigilii domnești.
„Zimbrul este adesea confundat sau asociat cu bourul, o specie diferită, astăzi dispărută”, ne povestește istoricul Ștefan Toderașcu.
„Bourul era strămoșul sălbatic al bovinelor domestice și trăia mai ales în zone deschise și de silvostepă, în timp ce zimbrul prefera pădurile dese. Deși ambele specii erau mari, cu coarne puternice și aveau un rol important în cultura tradițională, ele nu sunt identice din punct de vedere biologic”, spune Toderașcu.
Ultimul bour a dispărut în Europa în 1627, în Polonia, iar zimbrul a urmat un traseu similar de declin, dispărând din sălbăticia României în secolul al XVIII-lea.
De fapt, zimbrul istoric a dispărut
Zimbrul european – Bison bonasus – a dispărut complet din fauna sălbatică de pe teritoriul actual al României în secolul al XVIII-lea. Ultima mențiune datează din jurul anului 1790.
Vânătoarea excesivă, pierderea habitatelor forestiere și presiunea umană au dus la extincția locală a speciei, într-un context similar cu cel din multe alte regiuni ale Europei.
Timp de peste 200 de ani, România nu a mai avut zimbri în natură.
Situația s-a schimbat abia în a doua jumătate a secolului XX, când au început primele tentative de reintroducere în captivitate și semi-libertate. Mai recent, după 2010, au fost lansate programe moderne de reintroducere în libertate, în special în Carpați.
Însă și aceste exemplare de zimbru european sunt doar rude ale zimbrului istoric (denumit caucazian), așa cum explică specialiștii.
„Astăzi, zimbrul european, având această origine, a păstrat foarte puțin din caracteristicile zimbrului caucazian, iar înfățișarea sa nu diferă de cea a zimbrului de șes.
Au existat și două subspecii ale zimbrului european: zimbrul de șes sau de Białowieża (Bison bonasus bonasus) și zimbrul de munte sau caucazian (Bison bonasus caucasicus). Zimbrul caucazian nu a supraviețuit până în zilele noastre, ultimul exemplar murind în Caucaz în 1927”, explică reprezentanții Romsilva, care administrează rezervația din Dâmbovița.
Portretul zimbrului care mai trăiește în România
Specialiștii din cadrul Romsilva ne-au ajutat cu o descriere a speciei care se regăsește în România.
Exemplarele speciei au un corp masiv și puternic, atingând la maturitate o greutate de 800 – 1.000 kg la masculi și 500 – 700 kg la femele.
Înălțimea ajunge la aproximativ 2,2 metri, iar lungimea trunchiului și a capului este, în medie, de 280 cm. Coada este scurtă și groasă, având o lungime de până la 0,8 m.
Pieptul este foarte bine dezvoltat, iar capul pare contopit cu trunchiul. Corpul este acoperit cu o blană deasă și pâsloasă, cu păr aspru și scurt, de culoare brun-cafeniu-negricios. Ceafa este împodobită cu o coamă foarte stufoasă.
Capul este mare, cu fruntea boltită, iar la ambele sexe coarnele sunt scurte, întoarse înapoi deasupra ochilor, cu vârfurile ascuțite îndreptate în sus, având o lungime de până la 45 cm la masculi. Raportate la dimensiunea corpului, aceste proporții sunt relativ mici.
Maturitatea este atinsă în jurul vârstei de patru ani, iar împerecherea are loc, de regulă, în lunile august–septembrie, în funcție de condițiile climatice, și durează aproximativ o lună. S-a observat la animalele ținute în captivitate că ciclul nu se păstrează constant.
După o gestație de aproximativ 39 de săptămâni, femela naște un singur vițel, pe care îl alăptează practic din prima oră după fătare. La naștere, puii au părul de culoare roșiatică și cântăresc între 16 și 35 kg. Zimbrii au o longevitate medie de 20–25 de ani, iar raportul optim între sexe este considerat a fi de 1:5.
O caracteristică particulară a masculilor o reprezintă disproporționalitatea dintre partea din față a corpului, foarte puternică, și crupa relativ mică. Femelele sunt mai mici, cu o greutate cuprinsă între 320 și 640 kg, iar partea anterioară a corpului este mai puțin dezvoltată.
Corpul zimbrului european este acoperit de o culoare gri-maronie, care se armonizează cu peisajul înconjurător.
Proiectele care au ajutat zimbrul
În România, zimbrul a ajuns să fie observat din nou în sălbăticie datorită unor proiecte derulate de Ministerul Mediului (respectiv Romsilva), dar și de organizații non-profit precum WWF și Conservation Carpathia.
