Fiecare participant la Bike Fest are o poveste interesantă, fie că a ales să poarte o cască de schi, că a venit într-o gașcă numeroasă sau că a continuat competiția, deși tot corpul îi dicta să se oprească. Am întâlnit copii puși pe întreceri, tineri care au venit pentru distracție sau chiar străini ajunși în România fix la timp pentru Bike Fest.
Vă prezentăm poveștile câtorva dintre participanții celei de-a șaptea ediții.
Lângă Parcul Izvor, pe unde participanții la competiția Urban Race MTB coboară din curtea Palatului Parlamentului, trei băieți strigă încurajări și fluieră.
Florian Adam, 30 de ani, flutură un steag pe care scrie „Drujbarii pe 2 Roți”: „Suntem un grup de vreo 20 de persoane active, 30 în total. Ne-am apucat să ne dăm pe biciclete prin 2014. Am fost pe la tot felul de evenimente destinate amatorilor, iar astăzi suntem la Bike Fest. Suntem organizați pe Facebook, avem un grup unde discutăm, unde ne planificăm ieșirile. În afara biciclitului suntem prieteni, ieșim în oraș. Ne-am strâns ușor, ușor, majoritatea dintre noi ne știam și de la un ONG unde am activat, Brigada de Voluntari. O parte dintre noi sunt deja în cursă, inclusiv prietena mea. Aș fi fost și eu în cursă, dar mi-am vândut MTB-ul acum două săptămâni și mă dau numai pe șosea. În timpul verii am avut o ieșire în fiecare miercuri, se numea «Tura de miercuri» și mergeam până la Moara Vlăsiei. Acolo luam o pauză de masă, apoi veneam înapoi. Ieșeam după muncă, ne întâlneam la ora 18, la Aurel Vlaicu, și până se însera, la 21:30, aveam timp să ne întoarcem. Acum nu mai ieșim, pentru că s-a micșorat ziua. Ne vedem ori prin Parcul Tineretului, ori la evenimente, ori în weekend”.
***
Ana, 30 de ani, a participat pentru prima dată la o competiție azi, la Urban Race MTB. Stă pe bordura din fața clădirii Casei Poporului, cu două medalii la gât (una a unui prieten), și urmărește participanții la Urban Race Road.
„Mă duc la serviciu cu bicla, dar la nivel competițional n-am participat niciodată. E prima dată. Până la serviciu e ceva distanță, șapte kilometri și jumătate, dar e mai bine decât orice mijloc de transport. Plec din est și ajung în nord, în Primăverii. Fac cam 35 de minute, mai puțin decât cu RATB-ul. Ideea de a participa la cursă a fost a unui coleg de-al meu, care face mai des chestia asta. Mi-a zis: «Hai să încercăm!». Îmi era un pic teamă pentru că am niște mici probleme cu urcările, cu pantele, pentru că obosesc. Și atunci am zis: «Bine mă, hai, ce-o să fie?!». Și am încercat. Cât despre rezultat, puteam mai bine, dacă mă antrenam mai mult. Dar pentru o amatoare, amatoare, cred că e ok. Am avut așa vreo două tentative de a renunța, în care am zis: «Gata, nu mai pot». Adică mă așteptam să fie mult mai ușor traseul, dar e destul de complicat. Acum pot s-o iau de la capăt fără nicio problemă”.
***
People of Bike Fest. De pe o bancă de lângă cortul cu gustări, Adrian Antonaș, 28 de ani, privește obosit în gol. Are o julitură în genunchi și stă puțin adus de spate.
„M-am accidentat aseară, la fotbal. Şi acum am venit dimineaţă la competiţie. Am fost la MTB. E a treia ediţie. Am fost şi anul trecut, şi acum doi ani. Nu prea particip la competiţii. Am mai fost la tururi caritabile. Am învăţat de mic să merg pe bicicletă, dar n-am avut una a mea până acum doi ani. Merg cu ea în timpul liber, după masă, când ies de la serviciu”.
***
People of Bike Fest. Eva, 42 de ani, se ridică încântată de pe scaunul de masaj, îi mulțumește băiatului care i-a dezmorțit spatele și cere cuiva să îi facă o poză alături de binefăcătorul său.
„Tocmai fac un curs de masaj şi am vrut să văd ce tehnici au. Am venit din Braşov special pentru cursa de MTB. A fost foaarte, foarte fain. Mi-a plăcut că am mers şi pe asfalt, am mers şi pe macadam.
