Problemele de apa, energie si schimbarile climatice trebuie discutate „la pachet“, au avertizat expertii la Forumul International pentru Apa din martie din Istanbul. Apa si energia sunt intrinsec legate de schimbarile climatice, iar Protocolul post-Kyoto care se va discuta in acest an la Copenhaga trebuie sa gaseasca o solutie comuna pentru cele trei probleme ale planetei. Toate tarile lumii sunt in curs de dezvoltare cand vine vorba de gestionarea resurselor de apa. Inovatiile tehnologice, cercetarile stiintifice si politicile nu au reusit sa rezolve problema. ONU avertizeaza: daca obiceiurile de consum continua, in 2025 nu vom mai bea apa. Pana la gasirea unor solutii globale pentru consum sustenabil, Romania se zbate sa creeze o infrastructura decenta de apa.
Energia apei
Fiecare picatura de apa are o amprenta de energie, iar energia la randul ei are o amprenta de apa, asta in contextul schimbarilor climatice care afecteaza cele doua sectoare. Apa este utilizata pentru producerea energiei, iar energia este folosita pentru furnizarea apei, iar impreuna sunt utilizate in agricultura, pentru hrana, arata World Business Council for Sustainable Development (WBCSD) in publicatia „Apa, Energia si Clima – o contributie a sectorului de afaceri“, lansata la Forumul pentru Apa din Istanbul.
Legatura intre cele trei probleme este acum de netagaduit au afirmat toate organizatiile si expertii prezenti la Istanbul, iar pentru rezolvarea lor, obiceiurile de consum trebuie sa se schimbe. Pe langa consumurile de apa inregistrate in industrii cererea domestica de energie si cea de apa cresc odata cu cresterile veniturilor populatiei si cu pretentiile si confortul acestora. Consumul de apa si energie din industrie, agricultura si sectorul domestic are un impact asupra ecosistemelor. Acestea afecteaza cantitatile de apa si energie disponibile pentru populatie. Mentinerea ecosistemelor raurilor sanatoase este cruciala pentru alimentarea atat cu apa cat si cu energie a industriilor si consumatorilor domestici. Altfel,
managementul sustenabil al apei coroborat cu problema energiei si a emisiilor de gaze cu efect de sera ne va… scapa printre degete.
Despre obiceiurile de consum al apei avertizeaza si ultimul raport al Organizatiei Natiunilor Unite, care conchide ca eficientizarea consumului in lumea occidentala si investitiile in tarile cu mari probleme legate de accesul la apa potabila sunt provocarile secolului al 21-lea.
„Inactiunea nu mai este o optiune, iar cautarea solutiilor in afara `cutiei apei` este necesara pentru a rezolva cum trebuie problemele legate de accesul la apa si consum sustenabil. Apa trebuie sa ocupe un loc de frunte pe agenda de dezvoltare“, a declarat Koichiro Matsuura, director general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO).
Tehnologia, inovatia si politicul sunt factorii care pot aduce solutii reale pentru accesul la apa potabila si un sistem sanatos de gestionare a apei pe pamant. Peste 60 de companii membre ale programului WBCSD pentru apa si-au exprimat ingrijorarea la Istanbul, spunand ca inteleg foarte bine ca pe viitor se vor confrunta cu lipsa apei. Acestea spera ca in Copenhaga in decembrie apa sa ocupe un loc de frunte pe agenda protocolului post-Kyoto si guvernele sa inteleaga legatura intre apa, energie si schimbari climatice.
„Pentru a face progrese semnificative trebuie sa constientizam complexitatea legaturii si sa o folosim in avantajul nostru. Cand ai o problema cu energia ai in mod sigur o problema si cu apa. Si invers. Iar daca esti ingrijorat de schimbarile climatice esti de fapt ingrijorat atat de problema apei cat si de energie, chiar daca esti sau nu constient de asta“, arata publicatia WBCSD. Costurile legate de apa trebuie, asadar, sa includa si serviciile pe care le ofera ecosistemele sau presiunile exercitate asupra lor de industrie.
