Economia Uniunii Europene este foarte aproape de ținta asumată de reducere a emsiilor de CO2 cu 20% până în 2020, însă surplusul de certificate din schema de comercializare de drepturi emisii (EU ETS), care a ajuns la peste 2 miliarde de certificate, poate anula eforturile începute din 1990 și până în prezent.
“Emisiile totale ale Uniunii Europene au reușit să scadă în prezent la -19%, foarte aproape de ținta de -20% pentru 2020. Practic nu mai trebuie să facem mare lucru pentru a ne atinge obiectivul. Dacă acest surplus de 2,2 miliarde de certificate, care aparțin companiilor, ar fi utilizat pentru că ar dori să emită, atunci emisiile europene ar crește extrem de mult, anulând efortul început din 1990 încoace”, a declarat Alexandru Luta, analist Sandbag, compania care a realizat un studiu cu privire la necesitatea reformei ETS.
Luta a explicat că Europa se confruntă în prezent cu o situație limită deoarece numărul de certificate de emisii este deja mai mare decât cantitatea de emsii de carbon eliberată de intalațiile (fabrici, uzine etc) din spațiul UE în anul 2013, care a totalizat 1,90 miliarde de tonde de CO2. „Companiile pot emite un an întreg într-o veselie fără să se poată interveni cu consecințe legale”, a spus Luta.
Situația actuală a fost provocată de mecanism în sine. Dacă o companie nu a epuizat certificatele pe care le are alocate anual în fiecare an acestea se pot păstra pentru anul viitor, iar acest lucru a dus la acest surplus.
Tona de carbon costă cât o bere
În 2008, când ETS a început să funcționeze, prețul pentru tona de carbon era stabilit în jurul valorii de 30 de euro. Supra-alocarea acestor certificate coroborată cu utilizarea în paralel a certificatelor Kyoto au dus la devalorizarea acestora. „Prețul a ajuns la 6,60 euro. Cam cât cost o bere în Londra. Cu prețul unei beri eu pot achiziționa o tonă de carbon. Ori eu nu văd ca acest preț să dirijeze investițiile oricăriei firme într-o direcție dorită pentru reducerea emisiilor”, a mai spus Luta.
Previziunile Sandberg estimează o dublare a surplusului de certificate de emisii existent până în 2020 și de aceea compania propune Comisiei Europene adoptarea în regim de urgență pentru introducerea unei rezerve de stabilitate, care ar reechilibra cererea și oferta de pe piață.
Backloading nu este o soluție
Decizia de amânare a licitației a 900 de milioane de certificate (backloading) care urmau să fie puse pe piață pentru 2019 – 2020 nu este decât o amânare a crash-ului și nu o soluție. „Sandbag crede că tendința descrescătoare a ultimilor ani va continua, ducând la un surplus de 4,5 miliarde de tone în 2020. pentru a gestiona aceste surplusuri și a restabili credibilitatea ETS ca instrument eficient al politicilor climatice europene este așadar necesar ca adoptarea rezervei de stabilitate să înceapă mult mai devreme”, a spus Luta citând raportul Sandbag.
Prin urmare Sandbag face guvernului român trei propuneri pentru îmbunătățirea propunerii comisiei: lansarea fără întârziere a rezervei stabile în 2016, prevenirea reintrării pe piață a certificatelor din decizia de backloading și prevenirea pe piață a certificatelor nealocate.
Utilizând datele provenite dintr-un scenariu Thomson Reuters PointCarbon din ianuarie 2015 despre evoluția viitoare a prețului, scenariu care ia în considerare înființarea rezervei începând cu 2018, și în care certificatele din backloading nu se întorc pe piață, se constată o creștere modestă a prețului. Așadar în ciuda unei reduceri suplimentare a volumului de certificate scoase la licitație, creșterea prețului garantează o creștere a veniturilor. Analiștii Reuters Thomson Point Carbon estimează că până în 2020, reformele ar putea duce la creșterea prețurilor pentru carbon cu până la 20 euro per tonă.
În 2013, statul român a încasat 122 de milioane de euro din vânzarea certificatelor de emisie de gaze de seră. Suma este de patru ori mai mare decât cea încasată în 2012. Potrivit legii, de 70% din această sumă beneficiază Ministerul Transporturilor, iar de restul Ministerul Mediul.
Certificatele de emisie sunt drepturi de a polua acordate pe perioade de câte cinci ani unui număr de companii dintr-o țară semnatară a protocolului de la Kyoto. României i-au fost alocate cu titlu gratuit 268 de milioane certificate pentru perioada 2013 – 2019, beneficiare fiind un număr de 400 de companii din România. Pentru că România poluează mai puțin ca în 1990, data de referință pentru Protocolul de la Kyoto, rămân și certificate nealocate care pot fi vândute de stat, pe piața liberă, unui alt stat care poluează mai mult.
Citește și:
Piața de carbon a Europei nu încurajează renunțarea la combustibili fosili
Discuții contradictorii între UE și SUA pentru reducerea emisiilor de carbon
