Obligaţiile de raportare privind durabilitatea și diligența necesare pentru întreprinderi se vor simplifica, în urma poziției adoptate de către Parlamentul European.
Ce s-a votat în Parlamentul European
Principalele decizii:
- Obligaţiile de raportare privind durabilitatea (aspecte sociale, de mediu, de guvernanţă) vor fi simplificate şi se vor aplica doar întreprinderilor mai mari, după criterii de număr de angajaţi şi cifră de afaceri.
- Obligaţiile de diligenţă necesară („due diligence”) privind drepturile omului şi mediul în lanţul valoric vor fi aplicate doar corporatiilor foarte mari, cu praguri mai ridicate.
- Se elimină, potrivit poziţiei adoptate, obligaţia ca întreprinderile să elaboreze un plan de tranziţie compatibil cu Acordul de la Paris.
- Se propune instituirea unui portal digital pentru întreprinderi, cu acces liber la formulare-model, orientări şi informaţii privind cerinţele UE de raportare.
Detalii ale pragurilor adoptate
- Raportare de durabilitate: întreprinderile care fac în medie peste 1.750 de angajaţi şi au o cifră de afaceri anuală netă de peste 450 milioane EUR ar intra în sfera raportării.
- Diligenţă necesară: aplicabilă întreprinderilor cu peste 5.000 de angajaţi şi un cifră de afaceri netă anuală de peste 1,5 miliarde EUR.
Rezultatul votului: 382 de voturi pentru, 249 împotrivă, 13 abţineri.
Procesul legislativ continuă cu negocierile interinstituţionale (triloguri) cu Consiliul UE şi Comisia Europeană cu obiectivul de a finaliza legislaţia până la sfârşitul anului 2025.
Ce înseamnă „diligenţa necesară” şi alte concepte pentru firme
Diligenţa necesară (due diligence)
Termenul „diligenţă necesară” se referă la procesul prin care o companie identifică, evaluează, previne, atenuază şi monitorizează posibilele efecte adverse asupra drepturilor omului şi mediului generate de activităţile proprii sau de lanţul său de aprovizionare.
Pentru firme, în practică, implică:
- identificarea riscurilor (ex. exploatarea forţei de muncă, poluare, defrişări)
- monitorizarea lanţului valoric (furnizori, subcontractanţi)
- luarea de măsuri de corecţie sau atenuare (schimbarea de furnizori, auditări, clauze contractuale)
- eventual raportarea şi răspunderea (civilă, penală sau administrativă) pentru daune.
Raportarea privind durabilitatea
Aceasta se referă la obligativitatea pentru companii de a dezvălui informaţii relevante privind impactul lor asupra mediului, al societăţii şi al guvernanţei (ESG).
De exemplu: emisiile de CO₂, consumul de apă, diversitatea angajaţilor, riscurile climatice, drepturile omului etc.
Pentru firme: implică colectarea de date, structurarea lor conform standardelor UE (ex. Regulamentul UE privind Taxonomia pentru activităţi durabile) sau alte referinţe, auditări, raportare publică şi, în unele cazuri, asigurare externă.
Alte concepte relevante
- Plan de tranziţie: un document în care o companie îşi descrie modul în care intenţionează să îşi adapteze modelul de afaceri astfel încât să devină compatibil cu obiectivele climatice (ex. neutralitate climatică, reducerea emisiilor).
În poziţia adoptată, Parlamentul a decis să elimine obligaţia acestui plan.
- Standard voluntar vs „obligatoriu”: Firmele pot fi supuse standardelor obligatorii de raportare/diligenţă sau pot furniza informaţii conform unor standarde voluntare.
Simplificarea propusă reduce deseori cerinţele obligatorii şi extinde rolul standardelor voluntare.
- Lanţul valoric (value chain): toate etapele prin care trece un produs sau serviciu — de la materii prime, fabricare, distribuţie, până la consum şi reciclare.
Obligaţiile de diligenţă pot cuprinde lanţul valoric extins (furnizori ai furnizorilor etc.) sau doar direct (furnizori direcţi).
În variantă simplificată se merge spre „furnizori direcţi”.
Ce înseamnă pentru firme (inclusiv pentru România)
- Pentru companii mari, în special cele care activează la nivel european sau au filiale în UE, aceste modificări în legislaţia UE trebuie urmărite atent. Vor exista obligaţii (dar cu praguri mai ridicate) de diligenţă şi raportare.
Pentru întreprinderi mai mici, pragurile ridicate ar putea însemna că nu vor intra direct sub obligaţiile extinse care erau planificate iniţial — ceea ce înseamnă mai puţină povară de raportare / diligenţă în sens strict.
- Pentru întreprinderile care sunt parte din lanţuri valorice (furnizori pentru companii mari), deşi nu vor fi ele direct vizate, pot fi solicitate informaţii de către partenerii mai mari. Însă potrivit propunerii, solicitările trebuie să rămână în limitele standardelor voluntare şi doar la ultimă instanţă.
- În România, firmele cu activitate transnaţională sau care fac outsourcing pentru companii mari UE ar trebui să fie gata să răspundă cerinţelor de due diligence şi raportare. Chiar dacă nu sunt ele direct vizate de lege, partenerii din UE ar putea cere date.
Firmele trebuie să urmărească evoluţia finală a legislaţiei, să îşi structureze datele ESG, să aplice principiul „materialităţii” (ce informaţii sunt relevante pentru afacerea lor) şi să ia în considerare că riscurile de reputaţie sau legale (şi chiar de piaţă) nu dispar doar pentru că obligativitatea este amânată sau redusă.
Evaluare: avantaje vs. riscuri
Avantaje pentru firme
- Mai puţine obligaţii pentru întreprinderi mici şi medii — deci povară administrativă redusă.
- Claritate mai bună privind pragurile şi cine intră în sfera obligaţiilor — ceea ce permite o planificare mai bună.
- Simplificarea standardelor de raportare poate reduce costurile de conformare.
Riscuri / aspecte critice
- Chiar dacă obligaţiile sunt reduse, reputaţia firmelor poate fi afectată dacă se consideră că nu sunt „durabile” sau dacă lanţurile valorice nu sunt transparente.
- Firmele mari pot rămâne sub obligaţii stricte — iar dacă dau partenerilor mai mici cerinţe stricte, aceştia ar putea fi afectaţi.
- Există riscul ca reducerea cerinţelor să fie percepută ca o „slăbire” a angajamentului faţă de durabilitate — ceea ce poate atrage critici, eventual din partea investitorilor, societăţii civile sau clienţilor.
- Reducerea obligațiilor de raportare poate induce percepția falsă că legislația și respectarea cerințelor de mediu este mai permisivă sau opțională.
