Deputatul Iulian Iancu a avut prima initiativa legislativa cu privire la introducerea sistemului „buy-back“, de rascumpararea PET-urilor, in magazinele din Romania. Parlamentarul spune ca agentii care opereaza in sistemul de colectare selectiva s-au opus propunerii legislative, iar proiectul sau a ramas in coada de peste.
„Adevarul”: Anul trecut ati realizat un proiect de lege ce prevede introducerea garantiei pe PET. Cum a continuat initiativa?
Iulian Iancu: In iulie 2008 a fost facuta propunerea si a plecat de la disperarea de a gasi o solutie, in primul rand, pentru problema cantitatii uriase de PET-uri de pe marile lacuri de acumulare, ceea ce duce la dificultatea pentru Hidroelectrica de a-si uzina apa din aceste lacuri in conditii de siguranta. Dupa cum am constatat cu totii, campurile, raurile, Delta Dunarii sunt pline cu sticle din plastic.
De aici si graba de a realiza proiectul de lege. Am analizat si ceea ce se intampla in Europa cu aceste deseuri din plastic si am constatat ca este absolut necesar pentru noi sa introducem un sistem de revalorificare. Reciclarea unei tone de mase plastice, rezultata din PET-uri, determina economisirea a 1,8 tone de titei, ceea ce inseamna efiecientizarea resurselor energetice. La noi, Romania este „zero” in domeniul reciclarii PET-urilor pentru ca acestea sunt in continuare pe campuri, pe rauri. Este clar ca sistemul actual de colectare nu functioneaza.
Cand am prezentat proiectul in Comisia economica din Senat, cei care se ocupa de colectarea selectiva s-au simtit afectati in zona lor de activitate… Metoda pe care am propus-o este simpla. La fiecare PET se adauga o anumita suma, cetateanul se intoarce cu PET-ul la supermarket, unde exista un automat, si primeste un bon cu care isi poate cumpara un alt produs. Tinta mea este sa dezvoltam o „orizontala“ economica aici, pentru ca odata colectate, PET-urile se introduc in automat, se baloteaza si se trimit intr-un centru unde il transforma in granule. Din aceste granule se obtine fibra, din care se pot confectiona articole de imbracaminte.
Dar Romania exporta granulele obtinute din PET-uri.
E o greseala, noi am putea valorifica granulele in interior. Avem agenti economici industriali care au in depozite instalatii tehnologice de transformare in granule si valorificare, dar nu au un sistem bine pus la punct pentru a face rost de materia prima.
In proiectul de lege propus, cine este responsabil de gestionarea banilor recirculati in cadrul sistemului „buy-back”? Producatorul de PET, producatorul bauturilor imbuteliate sau lantul de magazine?
Cheia o vor reprezenta supermarketurile, pentru ca acolo se intoarce deseul din plastic. Producatorul de PET este undeva in afara sistemului. Punctul principal se regaseste in centrul de colectare, iar noi trebuie sa impunem o regula, printr-o reglementare. Nu ne putem baza pe buna intelegere a oamenilor. Ce ne lipseste astazi? Elementul de incurajare pentru cetateanul roman, ca acesta sa vina singur la centrul de colectare. Supermarketurile se vor simti impovarate la inceput, dar, pe temen lung, avantajele vor fi mari.
Voi studia acele prevederi din legislatia europeana ce ne sprijina in reglementarea sistemului „buy-back“ in Romania. In dezbatere la Comisie, agentii economici responsabili de colectarea selectiva au ridicat tot felul de probleme, astfel incat mi-am dat seama ca totul pleaca mai degraba dintr-o abordare subiectiva, si nu dintr-o dorinta de a rezolva aceasta situatie, simtindu-se afectati pe o zona pe care o gestioneaza ei astazi. Cert este ca sistemul de colectare selectiva nu este eficient la noi. Cu toate acestea, nu-l exclude nimeni. De ce nu s-ar putea gasi si ei undeva in acest lant?
Daca fondul pentru garantie este gestionat de supermarketuri ar insemna sa excludem zona rurala din proiect…
N-o excludem. Sa va dau un exemplu. Daca intr-o comuna nu exista supermarket, se poate amplasa intr-un loc securizat un automat de colectare si balotare a PET-urilor. E drept, este mai dificil, daca ne gandim la toate satele din tara. In plus, este o sarcina grea pentru un batran sau pentru cineva bolnav sa faca drumuri cu PET-urile in sacosa… Dar ei pot fi ajutati, trebuie sa gasim modalitati de a-i determina sa introduca deseurile din plastic in
circuitul de reciclare.
Profil Iulian Iancu
6 octombrie 1960 – s-a nascut in localitatea Gheraesti, judetul Neamt;
1985 – a primit titulatura de inginer, specializarea Petrol si Gaze;
1993-1998 – a studiat la University Business School – Oxford, Marea Britanie, specialitatea Management;
1999 – Auditor;
2001 – Doctor in stiinte – specializarea Petrol si Gaze;
2007 – Doctor in stiinte economice;
Membru PSD din 2001, in prezent este presedinte al Comisiei pentru industrii si servicii din cadrul Camerei Deputatilor.
Cine gestioneaza fondul de garantie pentru PET-uri?
Suma adaugata la pretul PET-ului din supermarket, care este recuperata la returnare, nu este valabila pentru micile magazine de la sate. In cazul acesta, automatele ofera recompensa pentru niste sticle din plastic care au fost achizitionate fara pretul de garantie…
Acel cost adaugat se intoarce la om. La sfarsit de saptamana, el se duce la magazinul din sat, unde exista deja aparatul amplasat, deci poate preda PET-urile. Daca n-am aparat, nu-mi iau banii astazi. Aici intervine cel care face parte din lant. Daca el amplaseaza aparatul, el isi ia balotul de PET-uri de acolo si tot el il vinde reciclatorului. Deci, el este interesat sa se stranga cat mai multe PET-uri.
Problema este ca sistemul nu ar putea functiona la buticurile din sate pentru ca acestea nu fac parte din marile lanturi de magazine.
Inseamna ca atunci cand pleaca de la producator, PET-ul ar trebui sa aiba o „taxa” adaugata, cu care sa fie distribuit si in marile magazine, si in buticuri, iar in momentul in care ma duc la magazinul din sat, imi dau banii inapoi. Mai trebuie deci studiat proiectul. Eu m-am grabit anul trecut pentru ca a fost o revolta. Nu e posibil ca nimeni sa nu faca nimic, iar noi sa stam inconjurati de deseuri din PET-uri. Initiativa legislativa poate fi modificata.