Am venit singură. Fac parte dintr-un ONG, „Braşovul pedalează”, dar ceilalţi sunt acum la alte ture. De vreo şase ani merg pe biclicleta, dar am mai făcut şi alte sporturi. Patinaj viteză, aerobic. Dar bicicleta e bicicletă, nu se poate compara. Şi mai ales urcatul pe munte.
Îmi plac evenimentele organizate pentru mountain bike, îmi place atmosfera, îmi plac oamenii de aici. Singura mulţime pe care o suport e mulţimea de biciclişti. Şi eventual pe cei care participă la festivaluri de rock. Atât. În rest, fug de mulţime. Dar ei sunt cei pe care îi suport, pot fi cât de mulţi”.
***
Alice lucrează la Renault. A venit pe bicicletă tocmai din Franța și s-a oprit puțin și pe la Bike Fest.
„Trebuia să ajung săptămâna viitoare, dar mă bucur că am venit mai devreme, pentru că e un eveniment foarte drăguţ. E foarte fain să văd oameni mergând pe biciclete. Sunt puţin tristă pentru că n-am putut să mă înregistrez, pentru că a fost prea târziu. Altfel, sigur ar fi fost foarte distractiv.
Nu ştiam că există astfel de competiţii. Ai o oră şi trebuie să faci câte curse poţi. E diferit, dar distractiv. Noi nu avem astfel de curse în Franţa. Acolo trebuie numai să fii cel mai rapid. Astfel de concursuri îmi plac, pentru că eşti în competiţie cu tine, să faci cât mai multe curse, nu să fii în competiţie cu alţii.
Acum, am făcut (n.r. din Franța până în România) 3.100 de kilometri numai pe bicicletă. Am plecat la mijlocul lui iulie şi am făcut pe drum 48 de zile. Am luat trenul într-o porţiune mică în România. În sudul României, mergeam pe cursul Dunării, iar drumul era foarte drept, fără oraşe, fără zone amenajate de dormit. Aşa că am luat trenul după Porţile de Fier.
A fost o călătorie foarte frumoasă pentru că am putut să-mi iau timp pentru mine. Am făcut între 90 şi 100 de kilometri pe zi, adică cinci – şase ore, apoi aveam timp după amiază să mă plimb prin împrejurimi, să vizitez. A fost foarte cald, aşa că plecam foarte devreme dimineaţa, în jur de ora cinci, şi ajungeam în camping la prânz. Aveam după amiază liberă să vizitez, să mă odihnesc, să înot.
Mi-a plăcut România până acum. Oamenii sunt foarte prietenoşi, foarte săritori. Când am luat trenul, unul de noapte, era un vagon mic cu patru fete care plecau în vacanţă. A fost o noapte super”.
***
Luca, 20 de ani, poartă o cască ce-i acoperă complet capul, iar Matei, 25 de ani, are haine largi, de pare venit acum din Vama Veche. Au participat amândoi la Urban Race MTB, prima competiţie la care au mers vreodată.
„Luca: Asta e casca unui prieten, e împrumutată, şi e de schi de fapt. Acum am înţeles că aveam voie cu orice fel de cască, inclusiv de construcţii.
Matei: Eu am vrut să iau una de şantier, dar mă gândeam că se ia lumea de mine. Şi plus că pe partea de offroad te zgâlţâia destul de bine şi aia de construcţii s-ar fi mişcat.
Luca: Merg pe bicicletă de când aveam 5, 6 ani. Suntem genul de persoane care fac ieşiri de agrement pe bicicletă şi ne mai ducem pe la facultate, serviciu, pe unde apucăm. Sau mai rar când ieşim din oraş”.
***
Cristina Bucur, 33 de ani, e așezată pe un puf, în zona de relaxare, alături de bicicleta sa turcoaz.
„E bicicletă de oraș şi am participat cu ea la urban race road. Neaşteptat, că n-am luat-o de nouă, dar m-a ţinut. De un an am început să merg cu ea la serviciu. Iniţial nu prea îndrăzneam, că îmi era teamă de trafic, dar am încercat şi am zis să particip şi la concurs, că mi s-a părut interesant.
Deşi are trei viteze, la intrare la Casa Poporului, unde e rampa aia, mă dădeam jos că nu puteam să urc şi trebuia să merg un pic pe lângă ea. Mi-a plăcut că au fost câţiva care m-au încurajat. Chiar e interesant să vezi când oamenii nu se cunosc, dar totuşi se încurajează unii pe alţii”.