WWF a coordonat timp de un deceniu un proiect major de reintroducere în libertate în zona Armeniș și împrejurimi.
În 2023 a fost semnalată și migrarea naturală a unor exemplare către Parcul Național Domogled–Valea Cernei, un indiciu că populația începe să utilizeze areale mai largi decât „zona de start”.
„Eforturile susținute ale WWF-România au dat rezultate remarcabile: peste 200 de zimbri străbat acum sălbăticia Munților Țarcu, marcând un moment crucial în istoria lungului parcurs de reintroducere a speciei.
Dincolo de cifrele impresionante, acest moment nu reprezintă doar rezultatul eforturilor WWF-România. Este dovada clară că putem reconecta comunitățile locale cu moștenirea lor naturală și că putem restaura echilibrul ecosistemelor. Natura are o putere incredibilă de a se regenera atunci când i se oferă șansa”, spun reprezentanții asociației.
În 2024 a început o nouă etapă, printr-un proiect LIFE, cu obiective de creștere a populației locale prin translocări succesive, fiind menționate ținte pe termen mediu până în jurul anului 2029.
În Carpații Meridionali, Conservation Carpathia derulează reintroduceri în mai multe puncte, precum Pecineagu, Rucăr–Lerești și Nucșoara. Presa a citat, pentru intervalul 2019–2024, un total de zeci de exemplare eliberate în Munții Făgăraș, cifrele variind în funcție de anul de referință și de includerea mai multor puncte de eliberare.
„Reintroducerea zimbrilor în pădurile României a început acum zece ani.
Animalele au fost aduse din Germania, Polonia, Suedia, Franța, Italia și Belgia, iar zonele alese pentru repopulare sunt Munții Stânișoarei din Carpații Orientali, Munții Țarcu și Munții Făgăraș”, explică Călin Șerban, specialist de proiect în reintroducerea zimbrilor, din cadrul Fundației Conservation Carpathia.
Evoluția populației de zimbri în România (ultimii 25 de ani)
1999–2000 – începutul proiectelor moderne
Ideea de reintroducere a zimbrului liber în România, după mai bine de 200 de ani de absență completă în sălbăticie, a început să prindă contur la sfârșitul anilor ’90, în contextul programelor Uniunii Europene și al inițiativelor ONG-urilor de mediu.
2000–2010 – reintroduceri în captivitate și începuturi lente
În această perioadă au continuat reintroducerile în rezervații și în regim semi-liber, în special în zona Vânători-Neamț, însă populația în libertate era încă foarte redusă sau inexistentă, fiind alcătuită preponderent din exemplare aflate în rezervații.
2012 – primele eliberări în libertate în secolul XXI
În 2012 au fost eliberați primii zimbri în Parcul Natural Vânători-Neamț, marcând o etapă concretă de revenire în natură.
2014–2016 – începutul reintroducerilor în Munții Țarcu
Proiecte majore, precum LIFE with Bison și inițiativele WWF-Rewilding Europe, au început eliberările în Munții Țarcu, primul transport de zimbri având loc în jurul anului 2014.
2020 – expansiune în Munții Făgăraș
Programul de reintroducere în Munții Făgăraș a început în perioada 2019–2020 și, până în 2022, a înregistrat zeci de exemplare adaptate la viața sălbatică.
2021 – peste 100 de zimbri liberi în țară
În 2021, reintroducerile continue au dus la depășirea pragului de 100 de zimbri liberi în Munții Țarcu, cel mai mare număr înregistrat până atunci în România.
2022 – creștere vizibilă
În Munții Țarcu erau raportate deja aproximativ 100 de exemplare, dintre care un procent semnificativ se născuse în sălbăticie, iar proiectele continuau să se extindă.
2023 – aproape 170 de zimbri în Munții Țarcu
Turma din Țarcu a ajuns la circa 170 de zimbri în libertate, devenind una dintre cele mai mari populații reintroduse din Europa într-o singură locație.
2024–2025 – aproximativ 300 de zimbri în total
La mijlocul anului 2025, estimările indică aproximativ 300 de zimbri în libertate și semi-libertate în România, în mai multe nuclee: Munții Țarcu, Munții Făgăraș și Parcul Natural Vânători-Neamț.
CITEȘTE ȘI:
Dosar penal pentru braconaj, deschis după ce un pui de zimbru a fost prins într-un laț
Premieră: primul pui de zimbru născut dintr-o femelă venită pe lume în Munții Făgăraș
RTV.net: Un zimbru din Hațeg, inclus în cel mai mare proiect european de salvare a speciei
