Urbanizarea suprafețelor de teren arabil poate avea consecințe economice drastice ca urmare a reducerii producției de hrană, dar și prin prisma distrugerii ecositemelor adaptate la acestea, potrivit unor cercetări recente, citate de publicația Comisiei Europene, Scinece for Environment Policy.
Acapararea de către zona urbană, în perioada 2003 – 2008, a 15.000 hectare de teren arabil din câmpia italiană Emilia-Romagna a însemnat costuri suplimentare de 19 milioane euro pentru contracararea efectelor dioxidului de carbon eliberat și care era stocat în plante și sol (peste 3 milioane de tone de CO2), 100 de milioane de euro pentru producția de cereale și alte 270 milioane de euro pentru achiziționarea altor materii prime”, se arată în articolul Scinece for Environment Policy.
Transpusă în pierderea de hrană, transformarea celor 15.000 de hectare în zonă urbană a însemnat pierderea a 109.000 tone de cereale, echivalentul necesarului caloric pentru o zi pentru 425.000 de persoane.
O cercetare anterioară a demonstrat că necesarul investițional pentru lucrări hidrologie făcute pentru adaptarea terenului pentru noul său rol – asemenea canalelor de scurgere și altor forme de contracarare a efectelor inundațiilor – s-a ridicat la peste 1 miliard de euro”, se mai spune în publicația Comisiei.
Cercetătorii au spus că studiul elaborate nu a dorit să contabilizeze și celelalte efecte negative cu impact asupra biodiversității, sănătății și culturii (de exemplu distrugerea unor sit-uri arheologice).