Pretul corect al apei
Apometrele la nivel industrial si rezidential, punerea pretului corect pe apa – care sa reflecte toate costurile – asigurarea ca subventiile agricole sunt direct corelate cu eficientizarea consumului de apa si investitii pentru tehnologii de desalinizare a apei sunt principalele solutii pentru eficientizarea consumului de apa gasite de Agentia Europeana pentru Mediu (EEA).
Solutiile Agentiei vin cu titlul de recomandari pentru guvernele statelor europene in raportul „Resursele de apa din Europa-confruntarea cu lipsa de apa si seceta“. Uneltele propuse de Agentie ar putea face parte, conform raportului, din programele guvernamentale de investitii publice ca raspuns la criza apei.
Pretul apei este un mecanism cheie pentru un consum sustenabil al apei in toate sectoarele, mai subliniaza raportul EEA, astfel pretul trebuie sa oglindeasca costul total al apei si serviciilor aferente, dar si costul de mediu si resurse, conform principiului „utilizatorul plateste“.
Cresterea nivelului de cunostinte a populatiei, eficientizarea consumului prin introducerea subventiilor pentru industrii, stoparea utilizarii
ilegale a apei si utilizarea apelor epurate si apei de ploaie in industrie sunt alte cateva recomandari date de institutia europeana.
Europa nu se confrunta deocamdata cu lipsuri majore de apa, noul raport ONU aratand ca, desi precipitatiile au scazut simtitor, continentul nu este deocamdata in pericol de a ramane fara apa. Cu toate acestea, Comisia Europeana arata ca in ultimii 30 de ani costurile provocate de seceta in UE s-au ridicat la 100 miliarde de euro, 11% din populatie si 17% din Europa au fost afectate pana in prezent de lipsa de apa.
Cristina Gutierrez-Cortines, parlamentar european prezent la Istanbul in martie a aratat ca forul european considera ca principalele obstacole care stau in calea gestionarii eficiente a apelor sunt interesul scazut pentru politici si finantari in acest sector dar si o legislatie inadecvata si lipsa transparentei in sectorul apei. Aceasta a mai evidentiat importanta recunoasterii dreptului la apa si si-a exprimat increderea ca se vor dezvolta solutii ferme la Copenhaga, in decembrie.
Tabara conservationistilor avertizeaza
Pe langa dimensiunea tehnologica a solutiei pentru accesul la apa este insa nevoie de sisteme locale de gestionarea a apei, de programe de conservare a microorganismelor si reducerea poluarii din rauri si lacuri. La problema apei exista mai multe raspunsuri, au aratat reprezentantii Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii (IUCN), iar sistemul apei trebuie protejat de dezvoltari majore cum sunt constructiile de baraje in zonele protejate.
„Cred ca cel mai important lucru este sa luam in considerare toate aspectele care provoaca criza apei si nu numai din punct de vedere ingineresc si de ce avem nevoie pentru a furniza apa oamenilor din orase, la mii de kilometri distanta de sursa. Trebuie sa avem in vedere sistemul apei ca intreg, ce necesar avem pentru agricultura si sate, pentru pescuit si bineinteles pentru orase. Daca ne focalizam pe un singur raspuns la problema, vom descopei ca am pierdut multe lucruri pe drum. Trebuie sa avem acest concept de a privi problema ca pe un intreg, resurse, necesar si consum.“, a declarat pentru Green Report Julia Marton-Lefevre, liderul Uniunii Internationala pentru Conservarea Naturii.
