Organizația Națiunilor Unite a publicat ieri un text simplificat al acordului climatic pe care țările membre ar trebui să îl semneze în luna decembrie la Paris. Stakeholderii reproșaseră autorităților că versiunea anterioară, publicată în luna iulie, era prea lungă pentru a putea fi dezbătută până la COP21.
Textul acordului a fost redus de la 83 la doar 20 de pagini și cuprinde precizări referitoare la aspectele care vor fi obligatorii, însă nu precizează deocamdată datele până la care țările membre ONU ar trebui să se conformeze schimbărilor. De asemenea, menționează un set de măsuri pe care guvernele trebuie să le pună în aplicare înainte de semnarea acordului.
Documentul nou păstrează obligația guvernelor lumii de a lua măsurile care se impun pentru limitarea creșterii temperaturilor cu maximum 2 grade Celsius, în raport cu nivelurile pre-industriale. Însă, nu precizează cum anume trebuie să acționeze acestea pentru îndeplinirea obiectivului și nici cu cât ar trebui să își reducă amprenta de carbon. Cel mai probabil, guvernele vor fi obligate să își comunice obiectivele de reducere a emisiilor o data la 5 ani.
Un alt aspect menționat în document este finanțarea măsurilor în lupta împotriva schimbărilor climatice. Experții anticipează că guvernele și sectorul privat vor aloca mai mult de 100 de miliarde de dolari anual, așa cum promiseseră. Totuși, investițiile nu vor fi uniforme, țările în curs de dezvoltare urmând să primească sprijin din partea celor dezvoltate.
Atât datele până la care trebuie îndeplinite țintele, cât și numeroase alte propuneri sunt încă între paranteze, semn că aspectele respective mai trebuie negociate. Noi negocieri pe tema acordului vor avea loc în perioada 19-23 octombrie, la Bonn, Germania.
Cum au reacționat ONG-urile de mediu
Jennifer Morgan, reprezentant al World Resources Institute, a declarat că documentul este „o rampă de lansare pentru atingerea unui obiectiv comun„, în cadru COP21.
Alte ONG-uri nu au fost însă la fel de optimiste: Greenpeace, de exemplu, a criticat lipsa unor angajamente mai dure, care să cuprindă și dorința industriei de a face tranziția spre un sistem energetic bazat în totalitate pe resurse regenerabile.
