Legea europeană a climei a fost modificată prin aprobarea miniștrilor mediului din UE. Miniștri au stabilit reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră (GES) cu 90% până în 2040.
Acordul din 4-5 noiembrie 2025 este un pas esențial în calea UE către realizarea neutralității climatice până în 2050.
Miniștrii Mediului din UE au convenit asupra poziției Consiliului cu privire la modificarea Legii Europene a Climei. Această lege stabilește un obiectiv obligatoriu pentru UE de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 90% până în anul 2040.
Obiectivul climatic de reducerea GES cu 90% pentru următorul deceniu și jumătate a fost adoptat la începutul lunii, cu sprijinul larg al statelor membre.
„Obiectivul se bazează pe știință și, în același timp, îmbină competitivitatea și securitatea noastră”, potrivit ministrului danez al Climei, energiei și serviciilor de utilități publice, Lars Aagaard.
Potrivit oficialului, obiectivul stabilește „o direcție clară” în următorii ani pentru politicile, industriile și investițiile UE.
„În acest context, suntem pregătiți să construim o UE mai puternică, mai competitivă și mai sigură”, spune ministrul danez, sugerând direcția investițiilor.
Adoptarea unei noi etape a politicii climatice europene marchează un moment definitoriu în drumul Uniunii Europene către neutralitatea climatică din 2050.
Procesul legislativ, inițiat de Comisia Europeană în iulie 2025 și consolidat de Consiliul Uniunii Europene în luna noiembrie a aceluiași an, reflectă un echilibru complex între ambiția științifică, cerințele de competitivitate și necesitatea unei tranziții juste pentru toate statele membre.
De la comunicarea Comisiei la propunerea legislativă
Comisia Europeană a pus bazele revizuirii Legii europene a climei prin Comunicarea „Securing our Future” din februarie 2024, urmată de propunerea legislativă COM(2025) 524 finală din 2 iulie 2025.
Propunerea stabilea un obiectiv intermediar pentru anul 2040 de reducere a emisiilor nete cu 90% față de nivelurile din 1990, ca pas esențial spre neutralitatea climatică din 2050 (conform articolului 4(3) al Regulamentului (UE) 2021/1119).
Comisia a justificat această țintă printr-un set de considerente științifice și economice, bazate pe rapoartele Panelului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) și ale Consiliului Consultativ Științific European privind Schimbările Climatice (ESABCC).
Potrivit evaluării de impact care a însoțit propunerea, intervalul optim pentru 2040 era de 90–95% reducere netă a emisiilor.
Comisia a ales pragul inferior de 90%, justificând prin necesitatea asigurării proporționalității și fezabilității economice, menținând totodată traiectoria compatibilă cu limitarea încălzirii globale la 1,5°C.
Argumentele Comisiei: știință, competitivitate și tranziție justă
Comisia a subliniat că atingerea țintei pentru 2040 nu implică politici complet noi, ci o continuare și aprofundare a pachetului „Fit for 55” și a măsurilor prevăzute de Acordul Verde European.
În viziunea sa, elementul-cheie al succesului constă în implementarea integrală a legislației existente până în 2030 și pregătirea unui cadru post-2030 bazat pe echitate, neutralitate tehnologică și eficiență a costurilor.
Comisia a ancorat propunerea sa într-un context economic mai amplu – „Clean Industrial Deal”, o inițiativă menită să combine tranziția ecologică cu reindustrializarea Europei.
Conform acesteia, decarbonizarea devine nu doar o obligație climatică, ci și o strategie de creștere și de consolidare a rezilienței economice europene.
Documentul menționează explicit:
- crearea unei Bănci pentru Decarbonizarea Industrială, destinată mobilizării a până la 100 miliarde euro pentru proiecte inovatoare de reducere a emisiilor;
- revizuirea schemelor de ajutor de stat, pentru a permite statelor membre să sprijine industriile cu consum energetic ridicat fără a distorsiona piața internă;
- extinderea Mecanismului de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM), pentru a preveni scurgerile de carbon și a menține un nivel de concurență echitabil între producătorii europeni și cei din afara UE.
