Pe Lacul Tătaru din judeţul Brăila a fost observată o specie nouă pentru avifauna din Romania, mai precis a fost identificat un pescăruş mediteranean, anunță Societatea Ornitologică Română. Larus audouinii este un pescăruş caracteristic ţărilor din jurul Mediteranei şi coastei nord-vestice a Africii. Acesta are ciocul roşu, picioarele gri-albăstrui şi spatele de un gri foarte deschis.
La finalul a două zile de teren în timpul cărora a participat la amplasarea unor noi cuiburi artificiale pentru şoimii dunăreni, în drum spre casă, Ciprian Fântână de la Societatea Ornitologică Română a identificat o specie nemaivăzută în România până acum, informează SOR.
„Larus audouinii” este un pescăruş caracteristic ţărilor din jurul Mediteranei şi coastei nord-vestice a Africii. Ca aproape toate celelalte specii de pescăruşi (peste 50), este întâlnit în zone acvatice, deşi preferă ţărmurile marine, şi este un ihtiofag (se hrăneşte cu peşte), dar şi omnivor oportunist (consumă orice materie organică găseşte – insecte, crustacee, plante etc.), informează SOR.
Pescăruşii sunt printre speciile cel mai dificil de identificat în teren şi există numeroase cărţi dedicate diferenţierii unui pescăruş de altul. Dificultatea e dată de penajul foarte asemănător la specii diferite, de faptul că acesta diferă în funcţie de vârsta păsării şi de sezon, dar şi de variabilitatea foarte mare a penajului în cadrul aceleiaşi specii.
„Specia e clasificată drept Vulnerabilă conform criteriilor IUCN, deoarece în ultimii 10 ani a scăzut cu peste 50% numărul de exemplare. Declinul populaţional a fost cauzat de numărul foarte mic de pui care au ajuns la maturitate în cea mai mare colonie a acestei specii, principalii vinovaţi fiind prădătorii tereştri şi diminuarea resurselor de hrană”, menţionează SOR.
Apariţia unei specii accidentale, adică în afara arealului cunoscut, poate fi un prim semn că specia este în expansiune, dar „nu e suficientă pentru a trage concluzii” în ce priveşte extinderea distribuţiei.
„Speciile de păsări nou observate la noi în ultimii ani (şi nu sunt puţine!) nu reflectă neapărat o stare mai bună a habitatelor, ci sunt mai degrabă un semn al creşterii numărului de observatori specializaţi (amatori sau profesionişti), al creşterii accesibilităţii instrumentelor optice necesare pentru observarea (şi imortalizarea) păsărilor (binocluri, lunete, aparte foto cu teleobiectiv), al creşterii disponibilităţii de timp şi resurse a celor care au această pasiune şi/sau profesie şi, de ce nu, al eficientizării comunicării dintre cei care pot confirma, verifica şi împărtăşi bucuria adusă de inedit”, arată SOR.