O comunitate din Iași luptă pentru salvarea pădurilor de lângă oraș: se opun tăierilor ilegale și încearcă să transforme zona într-un parc natural, în ciuda rezistenței autorităților locale.
În comuna Dobrovăț din apropierea Iașului, străzile sunt, cel mai des, goale. Vântul vâjâie printre crengile copacilor înalți care despart satele de orașul veșnic aglomerat.
Deși mai e destul până în martie și nimic nu dă de înțeles că ar veni primăvara, ghioceii au început deja să înflorească în Codrii Iașilor, așa cum e denumită zona.
Dis-de-dimineață, nu ai cu cine te întâlni pe stradă. Se aud doar câini care latră în depărtare. Lângă biserica din lemn încep să apară mașini de la oraș. Nu durează mult și drumeții umplu strada din fața bisericii.
E 1 februarie 2025 și ne-am alăturat și noi iubitorilor de natură veniți să se relaxeze la o plimbare „ușoară” de câțiva kilometri buni, prin codrii, în ciuda vremii. Se salută, fac cunoștință și se roagă, fiecare în gând, să nu înceapă ploaia.
Erau șase ani deja de când se tot strâng și se tot plimbă. Codrii le reîncarcă bateriile după muncă și agitația din oraș, dar sunt mai mult decât atât: este despre efortul de a proteja pădurea pe care o iubesc de tăierile care s-au intensificat și de-a o transforma în parc natural, în ciuda opoziției autorităților locale. Au început în 2019 ca un grup informal de iubitori de natură care apoi s-a transformat în ONG-ul Codrii Iașilor, care luptă să obțină o protecție legală pentru plămânii orașului.
La început a fost Facebook-ul
La câțiva kilometri în sudul celei de-a doua aglomerații urbane din România, încă rezistă copaci de 250 de ani. Pădurea e o adevărată „anomalie”: fagii și gorunii au rămas dintr-o perioadă în care clima României era mai rece și mai umedă, iar zona înaltă, de deal, în care se află, a ținut pădurea în viață.
De aici vine și valoarea tuturor copacilor pe care comunitatea se chinuie să îi apere.
Codrii Iașilor înseamnă 12.500 de hectare de pădure care „păzesc” orașul de poluare. Doar 1% din pădure e protejată strict.
Nu se poate tăia nimic în anumite porțiuni desemnate rezervații naturale: Pădurea Pietrosu, Poiana cu Schit, Poieni Cărbunărie și Locul fosilifer Dealul Repedea. Împreună, sunt în jur de 100 de hectare de pădure protejată.
Restul de 99% este exploatată în regim de producție. Prioritatea e să se taie cât mai mult, ca să existe profit.
Nu se ține cont de sutele de specii de animale care sunt afectate de tăierile constante.
Zona e un adevărat monument al biodiversității: păduri dacice de fagi, stejari și carpeni.
Conform clasificării habitatelor protejate din rețeaua Natura2000, „dacice” sunt pădurile tipice teritoriului României înainte de intervenția omului. Aici trăiesc sute de specii de păsări, zeci de specii de reptile și mamifere, majoritatea protejate prin lege.
În plus, în Codrii sunt numeroase vestigii arheologice încă din perioada preistorică. O astfel de pădure e unică și ar fi meritat un grad de protecție mai mare, mai ales că nu există niciun parc natural în zona de deal a Moldovei.
Codrii Iașilor a fost întâi o pagină pe Facebook, apoi un grup de Facebook, care a ajuns azi la 26.000 de membri. Printre fondatori e și Mihai Diac, care a rămas, până în prezent, printre principalele motoare ale comunității.
Acum vorbește cu multă energie despre misiunea pe care o au, dar la început nu voia deloc să iasă în față. „Eu nu existam, practic. Doar făcusem o pagină pe Facebook. Mai menționam colegii care au făcut video-uri sau poze, dar când puneam pozele mele nici măcar nu spuneam că sunt făcute de mine”, își amintește Mihai.
În viața de zi cu zi, lucrează în IT, dar e pasionat de mișcare și natură. Locuiește în apropiere și, înainte să își asume responsabilitatea pentru Codri, alerga prin pădure cu gândul că ar vrea să rămână un loc doar al lui.
