Legislatie ambigua si ”taxe de prietenie” – reteta afacerii eoliene in Romania

Legile romanesti care reglementeaza domeniul energiei eoliene sunt greoaie, stufoase, contradictorii si necorelate, se arata in studiului „Coruptibilitatea legislatiei – Studiu de caz – utilizarea energiei eoliene in Romania”, lansat astazi de Asociatia ALMA-RO. Cercetarea semnaleaza principalele piedici in dezvoltarea acestui sector, concluzionand ca nu exista suficienta vointa politica pentru a sprijini dezvoltatorii.

Cercetarea analizeaza deficientele cadrului legislativ pentru promovarea energiilor regenerabile in Romania din punct de vedere al coruptibilitatii legislatiei. Aceste deficiente, cuprinse in concluziile raportului, au fost subliniate, potrivit autorilor, de conflictele recente privind parcul eolian de la Cogealac.

Birocratia genereaza coruptia

Birocratia exagerata si necorelarea reglementarilor fac ca avizele sa poata fi acordate preferential. Potrivit studiului, un proiect eolian dezvoltat in Romania are nevoie de nu mai putin de 85 de avize, in conditiile in care nu exista un ghid de buna practica cu o schema coerenta de autorizare.

Birocratia excesiva in domeniu se suprapune unei reactii intarziate a autoritatilor locale, ducand la o durata de aproximativ doi ani de la initierea procesului de autorizare si pana la implementare.

Numarul mare de documente a dus la aparitia firmelor care le obtin contra unor sume foarte mari. De cele mai multe ori, acestea au legatura cu oameni politici.

Cogealac, simptomul unui fenomen

”Ce s-a intamplat la Cogealac a fost doar varful aisbergului din perspectiva coruptiei din acest sector si sunt sanse ca acest fenomen sa se extinda”, a avertizat Adrian Badila, presedintele ALMA-RO.

Potrivit directorului executiv al asociatiei, Eliza Teodorescu, susceptibilitatea coruptiei in domeniul energiei regenerabile este cauzata de ambiguitatea legii. In interviurile realizate cu investitori, autorii studiului au descoperit conceptul de ”taxa de prietenie”. ”Schimbarea legislatiei atrage in general nemultumirea investitorului care dupa ce a invatat unde si cat sa unga rotitele sistemului, trebuie sa reia procesul”, a mai spus Badila.

Daca in Spania sau Germania obtinerea documentelor necesare dureaza de la o luna la cinci, in Romania este nevoie de cel putin doi ani pentru avizare. Procedurile greoaie incurajeaza doar companiile mari, tinzandu-se spre monopol.

Ingramadeala pentru accesul la retea

”Potentialul eolian al Romaniei este o prioritata trambitata de ani de zile la nivel national, exista niste tinte asumate de Romania si se presupune ca autoritatile ar trebui sa ofere un sprijin real pentru investitori. In practica avem o lege frumoasa din 2008, care nu are nici in acest moment norme de aplicare, ceea ce mentine ambiguitatea si nesiguranta investitiilor”, a mai spus Badila. El a explicat ca o lege cu formulari de tipul ”poate sa” este generatoare de coruptie in orice legislatie.

In afara de acest aspect, investitorii se confrunta cu o competitie acerba pentru accesul la reteaua nationala. Compania Transelectrica a anuntat ca poate sa tranziteze 3.000 MW, dar numai pentru zona Dobrogei s-au facut proiecte ce totalizeaza 18.000 MW.

”Nu exista un ghid oficial al dezvoltatorului, cum se intampla in alte tari europene. De multe ori aceasta ambiguitate meninuta cu buna stiinta trezeste reactii diverse, de la adaptare prin unsul rotitelor din sistem, pana la abandonul proiectului”, a spus Eliza Teodorescu.

Ea a mentionat ca exista probleme si in ceea ce priveste transparenta, autoritatile publice fiind opace, ceea ce determina partile sa opereze cu informatii neoficiale vehiculate in presa. Un exemplu in acest sens este jocul de ping-pong cu normele de aplicare a Legii 220/2008, pe care Ministerul Economiei le-a pus pe rand in responsabilitatea ANRE-ului, apoi a Oficiului Concurentei.

Protectia mediului, pe ultimul loc

O alta cauza de interziere a proiectelor este avizul de mediu. Acesta este solicitat spre finalul procesului de autorizare, faza in care intervin si ONG-urile de mediu. De multe ori, atat ONG-urile cat si autoritatea de mediu se vad in fata faptului implinit.

In plus, sistemul de autorizare este foarte restrictiv. ”Potrivit ANPM, investitorii trebuie sa mearga prima oara la aceasta autoritate pentru aviz, in contextul in care exista doar doua persoane abilitate pentru acest domeniu. In plus, nu exista o harta comuna care sa indice ariile protejate si zonele cu potential eolian in tara noastra, astfel incat firmele sa nu se mai regaseasca in situatia de a cauta si cumpara teren despre care afla ulterior ca se afla in arie protejata”, a spus Eliza Teodorescu. Pana in prezent niciun proiect eolian nu a primit refuz la acordul de mediu, desi majoritatea se afla in arii protejate.

Una dintre masurile care ar putea simplifica procedurile ar fi un ghid pentru dezvoltatori si al autoritatii publice care sa contina etapele logice, avizele necesare si termenele de eliberare a documentelor. De asemenea, studiul recomanda un ghiseu unic in care se depune documentatia pentru avizarea unui proiect. In Bulgaria, unde acesta exista, investitorii au nevoie de doar trei documente pentru a incepe o afacere cu eoliene.

Studiu a fost realizat in urma unor interviuri realizate cu autoritati locale și companii privind modul in care politica publica este aplicabila și masura in care ea poate genera coruptie. Proiectul este derulat in parteneriat cu Fundatia pentru Pluralism și finantat de Uniunea Europeana prin Facilitatea de Tranzitie 2007, Consolidarea sprijinului societatii civile in lupta impotriva coruptiei.

Raluca Petrescu

 

 

spot_img

Newsletter-ul de mediu

Ultimele știri