Înainte să bați din picior că vrei cel mai nou telefon apărut în România, imaginează-ți că cel de pe care, cel mai probabil, citești acest text acum, va ajunge în Ghana, unde un copil de 7 ani îl va topi pentru metalele prețioase, expunându-se astfel la substanțe chimice periculoase.
Faci parte dintre cei care pe lista de cadouri pe care le dorești de Sărbători se află și ultimul model de iPhone 8 sau X? Răspunde sincer: te-ai întrebat ce se întâmplă cu vechiul tău smartphone atunci când vei scăpa de el? Nu va mai fi în casa ta, dar nici nu va dispărea în neant.
Telefoanele care nu-și găsesc un alt cumpărător sunt fie trimise la topit, unde pot fi extrase câteva metale prețioase din plăcile cu circuite, cum ar fi aurul sau paladiu (însă procesul eliberează în aer cloruri și mercur), fie sunt mărunțite. Însă nu tot aurul este recuperat. Există estimări potrivit cărora 11% din aurul care se exploatează anual și este folosit la construirea telefoanelor este pierdut în timpul acestui proces de topire.
Dacă îți cumperi acel nou telefon, vei face parte din cele 1,5 miliarde de persoane care își achiziționează anual un telefon nou, ceea ce înseamnă generarea a 45 de milioane de kilograme de e-waste, numai de la telefoane.
Poate pentru locuitorii din Statele Unite sau cei din Europa aceste cifre nu sunt îngrijorătoare sau poate chiar nu spun nimic, dar ele înseamnă continuarea unui stil de viață periculos a celor din țările subdezvoltate, căci acolo ajung mare parte din telefoanele vechi.
Deșeurile electronice (E-waste este prescurtarea de la electronic waste, care înseamnă aparate electrice și electronice aruncate) generate de Statele Unite ajung în țările în curs de dezvoltare precum Ghana, Nigeria, India, Pakistan și China.
Agbogbloshie, o fostă suburbie din Accra, Ghana, a devenit o groapă de gunoi pentru deșeurile electronice unde comercianții din Europa, SUA, China și India trimit ilegal tone de electronice vechi. Ghana importa, în 2016, în jur de 215.000 de tone de e-waste și generează 129.000 de tone, iar previziunile arată că aceste cifre s-ar putea dubla până în 2020.
250.000 de persoane care trăiesc în împrejurimi își pun sănătatea în pericol din cauza nivelului ridicat de plumb din pământ, iar la dezmembrarea electronicelor participă toată lumea, inclusiv copii de 7 ani.
Guiyu, o localitate din provincia Guangdong, din sudul Chinei, era cunoscută, până în 2015, drept capitala deșeurilor electronice din toată lumea. Un studiu a arătat că copiii din această zonă aveau cantități anormale de plumb în sânge.
Printre efectele pe termen scurt ale contactului cu e-waste, în special din cauza procesului de topire, se numără arsuri și răni, deteriorarea vederii, greață cronică, anorexie, probleme respiratorii, dureri puternice de cap. Iar pe termen lung, expunerea la substanțele chimice din mediu poate duce la dureri constante de cap, probleme de respirație, tuse cu sânge, probleme cu ochii, boli ale plămânilor.
Problema, susțin jurnaliștii de la Treehugger, este că extragerea de metale prețioase și minerale din pământ este încă destul de ieftină și că situația nu se va schimba până când producătorii de tehnologie nu vor plăti mai mult pe materia primă, fiind astfel mai convenabil să recicleze dispozitivele vechi (în medii controlate și sigure pentru sănătate). Însă consumatorii sunt parte din problemă, mai spun aceștia, pentru că producția este dictată de cererea mare din piață.
Așadar, rămâne să ne educăm și noi, cumpărătorii, și să ne întrebăm de fiecare dată dacă achiziționarea unui nou device ar fi într-adevăr o necesitate sau doar un moft.
