Recensământul urșilor – știință, controverse și interese divergente

Anunțarea rezultatelor recensământului genetic al populației de urs brun din România de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declanșat un val de reacții contradictorii.

Cu un număr estimat de peste 10.600 – 12.700 de urși, autoritățile susțin că România găzduiește cea mai mare populație de urs brun din Europa. Însă ONG-urile de mediu contestă dur credibilitatea studiului.

Iar vânătorii și o parte a clasei politice cer cote mai mari de intervenție.

Așadar autoritățile de mediu se laudă, vânătorii și politicienii aplaudă, iar ONG-iștii contestă rezultatele studiului și cer detalii despre metodologia aplicată.

Disputa nu este una pur tehnică, ci are implicații directe asupra politicilor de conservare, siguranței publice și viitorului unei specii-simbol.

Viitorul acestei specii este pusă în pericol la nivelul Europei. Munții Carpați sunt considerați un ultim refugiu pentru ursul brun.

Pe de altă parte, România se confruntă cu probleme serioase în gestionarea conflictelor om – urs. Autoritățile nu reușesc să implementeze îndseajuns implementarea unor măsuri minime de prevenție:

• tomberoane anti-urs,
• garduri electrice,
• descurajărea turismului asociat hrănirii urșilor habituați,
• monitorizarea populațiilor de urși și controlul nașterilor etc.

Ce spun autoritățile

Ministerul Mediului nu ține neapărat cu urșii.

Ministerul consideră recensământul genetic drept cel mai amplu și complex studiu realizat vreodată în România privind populația de urs brun. Studiul a fost finanțat din fonduri europene.

Analizele genetice efectuate pe aproximativ 24.000 de probe colectate la nivel național indică faptul că populația de urs brun din România se situează între 10.657 și 12.787 de indivizi.

„Acest studiu nu este un exercițiu academic și nici un instrument pentru decizii extreme. Este, în primul rând, un instrument de management responsabil, echilibrat, care ne permite să protejăm oamenii, să prevenim conflictele și, în același timp, să conservăm o specie importantă pentru România”, a declarat ministra Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, cu ocazia lansării studiului la Brașov.

„Datele obținute ne ajută să înțelegem unde trebuie să prevenim, unde este nevoie de intervenții punctuale și unde conservarea strictă este esențială. Conservarea biodiversității și siguranța cetățenilor nu se exclud; ele pot și trebuie să fie gestionate împreună, pe baza științei și a transparenței”, a adăugat ministra Buzoianu.

Potrivit oficialilor:

• studiul arată că populația de urs se află mult peste nivelul considerat optim ecologic;
• rezultatele justifică măsuri sporite de intervenție, inclusiv cote anuale de prevenție și intervenție;
• scopul nu este vânătoarea de trofee, ci reducerea conflictelor om–urs, care au crescut alarmant în ultimii ani;
• metodologia utilizată este una recunoscută la nivel european, adaptată specificului României.

Ministrul Mediului a declarat că studiul „nu este un exercițiu academic”, ci un instrument de management, menit să sprijine decizii rapide într-un context social tot mai tensionat.

Totuși studiul are o marjă de peste 2100 de urși diferență între numărul minim și cel maxim prezentat.

Proiectul a fost finanțat din

• Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014–2020,
• și din Fondul de Coeziune, prin Programul Dezvoltare Durabilă 2021–2027, având o valoare totală de 57,3 milioane lei, adică peste 11 milioane de euro.

Implementarea este realizată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în calitate de lider, în parteneriat cu Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A. Brașov, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”.

Ce spun ONG-urile de mediu – „Un studiu fără credibilitate”

Organizațiile de mediu cunoscute ca foarte active în domeniul protecției urșilor, printre care WWF-România, Agent Green și Sanctuarul de urși Libearty,

resping ferm concluziile recensământului, invocând lipsa rigorii științifice și a transparenței.

Principalele critici formulate de ONG-uri:

1. Conflict de interese
   Studiul a fost realizat cu implicarea vânătorilor, iar observatorilor independenți și voluntarilor nu li s-a permis accesul la colectarea probelor. Printre coordonatori se numără persoane care au susținut anterior cotele de vânătoare.
2. Lipsa accesului la datele brute
   Seturile de date genetice și parametrii statistici nu sunt publice, deși proiectul a fost finanțat din bani europeni.