Exista insa la nivel mondial tendinta ca solutiile pentru problema apei sa se gaseasca coreland doua sisteme de apa, cel natural si cel tehnologic. Expertul IUCN spune ca factorii de decizie trebuie sa gaseasca o armonie intre pastrarea infrastructurii naturale acolo unde este posibil sau necesar si crearea de noi infrastructuri tehnologice unde natura nu este foarte darnica cu populatia. „Nu sunt neaparat impotriva tehnologiei dar guvernele trebuie sa inteleaga ca aceasta optiune nu este intotdeauna solutia problemei. A lua in considerare toate aspectele care influenteaza o criza, cum este cea a apei, este intotdeauna mai greu dar noi trebuie sa ne asiguram ca cei care iau masuri nu uita de infrastructura naturala de apa, pe care trebuie sa o protejeze si sa o foloseasca“, a subliniat Marton-Lefevre.
Proiecte romanesti –o scurta privire
In Romania tocmai conservarea apelor si gradul mare de poluare a raurilor sunt principalele probleme. Pe langa acestea, tara noastra nu beneficiaza de suficiente instalatii de tratare si epurare si doar 52% din populatie are acces la apa potabila si instalatii sanitare. Ministerul mediului este insa optimist, avem proiecte.
„In prezent, aproximativ 79% din apele uzate sunt neepurate sau epurate necorespunzator si doar 52% din populatie este racordata la sisteme de alimentare cu apa si canalizare. Prin Programul Operational Sectorial Mediu se va imbunatati calitatea apei prin 200 de statii de epurare noi sau reabilitate si 70% dintre cetateni vor beneficia de servicii alimentare cu apa si canalizare la standarde europene“, a asigurat ministrul Nicolae Nemirschi de Ziua Mondiala a Apei.
Conform datelor ONU despre tara noastra, numai 340 dintre orasele Romaniei, dintr-un total de 2609, au statii de tratare si epurare a apei, iar in
momentul de fata 79% din apa menajera ajunge in rauri si lacuri naturale netratata.
In prezent, 60% din fondurile alocate pe PO S Mediu sunt directionate catre imbunatatirea infrastructurii de apa in Romania, iar in prezent se deruleaza 9 proiecte cu o valoare totala de 930 milioane de euro. Prin PO S Mediu, Axa Prioritara 1 (Extinderea si modernizarea sistemelor de apa si apa uzata) Romania isi propune sa imbunatateasca calitatea apei, iar prin proiectele care vor fi finantate prin Axa 5, Inundatii si zona costiera, POS Mediu va proteja 1,5 milioane de romani de pericolul inundatiilor.
„Utilizarea corecta si o rata mare a absorbtiei fondurilor europene care intra in Romania prin Programul Operational Sectorial Mediu vor reprezenta o investitie strategica in infrastructura de apa, de care Romania are atata nevoie“, a aratat Jan Sorensen, coordonator rezident al operatiunilor ONU in Romania.
Cat priveste potentialul energetic hidro al Romaniei, acesta este exploatat in proportie de aproximativ 50%. Avantajele hidrocentralelor sunt mari pentru Romania, spune Ioan Bica, decan al Facultatii de Hidrotehnica din cadrul Universitatii tehnice de Constructii. „Partea cea mai importanta este cea de mediu, prin producerea de energie din apa reducem substantial emisiile de gaze cu efect de sera care provin din acest sector. Barajele au un impact asupra mediului dar nu se compara cu energia produsa din carbune“. Alte componente benefice ale hidroenergiei sunt stocarea apei pentru alimentarea populatiei si barajele mai constituie si un camp de protejare impotriva inundatiilor, a mai aratat Ioan Bica. Expertul a conchis ca producerea de energie curata depinde intr-o masura de apa, iar atat apa cat si energia afecteaza starea climei.
In privinta resurselor de apa dulce, Romania se afla sub media europeana de 4000 metri cubi pe an pe persoana, dar nu aceasta este principala problema a tarii noastre, ci poluarea apelor. De asemenea, Romania se confrunta cu un acces redus la apa si instalatii sanitare, cu o calitate foarte proasta a apei potabile si cu lipsa de statii de tratare si epurare a apei in anumite zone, inclusiv Bucurestiul.
