La nivel european, industria reutilizării și reciclării textilelor este în impas, iar România abia începe să răspundă unei obligații legislative care se aplică deja din ianuarie 2025: colectarea separată a deșeurilor textile.
În cadrul conferinței „Circularitatea materialelor textile – Un viitor sigur, fără deșeuri”, organizată la București de Coaliția pentru Economie Circulară (CERC), reprezentanți ai industriei, autorităților și sectorului civic au dezbătut realitatea de pe teren – una în care ambițiile legislative se ciocnesc de lipsa infrastructurii, a finanțării și a pieței pentru fibrele reciclate.
Europa produce deșeuri, dar nu reciclează
Conform datelor prezentate de Mariska Boer, președinta EuRIC Textiles, fiecare cetățean al Uniunii Europene generează, în medie, 16 kg de deșeuri textile anual, dar doar 4,4 kg sunt colectate separat pentru reutilizare sau reciclare.
„grav este că sub 1% din textilele colectate ajung efectiv să fie reciclate în haine noi”,
a subliniat Boer, în cadrul conferinței.
Boer a mai explicat că industria este presată din mai multe direcții:
- invazia modei ultra-fast fashion (ex: Shein, Temu) cu produse ieftine și de calitate slabă,
- lipsa infrastructurii pregătite pentru colectare separată (deși este obligatorie de la 1 ianuarie 2025),
- lipsa cererii din partea brandurilor mari pentru fibre reciclate și
- lipsa unui model economic viabil în absența unui sistem funcțional de responsabilitate extinsă a producătorului (EPR).
„Ni se spune că până în 2028-2029 lucrurile vor fi reglementate. Noi spunem clar: nu avem acel timp la dispoziție. Industria este aproape de colaps”,
a afirmat Boer.
Cele 5 recomandări ale EuRIC:
-
Cerințe ambițioase de ecodesign
Promovarea conținutului reciclat „fabricat în Europa” în noile produse textile. -
Comerț echitabil
Stabilirea unor criterii pragmatice și eficiente pentru încetarea statutului de deșeu („end of waste”). -
Responsabilitate extinsă a producătorului (EPR)
Introducerea schemelor EPR ca instrument de tranziție pentru susținerea reutilizării și reciclării textilelor. -
Echilibrarea legislației chimice
Asigurarea conformității fără a afecta economia circulară. -
Îmbunătățirea accesului la informație
Crearea de pașapoarte digitale eficiente pentru produse și etichete clare.
România: legislație pe hârtie, aplicare precară
În România, provocările sunt și mai accentuate. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a declarat că legislația există, dar implementarea este inconsistentă.
„De cele mai multe ori, nu avem o problemă cu transpunerea directivelor europene, ci cu aplicarea lor efectivă”,
a spus el, adăugând că lipsa infrastructurii de colectare și gestionare a textilelor face ca multe dintre ele să ajungă în continuare la groapa de gunoi.
Potrivit ministrului, unele primării au început colectarea separată, dar nu știu ce să facă cu materialul rezultat.
„Mi-au spus primari că se adună cantități mari de textile și nu au nicio soluție reală pentru a le redirecționa spre reciclare. În realitate, ajung la depozitare finală.”
Fechet a recunoscut și lipsa unui sistem EPR pentru textile și a susținut că „este clar că trebuie făcut”. Nu a fost prezentat un calendar concret de implementare, dar a subliniat că ministerul „va fi partener” în procesul de reglementare. În lipsa acestuia, însă, nu există o sursă stabilă de finanțare pentru colectori și reciclatori.
Rețeaua-pilot a TexCycle
În lipsa unui cadru legislativ complet și funcțional, TexCycle – marcă a Eurotex – a reușit să dezvolte o rețea pilot de colectare în România. Din 2023 până în prezent, compania a colectat peste 2.000 de tone de textile, iar în județul Dolj, de exemplu, a crescut rata colectării la 1,68 kg pe cap de locuitor, mai mult decât dublu față de media națională de 0,5–0,7 kg.
TexCycle a început cu 16 containere în Craiova și a extins rețeaua la peste 200 de puncte în Dolj, Bihor, București și zonele limitrofe. Pentru fiecare 1.000 de tone colectate, au fost create între 20 și 35 de locuri de muncă, demonstrând potențialul socio-economic al sectorului.
Totuși, în lipsa unui sistem EPR funcțional, aceste eforturi sunt fragile.
„Fără finanțare stabilă și un cadru legal clar, riscul e ca aceste proiecte să nu poată fi scalate, iar materialele colectate să ajungă, paradoxal, tot în depozite”,
avertizează reprezentanții companiei.
TexCycle cere autorităților să creeze un grup de lucru mixt, care să includă colectori, reciclatori, administrații publice și factori de decizie, pentru a construi rapid un sistem EPR adaptat contextului românesc.
La nivel european, se cere tranziția către un model circular bazat pe ecodesign, reciclabilitate, durabilitate și responsabilitate extinsă a producătorilor. România are exemple locale funcționale, dar încă insuficient sprijinite. Fără o strategie coerentă, de la reglementare la infrastructură și finanțare, riscă să piardă o oportunitate economică, socială și de mediu.
„Putem recicla. Tehnic, putem recicla orice. Dar fără cerere și fără sprijin, de ce am face-o?”,
a mai spus Mariska Boer.
CITEȘTE ȘI:
INTERVIU | Mariska Boer, EuRIC Textiles: „Trebuie să abordăm supraconsumul”