Totuși, a decis că e un loc de care trebuie să se bucure mai mulți oameni, atât localnici, cât și ieșeni care au nevoie de relaxare.
De-a lungul timpului, grupul s-a transformat într-un loc unde oamenii își vărsau furia în legătură cu degradarea pădurii de la un an la altul.
Pe lângă cei care căutau soluții, apăreau și voci mai acide. „Avem și acum, din când în când, câte unul care spune că nu facem bine, că trebuie să ne ducem peste ei la Direcția Silvică, să dăm foc la utilaje”, spune Mihai.
A fi sau a nu fi lemn de foc
Mergem împreună pe cărările deja greu de traversat. O parte renunță, fiindcă noroiul urcă tot mai sus, către genunchi. E o probă de forță, și fizică, și mentală, să continui.
Luca, ghidul nostru, ne explică destul de amărât: drumul devine impracticabil în perioadele ploioase din cauza utilajelor de tăiat lemne.
Nu trece mult timp și ne întâlnim cu câțiva tăietori. Opresc drujbele cât ne facem loc prin rumeguș și îl salută pe Luca. Încearcă să se scuze: „E frig, tre’ să ne încălzim puțin.”
Nevoia de lemne pentru foc a localnicilor din preajma Codrilor e unul dintre argumentele pe care Direcția Silvică le aduce mereu în discuție când e vorba de destinația pădurii. E o nevoie reală, pentru că sunt multe familii care doar așa pot trece iarna.
„Lemn de foc trebuie, într-adevăr, dar dacă te uiți la transporturile de lemn, multe pleacă din județ”, spune Mihai.
„Pleacă la Vaslui sau la un combinat de la Rădăuți. Cei de la Direcția Silvică amestecă mult cifrele, poate mai dau și câte o amendă.”
Postările de pe grup arată în fiecare săptămână copaci tăiați, spre disperarea drumeților.
„Mai rămâne oare ceva din Pădurea Dobrovăț?”, se întreabă de fiecare dată.
De ce un Parc Natural?
Din dorința de a găsi o soluție sănătoasă, pe termen lung, ca să protejeze măcar o parte din pădure, voluntarii din grupul Codrii Iașilor au început în 2021 să strângă semnături ca să oprească tăierea arborilor bătrâni.
Între timp, au modificat petiția, ca să susțină înființarea Parcului Natural Codrii Iașilor. Ar fi primul parcul natural din Moldova extracarpatică și un pas înainte către apărarea locului pe care sute de ieșeni se tem că o să-l piardă.
Procesul, însă, e anevoios și îndelungat și nu l-ar fi putut duce fără sprijin din partea comunității academice din Iași. Douăzeci de specialiști din mai multe domenii (biologie, geografie, etnologie) au scris, voluntar, un studiu de fundamentare științifică.
Studiul reunește toate motivele pentru care, din punct de vedere științific, Codrii Iașilor merită să fie un parc natural.
Parcul natural este o categorie de arie protejată înființată pentru protejarea peisajului care nu are atât de multe restricții.
„Se încearcă să se pună în valoare conservarea, elementele de patrimoniu natural, dar și punerea lor la dispoziția oamenilor pentru ecoturism, activități recreative, educaționale”, a explicat Florin Stoican, fondator al Parcului Natural Văcărești, primul parc natural urban din țară.
Tot el a pus bazele primului parc național creat la cererea unui ONG: Parcul Național Buila-Vânturarița.
Pentru înființarea unui parc natural trebuie parcurse, în mare, două etape: cea științifică și cea administrativă.
În prima etapă se elaborează studiul de fundamentare științifică, care trebuie să primească un aviz științific din partea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din Academia Română.
Apoi, urmează demersul administrativ: dacă primește avizul, studiul merge la Ministerul Mediului, care, conform legii ariilor protejate, are nevoie de hotărâri de consiliu local de la toate localitățile peste care se va suprapune viitorul parc.
