Tranziția turismului global prinde viteză. Până în 2030, combustibilii sustenabili pot atinge 28% din consumul global din aviație, iar 68% dintre turiști aleg destinații certificate verde. Investiții climatice de 40 miliarde de euro definesc scenariul „Ascensiunea verde”.
Semnele tranziției sunt deja vizibile: de la presiunea asupra resurselor naturale, până la politicile climatice care schimbă regulile economiei. Turismul, unul dintre sectoarele cele mai expuse crizei climatice, se află în fața unei alegeri decisive.
Nu mai este vorba doar de destinații spectaculoase, ci de modul în care acestea pot supraviețui în fața secetei, valurilor de căldură sau inundațiilor.
Ritmul decarbonizării, investițiile în tehnologii curate și adaptarea comunităților locale devin criterii de competitivitate.
Conform analizei realizate de Forumul Economic Mondial și compania de consultanță Kearney, bazată pe Indicele de Dezvoltare a Turismului și Călătoriilor 2024 și pe Raportul Global al Riscurilor 2025, Scenariul 3 – „Ascensiunea verde” propune o transformare profundă, unde sustenabilitatea nu mai este opțiune, ci condiție de existență pentru turismul global.
Ascensiunea verde – un scenariu al tranziției accelerate
„Ascensiunea verde” descrie o lume în care tranziția ecologică se accelerează puternic, dar ritmul de creștere economică rămâne moderat.
Până în 2030, politicile climatice, reglementările stricte și presiunea consumatorilor schimbă fundamental industria turismului.
Sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii își redirecționează veniturile către proiecte de decarbonizare.
Fondul pentru Inovare are un buget de 40 miliarde de euro până în 2030, destinat tehnologiilor cu emisii scăzute.
Un salt spectaculos se înregistrează în aviație: combustibilii sustenabili ajung la 28% din consumul global, comparativ cu doar 0,1% în 2023.
„Tranziția rapidă nu mai este o opțiune, ci o condiție de supraviețuire”, avertizează WEF.
Indicele de Dezvoltare a Turismului și Călătoriilor 2024 confirmă schimbarea.
Impactul socioeconomic al turismului a crescut cu 15% din 2019, susținut de programe de tranziție echitabilă.
Acestea califică lucrători din industriile fosile pentru roluri în turism și energie regenerabilă.
Modelul Bhutan, bazat pe principiul „valoare ridicată, volum scăzut”, este preluat de 45 de state insulare.
Rezultatele sunt clare: densitatea vizitatorilor scade cu 37%, în timp ce cheltuiala pe cap de turist crește cu 52%.
Cerere și ofertă în transformare
Turismul regenerativ devine motorul pieței.
Până în 2030, 68% dintre călători aleg destinații certificate de Consiliul Global pentru Turism Durabil.
Platforme digitale precum SustainChain, un registru blockchain coordonat de ONU, verifică certificările. În acest fel, cazurile de greenwashing scad cu 43%.
Comportamentul de consum se orientează către transport cu emisii reduse. Rețelele feroviare de mare viteză se extind cu 29% în Europa și Asia-Pacific.
În același timp, destinații insulare precum Maldive și Seychelles ajung să depindă 90% de energii regenerabile, prin ferme solare plutitoare și generatoare mareomotrice.
Dar oferta întâmpină limite. Capacitatea aviației stagnează, cu o creștere cu 12% mai mică decât proiecțiile inițiale.
Principala cauză este blocajul în producția de combustibili sustenabili, ceea ce frânează extinderea zborurilor.
În timp ce eco-lodge-urile de lux prosperă, oferind randamente de 28% în Costa Rica, hotelurile de nivel mediu se confruntă cu probleme.
Costurile ridicate pentru modernizarea clădirilor în conformitate cu standardele ecologice pun presiune pe profitabilitate.
Indicele TTDI scoate la iveală și inegalități. Există un decalaj de 19 puncte între economiile dezvoltate, cu un scor mediu de 5,2, și statele insulare, care obțin doar 3,3 puncte.
Diferența reflectă accesul inegal la finanțări verzi.