De la infrastructura noua pana la gestionarea sustenabila a resurselor, a consumului de apa, dar si punerea pretului corect pe apa este insa cale lunga, pe care Romania trebuie sa o parcurga in timp de criza economica si criza climatica
Dreptul la apa
Monica Moldovan, Corina Murafa – Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
Apa, fundamentala pentru viata, este inca inaccesibila unui miliard de oameni. Zilnic mor pana la 30.000 de oameni, in special batrani si copii, din cauza bolilor digestive cauzate de consumarea apei netratate, ne arata rapoartele ONU.
Se preconizeaza ca, pana in 2025, jumatate din populatia globului va avea probleme cu accesul la apa, in cazul in care vom continua exploatarea acestei resurse in felul in care o facem azi.
Apa, ca si aerul, este esentiala pentru a sustine viata. Totusi, in urma cu mai bine de sase decenii, cand se scria Declaratia Universala a Drepturilor Omului, nimeni nu s-a gandit la accentuarea explicita a apei ca un drept fundamental al omului.
Dreptul la apa a castigat insa inca din anii ’80 recunoastere explicita in unele tratate ale ONU precum: Conventia asupra Eliminarii oricaror Forme de Discriminare a Femeii (1980), Conventia asupra Drepturilor Copilului (1989), Carta Africana asupra Drepturilor si Bunastarii Copilului, iar conventiile de la Geneva (1947, 1977) garantau dreptul la apa in timpul unui conflict armat.
Unele state continua insa sa nu recunoasca legimitatea acestui drept. Ca urmare, Comitetul asupra Drepturilor Economice, Sociale si Culturale al ONU a definit explicit dreptul la apa in Comentariul nr. 15 asupra conventiei cu acelasi nume, afirmand, printre altele, ca „dreptul omului la apa indreptateste pe fiecare la accesul la o cantitate suficienta de apa, calitativ corespunzatoare si la preturi accesibile pentru consumul personal si domestic“. Numeroase drepturi fundamentale recunoscute explicit in Declaratie nu ar putea fi exercitate fara a avea acces la apa. Se pune din ce in ce mai acut problema introducerii dreptului la apa in cadrul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. Unele state ezita sa recunoasca apa ca drept al omului din doua motive: pentru ca acest lucru ar pune presiune pe guvernele care se tem ca nu vor putea asigura aprovizionarea tuturor oamenilor cu suficienta apa si pentru ca interesele economice ale furnizorilor privati ai serviciilor de apa ar putea fi profund afectate.
Apa ca drept al omului s-a aflat in centrul deliberarilor celui de-al cincilea Forum al Apei din Istanbul la care au participat peste 100 de ministri ai mediului. Acestia au facut eforturi sa cada de acord asupra prioritizarii apei pe agenda internationala. Apa insa nu a fost recunoscuta ca drept fundamental al omului in cadrul declaratiei interministeriale ce a concluzionat intalnirile forumului. Aceasta recunoaste importanta discutiilor cu sistemul ONU referitoare la drepturile omului si accesul la apa potabila si toalete igienice si defineste accesul la apa potabila ca o nevoie umana de baza, dar nu ca un drept.
Criza apei este situata pe agenda internationala cam unde se aflau schimbarile climatice cu cinci ani in urma. Scepticismul cu privire la schimbarile climatice a fost invins de concluziile cercetarilor stiintifice in domeniu. Sunt sanse mari ca acelasi lucru sa se intample si cu problematica apei avand in vedere presiunile din ce in ce mai mari din partea tuturor actorilor societatii. Un exemplu este recenta numire de catre Consiliul cu privire la Drepturile Omului a unui expert international pentru problematica apei, care va monitoriza respectarea de catre state a obligatiilor acestora implicite si explicite stipulate in legislatia internationala.
Liderii lumii se vor reuni la Copenhaga in decembrie pentru a discuta un nou protocol post‑K yoto. Schimbarile climatice sunt strans legate de criza apei si speranta ca apa isi va gasi locul meritat pe agenda discutiilor de la Copenhaga este din ce in ce mai des exprimata.