Toate primăriile trebuie să aprobe înființarea parcului și să fie de acord cu suprafața vizată și regulile propuse. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile, începe procesul de aprobare a Hotărârii de Guvern, cu dezbateri la Ministerul Mediului, dar și între toate ministerele care ar putea fi „afectate” de înființarea parcului.
Ultimul pas e dezbaterea publică, unde cetățenii își pot spune opinia. Sunt 16 parcuri naturale în România. Cel mai cunoscut proces de desemnare a unui parc natural este cel din Văcărești, care a durat din 2012 până în 2016. Diferența e că, pentru Văcărești, a fost nevoie de aprobare de la o singură primărie. Pentru Codrii, e nevoie de acorduri de la 13 primării.
Crearea parcului natural n-a fost dintotdeauna scopul celor din grup, ci a venit ca o necesitate, odată ce au văzut ritmul accelerat în care dispare pădurea.
Propunerea din studiul științific este ca 21.000 de hectare din zonă să fie incluse în parc.
Zona de protecție integrală, unde nu s-ar mai tăia, ar fi de aproximativ 4.200 de hectare, în jur de 20% din suprafața parcului natural.
Cele 16.000 de hectare rămase ar fi împărțite egal: jumătate pentru management durabil (zone de tranziție, unde s-ar putea tăia controlat) și jumătate pentru dezvoltarea durabilă a activițăților umane (marginile parcului, unde localnicii să poată face comerț și turism).
„Misiunea de la Codrii e să ducem oamenii la natură, să ajutăm la crearea unei infrastructuri minime pentru vizitare, să se valorifice ceea ce avem”, explică Mihai.
Nu are de gând să abandoneze cauza odată ce va fi înființat parcul. Din contră, abia așteaptă să se întoarcă la motto-ul lor: „Cunoaștem, prețuim, păstrăm”.
Au depus studiul la Academia Română în mai 2025. Academia trebuia, conform legii, să răspundă în 30 de zile. Au răspuns abia în decembrie, spunând că „desemnarea ariilor protejate nu intră în atribuțiile lor”.
E greu de aproximat cât poate dura procesul de înființare a parcului. „Ultimul parc natural care s-a înființat în România a fost Văcărești. S-a înființat în 2016. A durat 4 ani înființarea, de când s-a obținut avizul Academiei și până când autoritățile au aprobat Hotărârea de Guvern”, explică Florin Stoican.
Voluntarii, „principalii beneficiari” (?)
Ca să ajungă și la publicul din afara orașului, la oamenii care nu stau pe Facebook sau la locuitorii satelor din preajma viitorului parc, Mihai a acceptat și un rol nou. Are un segment săptămânal la Radio Iași din toamna lui 2024, în care promovează demersul lor, vorbind despre natură și beneficiile ei.
Încă învață să fie moderator la radio: acceptă să i se facă observații, se oprește când se bâlbâie, profitând de faptul că e doar o înregistrare, nu o emisiune în direct.
A avut ca invitați primari, cercetători și ONG-iști. Are emoții, fiindcă e ceva ce nu stăpânește pe deplin, dar nu se teme să spună că șeful Direcției Silvice a refuzat mereu invitațiile la discuție din partea asociației.
Din punct de vedere legal, Direcția nu are niciun rol în procesul de desemnare a parcului. Informal, totuși, pot influența primarii astfel încât să nu-și dea acordul. La o dezbatere organizată de prefectul Iașului pe tema viitorului parc a venit și un reprezentant din partea Direcției Silvice. A făcut tot posibilul să-i sperie, își amintește Mihai. Li s-a spus că toate „lucrurile frumoase” ar fi minciuni.
Au fost îndemnați să nu cedeze în fața presiunii societății civile, fiindcă localnicii ar rămâne fără lemne de foc dacă ar fi înființat parcul.
Gabriel Doncean este șeful Direcției Silvice Iași din 2020. Într-un răspuns care se întinde pe multe pagini, ne-a transmis în urmă cu câteva luni că
înființarea Parcului Natural nu are rost, din contră, ar produce „prejudicii grave pădurii și conflicte sociale”.