Multiplicatori economici și lanțuri locale
Scenariul generează beneficii sociale vizibile.
Numărul locurilor de muncă verzi în turism ajunge la 18 milioane până în 2035.
În economiile emergente, femeile ocupă 61% din rolurile din energia regenerabilă aplicată turismului.
Integrarea comunităților locale devine o regulă. În Kenya, operatorii de safari ecologic își procură 78% din hrană și artizanat de la comunități aflate în raza de 50 kilometri.
Rezultatul: PIB-ul rural crește cu 14%.
Un exemplu notabil vine din Georgia. Adjara Group, companie care administrează hoteluri și restaurante, își dezvoltă propriile ferme. Pe lângă o fermă de două hectare, compania a investit într-o „fermă spațială” verticală. Produsele – legume, lactate, ingrediente locale – ajung direct în unitățile sale.
Prin parteneriatul cu Asociația Fermierilor Georgieni, Adjara sprijină angajarea rurală, reduce kilometrii alimentari, limitează risipa, protejează tradițiile culinare și întărește economia regională.
„Aprovizionarea locală oferă beneficii de mediu și sociale”, arată analiza.
Piața carbonului și inovațiile financiare
Piețele de carbon bazate pe ecosisteme de mangrove pot genera până la 3,7 miliarde de dolari anual la nivel global.
Totuși, în Caraibe veniturile ar fi mult mai mici, între 100 și 500 milioane de dolari pe an, din cauza suprafețelor reduse și a dificultăților de implementare.
Aceste mecanisme financiare completează investițiile în turism verde, dar relevă și inegalitățile regionale.
Matricea riscurilor
Succesul aduce riscuri majore. Procesele colective împotriva companiilor acuzate de false promisiuni de sustenabilitate costă industria 7,2 miliarde de dolari anual până în 2030.
Soluția propusă este auditul obligatoriu al ciclului de viață conform standardului ISO 14090, aplicat tuturor proprietăților certificate GSTC (Global Sustainable Tourism Council).
Activele costiere sunt expuse.
Peste 1,2 milioane de camere de hotel, adică 6,8% din stocul global din 2025, sunt amenințate de inundații severe cu frecvența de 1 la 30 de ani.
O soluție este introducerea unor polițe de asigurare parametrică, acoperind 60% din proprietățile din Caraibe prin obligațiuni de reziliență climatică coordonate de Banca Mondială.
Apariția biocombustibililor ridică un alt risc: defrișări masive.
Dacă obiectivele climatice ale aviației se bazează excesiv pe ulei de palmier și soia, circa 3,2 milioane de hectare de păduri tropicale ar putea fi distruse până în 2030.
O măsură de prevenție ar fi aplicarea unor penalități similare Mecanismului european de Ajustare la Frontieră pentru Carbon.
Compromisuri și tensiuni
Chiar și ecoturismul generează noi probleme. Pădurea tropicală Monteverde din Costa Rica pierde 23% din biodiversitate din cauza proiectelor de „voluntourism” necontrolate.
Indicele TTDI arată o scădere de 7,4% a scorurilor privind sustenabilitatea cererii între 2024 și 2030.
Explicația este „oboseala certificărilor”, care alimentează o „revoltă verde” în rândul turiștilor cu bugete reduse.
Analiza WEF avertizează că succesul turismului regenerativ depinde de echilibru.
Rigoarea certificărilor trebuie să fie compatibilă cu accesibilitatea, iar decalajele în finanțarea verde trebuie reduse pentru a evita polarizarea pieței.
„Ascensiunea verde” demonstrează că turismul poate deveni un motor al decarbonizării globale. Dar dezvăluie și tensiuni majore între creștere și conservare.
„Tranziția rapidă nu garantează succesul fără guvernanță solidă și reguli clare”, subliniază autorii analizei.
Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, turismul poate sprijini atât comunitățile, cât și mediul.
CITIȚI ȘI:
Patru scenarii pentru viitorul turismului mondial – Primul: „O mie de insule”
Patru scenarii pentru viitorul turismului mondial – Al doilea: „Orizonturi armonioase”
