Inventate în Europa în secolul 19, bicicletele au devenit foarte populare ca mod de recreație, și au fost adaptate pentru folosință în multe alte domenii ale activității umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicații militare, servicii de curierat sau sport. În anii de început, construcția bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente, dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor, atât în vechile domenii, cât și în altele noi.
Mașina de alergat
Baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat “Laufmaschine” sau “mașina de alergat” în 1817. Acest strămoș al bicicletei era construit în totalitate din lemn și nu avea pedale. Utilizatorul trebuia să se împingă cu picioarele în pamânt pentru a deplasa mașinăria înainte. Mijlocul de deplasarea a fost considerat un moft având o perioada de viață destul de scurtă. Principalele impedimente erau date de disconfortul creat la mers și faptul că nu putea fi folosit decât pe drumuri foarte bine amenajate ca aleile grădinilor regale.
Velocipedul sau “Boneshaker”
Următoarea apariție a mașinăriei pe doua roți a fost în 1865, când pedalele au fost aplicate direct pe roata din fața. Mașinăria a fost numită velociped dar era cunoscută în termeni populari ca și “bone shaker”(scuturător de oase). Porecla este justificată, având în vedere faptul că velocipedul era construit din lemn și ulterior a fost echipat cu o bandă de metal pe roți pentru o rezistența sporită. Această combinație, împreună cu strazile pavate cu pietre, nu oferea o calatorie foarte confortabila.
Bicicleta cu roată mare
Următorul pas este deja cunoscut de multa lume. O bicicletă cu o roată foarte mare în fața și cu o roata mai micuța în spate. Era anul 1870 când această “Mașinărie” a apărut (pâna în acel moment nu exista posibilitata producerii unui cadru și a unor componente din metal care să reziste). Pedalele erau în continuare atașate de roata din față. Cauciucul a fost folosit prima oară în combinație cu spițele, pentru oferirea unei călătorii mai confortabile. Roata din față era foarte mare deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotație a pedalelor va permite deplasarea pe o distanță mai mare.Această mașinărie a fost prima care a purtat numele de bicicletă (bicycle).
Triciclul
În timp ce barbații riscau să se accidenteze pe o bicicletă instabilă, doamnele, îmbrăcate în fuste lungi și strânse de corset aveau nevoie de altceva. Așa a apărut bicicleta cu trei roți. Acestea ofereau o altă prestanță fiind utilizate și de medici sau avocați.
Din 1885, când a fost construit primul model cu lanț, forma și configurația de bază a cadrului, roților, pedalelor, șezutului și a ghidonului au suferit doar mici schimbări cu toate că multe detalii importante au fost îmbunătățite, în special odată cu apariția materialelor moderne de fabricație și a proiectării asistate de calculator.
Producția de biciclete s-a dovedit a fi un bun antrenament pentru alte industrii care au dus la dezvoltarea tehnicilor avansate de metalurgie, atât pentru cadre cât și pentru componente speciale cum ar fi rulmenții sau roțile dințate. Aceste tehnici le-au dat mai târziu posibilitatea metalurgiștilor și mecanicilor să realizeze componentele utilizate în automobilele și avioanele timpurii. Spre exemplu, fabricanții de automobile Rover, Skoda și Ford și-au început afacerile ca și producători de biciclete, la fel ca și Frații Wright.
