La Geneva, negocierile pentru Tratatul Global al Plasticului se apropie de final. Fără un acord ambițios, producția de plastic ar putea crește cu 60% până în 2040, compromițând obiectivele climatice și condamnând oceanele și comunitățile vulnerabile la un viitor sufocat de deșeuri. Cu doar câteva zile până la termenul limită, discuțiile riscă să se blocheze într-un text diluat.
Un impas periculos
Negocierile pentru un tratat internațional privind poluarea cu plastic — descris drept „cel mai important acord de mediu de la Acordul de la Paris încoace” — sunt pe muchie de cuțit, cu doar două zile rămase până la termenul-limită stabilit pentru joi seara.
Delegații, reprezentând 184 de state, se află împotmoliți în dispute asupra unor aspecte fundamentale: definiția tratatului, amploarea acestuia și, în special, dacă există sau nu un plafon pentru producția de plastic.
Situația este ilustrată dramatic printr-un joc de cuvinte al comisarului UE pentru mediu, Jessika Roswall: „Avem mai multe paranteze pătrate în text decât plastic în mare.”
Blocajul principal vine dintr-o divergență majoră între țările care susțin reducerea producției de plastic și cele care consideră că soluția stă doar în reciclare și gestionarea deșeurilor.
Arabia Saudită, Rusia, India, Maroc, Cuba, Kazahstan și Statele Unite s-au opus includerii unor obiective clare de limitare a producției, argumentând că acestea ar afecta industriile și comerțul.
De cealaltă parte, state insulare vulnerabile și țări precum Panama sau Norvegia avertizează că fără plafonarea producției, orice tratat va fi doar „o promisiune frumoasă pe hârtie”.
Datele susțin acest punct de vedere: în prezent, sub 10% din plasticul produs global este reciclat, restul ajungând în gropi de gunoi, în incineratoare sau în mediu.
Lobby masiv și influență industrială
În culise, un alt factor complică negocierile: influența industriei petro-chimice.
Peste 230 de lobbyști din sectoarele petrolului, gazelor și chimicalelor participă la discuții – un număr mai mare decât delegațiile multor state.
Organizațiile de mediu avertizează că această prezență masivă riscă să deturneze tratatul spre soluții care nu afectează interesele economice ale marilor producători de plastic.
„Vedem un consens în locurile greșite”, nota PlasticsToday, referindu-se la faptul că părțile au reușit să cadă de acord pe aspecte minore, în timp ce problemele fundamentale – cum ar fi producția excesivă – rămân nerezolvate.
Text fragmentat și termene depășite
La finalul ultimei sesiuni, textul de lucru al tratatului conținea încă numeroase paranteze și formulări nesoluționate, semn al lipsei de progres pe punctele cheie.
Observatorii internaționali se tem că presiunea termenului limită va forța adoptarea unei versiuni slabe, „de compromis”, care să mulțumească toate părțile, dar să nu livreze soluții reale.
Povestea din spatele cifrelor: experiența Malaeziei
Articolul din The Star aduce o perspectivă umană asupra problemei. Malaezia este unul dintre cele mai mari centre mondiale pentru reciclarea deșeurilor din plastic importate. Însă realitatea din teren arată provocări uriașe: infrastructură insuficientă, poluare cauzată de instalații neconforme și impact direct asupra comunităților locale.
Se relatează despre sate unde aerul este înecăcios din cauza arderilor ilegale de plastic și despre oameni care, deși își câștigă traiul din colectare și sortare, se confruntă zilnic cu efecte asupra sănătății.
Această perspectivă evidențiază faptul că problema plasticului nu este doar una ecologică, ci și socială și economică. Un tratat global eficient ar trebui să țină cont de aceste realități și să sprijine tranziția comunităților dependente de economia plasticului spre alternative sustenabile.
Arta ca protest
Artista canadiană Benjamin Von Wong a amplasat în fața sediului ONU o sculptură impresionantă de aproape 6 metri, intitulată Thinker’s Burden, reprezentând o formă gânditoare încrâncenată, învăluită în deșeuri de plastic ținând în brațe un copil — o metaforă vizuală a riscului existențial reprezentat de poluare. Sculptura este alimentată zilnic cu tot mai mult plastic, simbolizând și mai mult presiunea asupra negocierilor
Imaginea a devenit virală și a fost interpretată ca un apel urgent către negociatori: „Nu vă pierdeți în detalii tehnice, luați decizii curajoase”.
Ce este în joc
Mizele sunt uriașe. Potrivit Programului ONU pentru Mediu, fără măsuri drastice, producția de plastic ar putea crește cu 60% până în 2040, ceea ce ar face imposibilă atingerea obiectivelor climatice și ar agrava poluarea oceanelor.
Țările cu infrastructură limitată vor fi cele mai afectate, atât ecologic, cât și economic.
Negocierile de la Geneva reprezintă probabil ultima șansă pentru ca tratatul să includă măsuri ambițioase, înainte ca documentul final să fie adoptat. Un eșec ar însemna ani pierduți și miliarde de tone de plastic în plus în mediu.
„Dacă pierdem această șansă, nu vom mai avea una similară în viitorul apropiat”
avertizează un oficial ONU citat de Health Policy Watch.
Concluzie
Geneva ar trebui să fie locul unde liderii mondiali își asumă curajul politic de a închide robinetul producției excesive de plastic, nu doar de a promite soluții facile de reciclare.
Pentru state ca Malaezia, Panama sau insulele din Pacific, rezultatul acestor negocieri nu este doar o chestiune de politică externă, ci o problemă de supraviețuire.
În spatele ușilor închise, diplomații discută cifre și paragrafe. Dar în afara lor, oceanele se umplu, aerul se îngreunează și comunitățile plătesc prețul inactivității.
Întrebarea este: va fi Tratatul Global al Plasticului un punct de cotitură sau doar încă un document frumos redactat, dar gol de conținut?
