Comisia Europeană avertizează că amânarea închiderii termocentralelor pe cărbune ar putea costa un miliard de euro. Ministerul Energiei cere prelungirea termenului până în 2029, invocând securitatea energetică și riscul unui deficit major de electricitate.
România se află în fața unei dileme costisitoare: să respecte termenul de 1 ianuarie 2026 pentru închiderea termocentralelor pe cărbune sau să riște penalități de cel puțin un miliard de euro.
Ministerul Energiei susține că oprirea bruscă a centralelor din Oltenia ar pune în pericol sistemul energetic național.
Comisia Europeană atrage însă atenția că „amânarea contravine angajamentelor de decarbonizare asumate prin PNRR”.
Un pas înapoi în tranziția energetică europeană
România a promis în 2021 că va elimina complet producția pe lignit până în 2026, în schimbul unui ajutor de stat de 2,6 miliarde de euro pentru Complexul Energetic Oltenia.
Banii urmau să finanțeze înlocuirea vechilor centrale cu unele pe gaz, parcuri fotovoltaice și sisteme de stocare.
La patru ani distanță, același minister care a cerut fondurile europene cere acum o derogare de trei ani pentru a păstra cărbunele în sistem.
Într-o scrisoare transmisă Comisiei Europene, autoritățile române solicită decalarea închiderii până la sfârșitul lui 2029, invocând riscul de dezechilibru energetic.
„România și-a asumat cea mai ambițioasă țintă de decarbonizare, dar nu putem pune în pericol lumina din casele oamenilor”, a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan.
1.755 MW trebuiau opriți până la începutul lui 2026
La începutul lui 2021, România avea 4.920 MW instalați în centrale pe cărbune.
În același an au fost închise capacități de 1.695 MW, iar în 2023 alți 330 MW, adică jumătate din ținta intermediară T115.
Conform PNRR, până la 1 ianuarie 2026 trebuie opriți 1.755 MW din Complexul Energetic Oltenia, Electrocentrale Craiova, CET Govora și UAT Iași.
Ministerul Energiei a transmis însă în septembrie 2025 o propunere de menținere a trei grupuri energetice în funcțiune și a altor două în rezervă tehnică, până la instalarea noilor capacități pe gaz și regenerabile.
Această decizie schimbă fundamental logica planului de restructurare convenit cu Bruxelles-ul și pune sub semnul întrebării credibilitatea angajamentelor climatice ale României.
Securitatea energetică, argumentul folosit pentru întârziere
Guvernul justifică decizia printr-un studiu de adecvanță realizat de Transelectrica, care arată că, fără termocentralele din Oltenia, România ar intra într-un deficit major de energie.
Scenariul pesimist prevede importuri masive la prețuri ridicate și o vulnerabilitate crescută în perioadele de iarnă.
„Nu putem opri niciun grup până când noile capacități de producție nu vor fi 100% operaționale”, a precizat Ivan.
Ministerul Energiei susține că propunerea de amânare a fost transmisă Comisiei Europene „pentru a evita riscuri sistemice și creșteri bruște ale prețurilor”.
Totuși, pentru Bruxelles, decarbonizarea nu este negociabilă.
Orice întârziere ar reprezenta o abatere de la jaloanele asumate în 2021, iar corecțiile financiare ar putea anula beneficiile obținute prin fondurile europene.
Un miliard de euro – costul politic al indeciziei
Ministrul Energiei a confirmat că România riscă penalități de cel puțin un miliard de euro dacă va păstra centralele în funcțiune după termenul limită.
„Dacă nu voi reuși să-i conving și le vom păstra, cu riscul unei corecții financiare de minimum un miliard de euro, toate măsurile din pachetele de austeritate vor fi anulate de această penalitate”, a explicat Ivan.
Practic, România riscă să piardă aproape integral economiile obținute prin pachetele bugetare din 2025, dacă nu își respectă angajamentele de mediu.
Negocieri la limită cu Comisia Europeană
Discuțiile cu oficialii europeni au fost reluate în urmă cu o lună, după prezentarea studiului Transelectrica.
Comisia analizează acum cererea de actualizare a jalonului 119 din PNRR, care vizează închiderea centralelor pe cărbune.
Ministerul Energiei speră să obțină o derogare temporară, de câteva luni sau cel mult un an, pentru a evita sancțiunile.
Între timp, guvernul mizează pe finalizarea noilor capacități de producție de la Iernut și Mintia, care ar putea reduce dependența de lignit începând din 2026.
„În funcție de cum vom negocia, putem evita penalizarea și trece iarna fără importuri costisitoare”, a mai declarat ministrul.
Între ambiția verde și realitatea energetică
România se află într-un punct de inflexiune între ambiția europeană de decarbonizare și constrângerile sistemului energetic intern.
În timp ce Bruxelles-ul cere accelerarea tranziției, Bucureștiul cere răgaz.
Contradicția dintre discursul climatic și deciziile administrative devine tot mai vizibilă.
România promite reducerea emisiilor, dar continuă să investească în mentenanța termocentralelor. Cere bani pentru energie curată, dar prelungește viața cărbunelui.
Discuțiile cu Bruxelles-ul se vor încheia la sfârșitul săptămânii în curs, însă rămâne de văzut dacă România va primi răgaz sau va plăti costul amânării tranziției.
CITIȚI ȘI:
Hidrocentralele, în centrul furtunii politice: acuzații politice, moțiune și răspunsuri
România, între promisiuni climatice la Bruxelles și necesitatea unei tranziții echitabile