Mai spune și că
„înființarea parcurilor naționale și naturale, ca de altfel și a altor arii protejate de interes național, s-a realizat cu fonduri europene sau externe României, iar administrarea lor se realizează din taxele, impozitele sau alte biruri impuse cetățenilor români”.
Sugerează că ONG-iștii și-ar dori crearea parcului pentru a obține, mai apoi, roluri în administrarea lor. Ba chiar consideră „lipsită de bun simț” ideea cum că Direcția Silvică nu ar vrea să colaboreze.
„Problema cea mai mare e la Direcția Silvică”, spune Mihai. „Ei se văd ca pierzători în toată povestea asta. Dacă pădurea primește altă valoare decât cea a lemnului, pentru ei e un impact în veniturile proprii. Romsilva [n.r. Direcțiile Silvice sunt unități teritoriale ale Romsilva] este regie autonomă, ei își plătesc inclusiv salariile din ce taie.
Au pierdut cam jumătate din fondul forestier administrat când s-au făcut retrocedările, dar au rămas cu 15.000 de angajați. Din jumătate din pădure, trebuie să-și ia salariul același număr de oameni. Nu e întâmplător ce vedem, că se taie mai mult și la negru.”
Contextul face ca orice fel de dialog să fie imposibil. Cei de la Codrii ar fi trebuit să aibă o colaborare strânsă cu Direcția Silvică, pentru a crea condiții cât mai bune de protecție a pădurii. În schimb, după nenumărate încercări eșuate de dialog, au ajuns să se ignore reciproc, pe cât posibil.
„Sunt oameni care sunt obișnuiți să lucreze opresiv, cu ciomagul, și care, în momentul în care se simt puțin criticați, caută să închidă gura, închid orice colaborare”, explică Mihai.
„Avem cu domnul Gabriel Doncean cinci sau șase invitații la dezbatere făcute de TVR Iași, TeleM, Radio Iași, Brigada Verde, o grămadă de contexte. Îi este foarte, foarte frică. Ei percep parcul și, în general, societatea liberă și oamenii care merg să se recreeze la pădure ca pe o amenințare.”
„Mama, eu închid ochii”
Într-o seară, prin martie, câțiva dintre voluntarii de la Codrii s-au întâlnit la un restaurant ca să pună la cale activitățile din Săptămâna Verde. De câțiva ani, se organizează ca să facă activități cu cât mai mulți copii, altceva decât concursurile de „costumații eco”. Închiriază autocare, aduc gustări și merg cu clase întregi de copii să descopere codrii împreună.
E o experiență nouă de fiecare dată, fiindcă, deși ei, adulții, au străbătut pădurea în lung și-n lat, copiii tot mai găsesc lucruri noi de observat.
Li s-a dus faima atât de departe în Iași încât nu mai pot face față cererilor. Cu toții lucrează full-time, iar munca pentru Codrii e „extra”: după job, dar și în zile de concediu luate ca să mai poată face încă o activitate, încă un traseu.
Lăcrămioara Curcan este, de data asta, în centrul atenției. Lucrează în logistică, iar la Codrii se ocupă de tot ce ține de Săptămâna Verde, așa că Mihai are toată încrederea în ea.
Ediția de anul trecut a fost un succes datorită ei. Are grijă de toate detaliile: să găsească un șofer de treabă, care să nu certe copiii fiindcă urcă în autocar cu noroi pe ghete, să le dea câte o „amintire” simpatică, să se gândească la ce jocuri vor face împreună în pădure.
Sunt cu toții mândri că le-a venit ideea, mai ales că se concentrează pe clasele de copii din apropierea viitorului parc natural.
Prin activitățile pe care le organizează, le arată copiilor o față nouă a pădurii, alta decât tăiatul de lemne și culesul de ciuperci. Învață împreună că natura înseamnă și relaxare, și sănătate, și o explozie de biodiversitate.
„Mama, eu închid ochii, să-mi spui când am trecut de partea cu copacii tăiați.”
Unul dintre copiii Lăcrămioarei a surprins-o cu replica asta, la traseul prin care aniversau șase ani de activitate la Codrii Iașilor. Mult din motivația voluntarilor vine din grija pentru viitorul copiilor.