ONG-urile anunță acțiuni în instanță și sesizarea Agenției Europene anti-fraudă (OLAF).

1. Metodologie neconformă
   Colectarea probelor s-a făcut pe o perioadă de trei ani, ceea ce contravine principiului de „închidere demografică” utilizat în studiile genetice de tip capturare–recapturare. În acest interval:
   • unii urși pot muri,
   • alții se nasc,
   • iar indivizi pot fi numărați de mai multe ori.
2. Risc major de supraestimare
   ONG-urile atrag atenția asupra unei rate suspect de mari a identificării indivizilor unici, ceea ce ar putea indica existența așa-numiților „urși fantomă” – același animal numărat de mai multe ori din cauza erorilor genetice.
3. Calitatea probelor
   O mare parte dintre probe au fost fecale, extrem de sensibile la degradare, crescând riscul de erori de genotipare.
4. Lipsa unui audit independent
   Nu a fost realizată o evaluare externă științifică a studiului, iar raportul metodologic complet lipsește.

Cristina Lapis (Libearty) susține că,

atâta timp cât vorbim de estimări și nu de date certe, este necesar un studiu contradictoriu, realizat de o firmă neutră, folosind drone, camere termice și colectare intensivă pe o perioadă scurtă.

„Pentru o estimare nu era nevoie de un studiu de ani de zile și atât de costisitor”, afirmă aceasta.

WWF avertizează că, pe baza acestui studiu contestat, România riscă să piardă peste 2.000 de urși în următorii doi ani, dacă se aplică noile cote propuse.

Ce spun vânătorii și politicienii – „Avem prea mulți urși”

De cealaltă parte, asociațiile de vânătoare și o parte a clasei politice susțin concluziile Ministerului Mediului și cer dublarea cotelor de recoltare.

Argumentele lor principale sunt:

• numărul mare de atacuri asupra oamenilor, gospodăriilor și animalelor domestice;
• costurile ridicate ale despăgubirilor plătite de stat;
• densitatea mare a urșilor în anumite zone, care ar depăși capacitatea habitatului;
• eșecul măsurilor de prevenție aplicate până acum.

Vânătorii afirmă că nu vânează la întâmplare, ci acționează la solicitarea autorităților,

în baza unor cote aprobate legal. Iar eliminarea exemplarelor problematice ar fi singura soluție realistă pe termen scurt.

Unii politicieni folosesc tema urșilor și în discursul electoral, prezentând-o drept o problemă de siguranță națională și criticând ONG-urile pentru „idealism rupt de realitate”.

În acest context, senatorul UDMR Tánczos Barna – vicepremier în Guvernul României – anunță că a inițiat un proiect de lege prin care se mărește cota de recoltare (vânătoare) la urs.

„Evaluarea genetică a populației de urs brun confirmă ceea ce semnalăm de zece ani: ne confruntăm cu o suprapopulare a speciei și avem nevoie de măsuri prin care să protejăm viața umană și activitățile agricole, respectiv să menținem sub control creșterea populației de urs.

Prin urmare, dublarea cotei va permite recoltarea anuală a 859 de exemplare, pe baza unei formule matematice, repartizate pe peste 500 de fonduri cinegetice în care este prezent ursul brun.”

Formula de calcul utilizată pentru determinarea cotei de prevenție a integrat patru indicatori relevanți pentru starea populației și pentru nivelul de conflict, cu următoarele ponderi:

• 30% pentru numărul de genotipuri identificate,
• 10% pentru numărul de probe colectate,
• 30% pentru media evaluărilor din 2024 și 2025
• și 30% pentru numărul total de pagube înregistrate.

„Astfel, cota propusă pentru anii 2026 și 2027 reprezintă o intervenție proporțională care respectă și reglementările privind protecția speciei”, anunță fostul ministru al Mediului.

WWF avertizează asupra pericolului ascuns în aceste propuneri

„Atenție! Riscăm să pierdem peste 2000 de urși în următorii doi ani, pe baza unui studiu controversat, ale cărui rezultate sunt contestate de specialiști!️ Adică, 859 cota de prevenție + 110 cota de intervenție = 969 exemplare pe an, la care se adaugă exemplarele ucise în urma coliziunilor pe drumuri și căi ferate, precum și cele braconate.

Proiectul legislativ depus la Senat propune dublarea cotei de vânătoare în următorii doi ani, ca măsură preventivă.