***
În prima zi de Bike Fest, Ionuț, 38 de ani, și Adi, 35 de ani, joacă o partidă de ping pong în zona de relaxare, cu bicicletele culcate pe pământ, lângă ei.
„Ionuţ : Ne-am oprit direct la o bere, la un ping pong. Suntem la relaxare.
Adi: Mai e şi mâine concursul, să văd cum e, şi poate mă bag şi eu… la anul.
Ionuţ: Mergem foarte des pe biciclete. Eu nu pot să mă duc la serviciu pe bicicletă, dar merg cât de des posibil. Biciclete am avut şi când eram mic, Pegas, cu două roţi, cu trei roţi. Dar biciclete mai serioase am de nouă ani.
Adi: Am venit pe biciclete până aici, dar numai prin parcuri şi pe trotuare. Poate se sesizează cineva să ne facă şi nouă piste”.
***
Mihai Claudiu, 24 de ani, e parte din echipa Echiliber, care face spectacol timp de 30 de minute la fiecare oră, la Bike Fest.
„Bike trail înseamnă parcurgerea unui traseu cu obstacole, cu bicicleta, fără a pune piciorul jos, în cel mai scurt timp posibil. Asta implică echilibru, efort şi antrenament (pe bicicletă şi la sală). Bicicleta asta e specială, nu are șa, tocmai pentru că e numai pentru obstacole. M-am apucat de bike trail la 18 ani şi am ajuns şi în semifinală la «Românii au talent»”.
***
Antonio, 11 ani, se întoarce în grabă de la Ambulanţa de Biciclete şi îi explică mamei sale, Mirela, 38 de ani, că problema pe care n-a reuşit să o identifice singur fusese cricul.
„Antonio: Am fost la parcul cu obstacole şi am intrat într-un copil mai mic care se răsturnase. M-au certat părinţii lui, deşi eu am o vânătaie aici pe picior. Acum aştept să se plictisească copiii mici, mai ales că e mai distractiv să bagi şi viteză, decât să stai după alţii. O să particip la Kids Race. N-am emoţii, doar că mă cam îngrozesc ce viteză au alţii.
Mirela: El face şi triatlon. După ce înoată, ori aleargă, ori merge pe bicicletă.
Antonio: Îmi place foarte mult să fac sport şi îmi place şi competiţia.
Mirela: Bicicleta nu-i a lui, e împrumutată. Şi eu am împrumutat-o pe asta de la I’Velo.
Antonio: De obicei nu prea merg pe bicicletă, ci ba alerg, ba merg pe long board. Cu bicicleta merg numai la competiţii. E şi mai bine că merg mai rar pentru că în momentul în care mă urc pe bicicletă, simt că e ceva nou şi e foarte distractiv. Mulţi sunt plictisiţi, lasă bicicleta undeva şi pleacă să se plimbe”.
***
Ilinca, 9 ani, stă la rând la Fix It Sports Service. Are o mimică serioasă, de om mare, preocupat de o problemă gravă ce a descoperit-o la bicicletă.
„Mi s-a rupt apărătoarea când am alunecat la parcul cu obstacole. O să particip la Kids Race şi vreau să mă antrenez puţin după ce repar bicicleta. Am învăţat să merg pe biclă la trei ani şi de obicei merg cu tata în parc şi exersez să trec printre jaloane. Cel mai mult mi-a plăcut azi la standul de parfumuri (n.r. PlasticFreeLifestyle). Mi-am făcut două parfumuri: unul cu portocală şi lămâie şi altul cu portocală, lămâie şi iasomie”.
***
Adriela Morar a câștigat anul trecut locul I la cursa MTB, la fete. Anul acesta a venit însoțită de colegii săi de la grupul Dr. Bike care au susținut-o, chiar dacă a ieșit pe locul IV.
„Mi se pare că traseul a fost mai greu decât anul trecut. Eu sunt venită şi după mare, după o săptămână de navigat, nu mi-am obosit prea tare picioarele, nu mi le-am antrenat. Mi-am antrenat braţele, trăgând de parâme pe acolo, dar de alergat sau de mers cu bicicleta pe barcă nu prea merge. Dar acum a fost aşa, ca o trezire.
Astăzi au venit chiar şi prieteni care nu au participat şi care nu merg de regulă la astfel de evenimente. Au venit pur şi simplu pentru că e fain. Mie îmi place foarte mult”.