„Toți vrem aceleași lucruri”, spune Mihai, cu gândul la cei doi copii ai lui, la rândul lor, iubitori de natură. „Trebuie să ne concentrăm pe ce avem în comun, pentru că, altfel, suntem foarte ușor de dezbinat. Toți vrem să avem un viitor sigur, un mediu sănătos, ca să ne menținem sănătatea până la o vârstă înaintată, să rămânem activi. Aș vrea pentru copiii mei să trăiască într-o lume în care să aibă încredere în viitor.”
„Timpul trece și pădurea se taie”
Înființarea Parcului Natural Codrii Iașilor ar putea dura și mai mult decât cei patru ani pentru înființarea celui din Văcărești.
„Din păcate, de când s-a schimbat legea ariilor protejate, când s-a introdus acest aviz de la autoritățile publice locale, Văcărești este singurul parc care s-a mai înființat în România”, clarifică Stoican. „Eu cred că asta a îngreunat înființarea ariilor protejate, trecerea de la fundamentare științifică mai mult către decizie politică.”
Situația în teren rămâne tensionată constant. Autoritățile par să se grăbească să taie copacii bătrâni, să nu mai fie nimic de protejat.
Până și în traseul din prima zi a acestui an, 1 ianuarie, drumeții au găsit arbori remarcabili marcați pentru tăiere, deși sunt protejați inclusiv prin noul cod silvic, intrat în vigoare în ianuarie 2025.
Pe plan local, 4 din cele 13 consilii locale au fost de acord momentan, verbal, cu inițiativa. E vorba de primarii deja implicați, care au înțeles complet propunerea.
Totuși, refuzul din partea Academiei creează, inevitabil, un cerc vicios.
Primăriile pot refuza pe motiv că nu există un aviz științific, o confirmare că totul e „în regulă”.
La rândul său, Academia poate refuza să dea avizul pe motiv că nu există hotărârile de consiliu local de la toate primăriile vizate.
„Timpul trece și pădurea se taie”, concluzionează Mihai. Voluntarii continuă procesul, chiar dacă autoritățile încearcă să-i obosească în orice fel posibil. Îi ajută, totuși, misiunea mai mare pe care și-au asumat-o.
Lui Mihai îi place să compare autoritățile cu o mașină veche, la care trebuie să dai la manivelă ca să pornească. „Eu nu caut doar să fac parcul natural. Noi facem sesizări, ne implicăm, căutăm colaborări și vedem la un moment dat că pornesc niște mecanisme, care după aceea funcționează și singure”.
Amenajamentul silvic în vigoare din 2019 din Codri permite exploatarea a aproximativ 1 milion de metri cubi de lemn, până în 2029. Dacă se adaugă cantitățile scoase ilegal din pădure, Mihai aproximează că totalul ajunge la circa 1,5 milioane de metri cubi.
Nu e nicio îndoială că se taie și ilegal. Chiar și în perioada în care Agent Green obținuse sistarea tăierilor, copacii erau doborâți în continuare.
Statutul de parc natural propune protecție strictă pentru 20% din pădure, ceea ce ar însemna aproximativ 300.000 de metri cubi de lemn. Ar rămâne, deci, suficient lemn pentru încălzirea caselor, dar și pentru industria mobilei.
Oricine s-a bucurat de o pădure știe însă că ea nu înseamnă doar atât. La fel crede și Mihai, cu aceeași energie ca la început:
„Dacă dai pădurii doar valoarea lemnului care e în ea, pierzi tot ce are mai valoros. Pădurea nu e doar lemn, e aer curat, biodiversitate, loc de relaxare și lecții pentru copii. Asta încercăm să arătăm oamenilor.”
NOTĂ – Material scris cu sprijinul bursei de jurnalism de mediu oferită de M100 în cadrul Școlii de mediu pentru jurnaliști, organizată de Rețeaua pentru Natură Urbană în 2025. M100 este o platformă națională pentru susținerea orașelor românești în tranziția acestora către orașe inteligente și neutre din punct de vedere climatic, dezvoltată de UEFISCDI. Editare text: Sorana Stănescu
