Zonele prioritare pentru biodiversitate nu vor mai fi trasate „de sus în jos”, ci prin consultarea și acordul comunităților locale. Ministerul Mediului propune un nou cadru legislativ, legat de un jalon din PNRR, care încearcă să împace protecția naturii cu activitățile tradiționale și dezvoltarea locală.
România face un pas delicat, dar esențial, într-una dintre cele mai sensibile zone ale politicilor de mediu: protejarea biodiversității fără a intra în conflict cu oamenii care trăiesc din și în natură. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a trimis în avizare interministerială proiectul de Ordonanță privind zonele prioritare pentru biodiversitate, un act normativ asumat ca jalon prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Miza nu este doar ecologică, ci și financiară. România și-a asumat adoptarea acestui cadru legislativ, iar neîndeplinirea jalonului ar putea aduce penalități financiare pentru statul român. Dar, de data aceasta, autoritățile spun că nu vor repeta greșelile trecutului, când ariile protejate erau adesea percepute ca restricții impuse peste noapte comunităților locale.
„Nu împotriva comunităților, ci alături de ele”
Mesajul central al ministerului este unul clar: schimbare de paradigmă.
„Schimbăm paradigma complet față de cum au fost făcute lucrurile până acum. Da, avem un jalon de îndeplinit prin PNRR și da, ne dorim să protejăm comorile noastre naționale, dar nu împotriva comunităților locale, ci alături de ele”,
a declarat ministra Mediului, Diana Buzoianu.
Potrivit acesteia, proiectul de Ordonanță introduce explicit o abordare bazată pe consens, nu pe impunere. Zonele prioritare pentru biodiversitate vor fi declarate doar acolo unde există acord și unde comunitățile locale sunt parte a soluției.
„Am ales deliberat o abordare bazată pe consens, nu pe impunere. Vom avea dezbateri, iar zonele prioritare pentru biodiversitate vor fi declarate acolo unde există acord și unde comunitățile locale sunt parte a soluției”
a mai spus ministra.
Ce sunt, de fapt, aceste zone prioritare pentru biodiversitate
Proiectul de Ordonanță:
Stabilește cadrul legal pentru delimitarea zonelor prioritare pentru biodiversitate, în acord cu angajamentele din PNRR.
Permite o abordare flexibilă, prin definirea unor zone strict protejate și a unor zone cu management activ.
Are ca exemplu un model de implementare bazat pe acord instituțional și susținere locală.
Conceptul-cheie introdus este cel de management activ. Asta înseamnă că protecția naturii nu va echivala automat cu interdicții totale.
„Este introdus explicit conceptul de management activ, pentru ca oamenii să își poată continua activitățile tradiționale: cosit, pășunat, utilizări locale ale terenurilor. Protejarea biodiversității nu înseamnă blocarea dezvoltării locale”
a subliniat Diana Buzoianu.
Echilibrul dificil: natură vs. dezvoltare
În multe zone din România, conflictele dintre conservare și interesele locale au fost reale: restricții percepute ca nedrepte, lipsă de compensații, comunicare deficitară. Noul model propus de MMAP încearcă să evite exact aceste tensiuni, punând accent pe dialog cu primarii și comunitățile.
„Vom îndeplini acest jalon alături de primari, alături de comunități, cu respect pentru natură și pentru oameni, deopotrivă”
a mai spus ministra.
Rămâne de văzut cât de ușor va funcționa în practică acest model bazat pe consens, într-un context în care presiunea pe terenuri, agricultură, infrastructură și investiții este tot mai mare. Dar semnalul politic este clar: biodiversitatea nu mai este prezentată ca o barieră, ci ca o responsabilitate comună.
PNRR, biodiversitate și banii în joc
Faptul că această Ordonanță este legată direct de PNRR schimbă radical importanța subiectului. Nu mai vorbim doar despre o inițiativă de mediu, ci despre o condiție pentru accesarea fondurilor europene.
În acest context, România încearcă să bifeze un obiectiv european major — protecția biodiversității — fără a repeta modelul în care deciziile sunt luate exclusiv la centru. Dacă abordarea bazată pe consens va funcționa, ar putea deveni un precedent important pentru alte politici de mediu, de la păduri la ape și peisaje culturale.