Suntem de părere că orice decizie pripită poate aduce după sine consecințe regretabile pentru echilibrul ecosistemelor!

Dacă anul trecut s-au vânat trofee în proporție de aproximativ 75%, urmează să fie extrase preponderent exemplare mici, habituate Ce părere aveți?

Am propus Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor realizarea unui audit independent extern al studiului genetic, pentru a asigura transparența și credibilitatea procesului ce a stat la baza acestuia. Coexistența responsabilă nu exclude vânătoarea, dar pune accent pe prevenție, educație și măsuri bazate pe date științifice incontestabile!„

scriu cei de la WWF.

Între conservare și siguranță publică

Controversa recensământului urșilor scoate la iveală o problemă mai profundă: lipsa încrederii între autorități, societatea civilă și gestionarii faunei.

În timp ce toți declară că doresc o gestionare responsabilă a speciei, metodele și soluțiile propuse sunt radical diferite.

ONG-urile cer transparență totală, audit independent și accent pe prevenție (garduri electrice, educație, gestionarea deșeurilor),

Autoritățile și vânătorii pun accent pe intervenție rapidă și reducerea numerică a populației de urși.

Cert este că, fără date incontestabile și un dialog real între părți, deciziile luate în grabă riscă să aibă consecințe ireversibile asupra uneia dintre cele mai importante populații de urs brun din Europa.

Analiză critică: tensiuni, ambiguități și posibile probleme de logică identificate în rapoartele studiului

După ce a fost contestată lipsa de transparență a studiului, Ministerul Mediului a publicat o parte din rapoartele studiului cu precizarea că nu sunt cele finale și că

restul documentelor sunt protejate de depturi intelectuale și nu se pot publica, un lucru discutabil din moment ce ele sunt rezultatul unor finanțări publice din bani europeni.

Ce am identificat în urma analizei pe documente?

1. Diferența față de estimările oficiale anterioare

Raportul menționează estimări anterioare (6.450–7.200, respectiv 9.487–10.657 de indivizi), fără a clarifica suficient dacă diferențele mari reflectă o creștere reală a populației sau schimbarea metodologiei.

Această ambiguitate poate induce confuzie, mai ales în lipsa unei comparații standardizate între metodele vechi și cele genetice actuale.

2. Transparență versus restricții de acces

Documentele insistă asupra transparenței, dar în același timp subliniază că multe date sunt exceptate de la publicare din motive de proprietate intelectuală.

Această dublă poziționare creează o tensiune logică: publicul este invitat la dialog, dar nu are acces la seturile complete de date care ar permite o evaluare independentă.

3. Statutul „nefinal” al documentelor

Ministerul precizează că rapoartele sintetice nu sunt livrabile finale.

Totuși, ele sunt deja utilizate pentru a fundamenta viitoare acte normative (zonarea managementului, monitorizarea genetică).

Această utilizare anticipativă poate fi problematică din punct de vedere al rigurozității decizionale, dacă validarea finală aduce modificări substanțiale.

4. Planul de monitorizare genetică pe termen lung: continuitate sau dependență de infrastructură?

Planul de monitorizare genetică pe termen lung propune un cadru coerent, cu monitorizare intensivă la fiecare șase ani și actualizare anuală a bazei de date genetice. Totuși, planul este profund dependent de:

• finanțare constantă;
• infrastructură tehnică sofisticată;
• personal specializat numeros.

Documentul nu discută explicit riscurile întreruperii acestui sistem, ceea ce reprezintă o lacună strategică într-un plan pe termen lung.

Documentele publicate de Ministerul Mediului prezintă un demers științific de amploare, metodologic sofisticat și fără precedent în România în ceea ce privește monitorizarea genetică a ursului brun, realizat cu costuri exorbitante de peste 11 milioane de euro finanțate din fonduri europene.

Cu toate acestea, analiza critică evidențiază:

• nevoia unei comunicări mai clare între „număr minim de indivizi” și estimările populaționale;
• tensiuni între transparență și accesul limitat la date;
• riscul utilizării premature a unor rezultate încă nevalidate final.

În lipsa livrabilelor finale și a unei sinteze oficiale validate, aceste rapoarte trebuie citite ca instrumente de lucru, nu ca verdict definitiv asupra mărimii populației de urs brun din România.