Deși modernizează de ani buni rețeaua națională de măsurare, România continuă să încalce obligațiile europene privind monitorizarea poluanților atmosferici. Comisia Europeană a decis ieri, 11 decembrie, să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, după opt ani de avertismente și avize nefinalizate.
Calitatea aerului rămâne una dintre cele mai sensibile teme de mediu pentru România, cu orașe aflate frecvent în topurile europene ale poluării.
Dincolo de depășirile de PM10 și PM2.5, Comisia atrage atenția asupra unei probleme sistemice: rețeaua de monitorizare nu oferă date complete, comparabile și credibile, astfel încât autoritățile să poată gestiona eficient poluarea.
În lipsa datelor corecte, politicile publice se construiesc cu dificultate – iar populația respiră un aer a cărui toxicitate este subestimată.
Decizia Bruxelles-ului vine după mai bine de opt ani de presiuni oficiale.
România a primit o scrisoare de punere în întârziere în 2017, una suplimentară în 2019 și un aviz motivat în 2023. Niciuna dintre aceste etape nu a dus la o conformare deplină, iar lacunele rămase sunt considerate „semnificative”.
Ce reproșează Comisia Europeană României
Comisia afirmă că România nu respectă cerințele Directivelor 2008/50/CE și 2004/107/CE privind calitatea aerului. Acestea stabilesc norme stricte pentru numărul, amplasarea și tipul punctelor de prelevare, precum și pentru calitatea datelor raportate.
Principalele probleme identificate:
-
lipsa unui număr adecvat de stații de monitorizare în anumite zone;
-
amplasarea neconformă a unor puncte de prelevare;
-
date insuficiente sau care nu îndeplinesc standardele de calitate;
-
monitorizare deficitară pentru principalii poluanți: PM10, PM2.5, SO₂, NOx, metale grele și benzo(a)piren.
În evaluarea Comisiei,
„eforturile depuse de autoritățile române au fost până în prezent insuficiente”.
Un dosar deschis încă din 2017
Procedura de infringement a început acum opt ani, într-un context în care România se confrunta cu depășiri repetate ale valorilor-limită pentru particulele în suspensie.
De atunci, autoritățile au anunțat mai multe proiecte de modernizare, inclusiv investiții prin PNRR în laboratoare mobile și stații noi.
Totuși, Bruxelles-ul consideră că modernizările sunt incomplete și nu asigură o rețea compatibilă cu cerințele legale. Tocmai de aceea, cazul este trimis acum la CJUE – cea mai avansată etapă a procedurii.
De ce contează monitorizarea aerului
Calitatea aerului nu poate fi gestionată eficient fără date robuste.
Directiva europeană cere statelor membre să măsoare poluanții în mod uniform, astfel încât depășirile să poată fi identificate rapid, iar planurile de calitate a aerului să fie adaptate în timp real.
Lacunele în monitorizare afectează întreaga politică publică: de la sănătatea populației la transport, urbanism și strategii climatice.
În România, poluarea aerului este asociată cu mii de decese premature anual, potrivit estimărilor Agenției Europene de Mediu.
De aceea, infrastructura de monitorizare nu este doar o obligație tehnică, ci un instrument vital de protecție a sănătății publice.
Ce urmează pentru România
Decizia CJUE poate duce, în funcție de verdict, la:
-
obligația de conformare imediată cu directivele;
-
sancțiuni financiare, dacă România continuă să nu se alinieze;
-
presiune suplimentară pentru accelerarea modernizării rețelei naționale.
La nivel european, cazul se înscrie într-un context mai larg: noul plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării prevede obiective ambițioase pentru 2030, iar statele membre trebuie să asigure monitorizare completă pentru a demonstra progresele.
Context european
Directivele privind calitatea aerului stabilesc valori-limită și valori-țintă pentru diverși poluanți, precum și cerințe detaliate despre cum trebuie monitorizați aceștia.
România nu este singura țară trimisă la CJUE în domeniul calității aerului. Însă se numără printre statele aflate de ani buni sub observație pentru deficiențe sistemice.
