Compozitia chimica a oceanelor lumii se schimba cel mai repede din ultimele 65 milioane de ani, influentand negativ biodiversitatea marina si siguranta alimentara, potrivit unui raport al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), relateaza CNN.
Studiul se numeste „Consecintele acidifierii oceanelor asupra mediului inconjurator” si avertizeaza ca unele organisme marine precum coralii, crustaceele sau molustele vor supravietui tot mai greu in oceane, pentru ca acizii micsoreaza mineralele de care acestea au nevoie pentru a-si dezvolta scheletul.
Raportul a fost prezentat in cadrul discutiilor de la summitul climatic de la Cancun si arata ca aproape un sfert din emisiile globale de CO2 sunt absorbite de oceane, unde se transforma in acid carbonic.
Lantul trofic, in pericol
Autoarea principala a raportului, Carol Turley, a declarat ca „Asistam la un impact negativ al acidifierii oceanelor direct asupra organismelor marine si a unor ecosisteme-cheie care furnizeaza hrana pentru miliarde de oameni. Trebuie sa incepem sa ne gandim la riscurile securitatii noastre alimentare”.
Recifele tropicale constituie adapost si sursa de hrana pentru aproape un sfert din toate speciile marine cunoscute, iar pentru peste un miliard de oameni, pestele este singura sursa de proteine din hrana, arata studiul.
Cresterea aciditatii din oceane ar putea afecta cresterea si integritatea structurala a recifelor coralilor. Incalzirea apei oceanice dauneaza si habitatului crabilor, molustelor si a altor astfel de organisme, influentand negativ si lantul trofic.
In total, nivelul pH-ului din oceane si mari a scazut in medie cu 30% de la Revolutia Industriala. Raportul estimeaza ca pana la sfarsitul secolului, nivelul aciditatii din oceane va creste cu 150%, daca emisiile de carbon continua sa creasca cu viteza actuala.
Organismele marine isi vor modifica structura
Totusi, oamenii de stiinta spun ca ar putea exista si beneficiari ai acestui efect negativ al incalzirii globale, pentru ca acidul carbonic afecteaza in mod diferit organismele marine.
De exemplu, homarii adulti isi pot dezvolta mai bine scheletul exterior pe masura ce pH-ul se micsoreaza. Stelutele de mare pot face la fel, insa cu pretul dezvoltarii lor musculare.
„Abilitatea sau inabilitatea organismelor marine de a-si construi schelete exterioare din calciu ar putea sa fie doar unul dintre efectele acidifierii apei. Este clar insa ca nu ajunge sa observam doar o specie. Expertii vor studia toate formele de viata pentru a stabili care dintre ele sunt cele mai vulnerabile”, a declarat Carol Turley.
Oamenii de stiinta sunt mai siguri in privinta viitorului organismelor care folosesc fotosinteza, cum ar fi plantele subacvatice, despre care spun ca vor beneficia de cresterea nivelului de acid din apa. De asemenea, acestia cred ca multe alte creaturi marine se vor adapta pur si simplu la noua compozitie chimica a mediului oceanic.
Autorii raportului au identificat o serie de masuri care ar putea sa stopeze scaderea pH-ului: reducerea rapida si substantiala a emisiilor de carbon si evaluarea vulnerabilitatii comunitatilor care se bazeaza pe resursele marine.
Directorul de programe de mediu al ONU, Achim Steiner, a declarat la summit-ul climatic de la Cancun ca „Acidifierea oceanelor este un alt stegulet rosu care a fost ridicat la Cancun, pe langa incalzirea globala si cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera. Este o problema stringenta pentru noi”.
Nicoleta Banila