Totodată, Comisia a accentuat importanța unei tranziții juste, sprijinite prin Fondul Social pentru Climă, cu un buget de 86,7 miliarde euro pentru perioada 2026–2032. Acesta va finanța măsuri de protecție a gospodăriilor vulnerabile și a microîntreprinderilor afectate de costurile tranziției energetice.
Arhitectura propusă de Comisie: flexibilitate și neutralitate tehnologică
În textul propunerii legislative, Comisia a introdus mai multe elemente structurale destinate implementării eficiente a obiectivului pentru 2040:
- Utilizarea limitată a creditelor internaționale în cadrul Acordului de la Paris, începând din 2036, până la un plafon de 3% din emisiile nete din 1990. Aceste credite vor trebui să provină din proiecte de reducere verificate și compatibile cu traiectoria globală de limitare a încălzirii la 1,5°C, fără a fi utilizate pentru conformitate în cadrul EU ETS.
- Introducerea eliminărilor interne permanente de carbon în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), prin tehnologii precum captarea biogenă cu stocare (BioCCS) și captarea directă a aerului cu stocare (DACCS).
- Flexibilitate între sectoare, pentru a permite statelor membre să compenseze deficiențele dintr-un domeniu prin performanțe superioare în altul, asigurând totodată menținerea echității și integrității climatice.
Comisia a insistat asupra principiului neutralității tehnologice, permițând utilizarea tuturor soluțiilor cu emisii zero sau reduse – energie regenerabilă, nucleară, hidrogen, biomasă sustenabilă, captare și stocare a carbonului – pentru a evita favorizarea unei tehnologii specifice și pentru a maximiza inovația.
Poziția Consiliului: menținerea ambiției, consolidarea echității și a competitivității
La 4–5 noiembrie 2025, miniștrii mediului din statele membre au aprobat în cadrul Consiliului (Mediu) abordarea generală privind modificarea Legii europene a climei.
Poziția Consiliului confirmă obiectivul de reducere a emisiilor nete cu 90% până în 2040.
Dar introduce o serie de ajustări care reflectă preocupările statelor membre pentru competitivitate, echitate socială și securitate energetică.
Consolidarea dimensiunii economice
Consiliul a reiterat în mod explicit orientările Consiliului European din 23 octombrie 2025, care au subliniat legătura dintre competitivitate, reziliență și tranziția verde.
Documentul adoptat la Bruxelles afirmă că „obiectivele de consolidare a competitivității, de întărire a rezilienței și de avansare a tranziției verzi sunt complementare și trebuie urmărite împreună”.
În acest sens, Clean Industrial Deal este recunoscut drept pilon central al tranziției, prin sprijinirea reînnoirii industriale și accesului la finanțare publică și privată.
Consiliul introduce și referințe explicite la sectoarele tradiționale – auto, transport naval și aerian, oțel, chimicale, ciment, sticlă, hârtie – care necesită sprijin pentru a rămâne competitive într-un mediu global dificil.
Această orientare confirmă preocuparea statelor membre, în special a celor cu economii industriale dependente de energie, pentru o tranziție echilibrată.
Flexibilități suplimentare
Comparativ cu propunerea Comisiei, Consiliul extinde posibilitățile de flexibilitate:
- contribuția creditelor internaționale de carbon este majorată de la 3% la până la 5% din emisiile nete din 1990, aplicabilă din 2036, cu o perioadă pilot între 2031–2035;
- este confirmat rolul eliminărilor interne permanente de CO₂ în cadrul EU ETS, pentru compensarea emisiilor greu de redus;
- se instituie o flexibilitate mai mare între sectoare și instrumente, pentru a permite atingerea obiectivelor într-un mod „simplu și eficient din punctul de vedere al costurilor”.
De asemenea, Consiliul introduce o evaluare bienală a progreselor, bazată pe cele mai recente date științifice și pe evoluțiile tehnologice, permițând eventuale ajustări ale obiectivului pentru 2040 dacă apar schimbări majore de context economic sau climatic.
Dimensiunea socială și echitatea teritorială
În acordul Consiliului se subliniază că tranziția trebuie să fie „justă, pragmatică și echilibrată social”,
luând în considerare circumstanțele naționale diferite, precum și nevoile regiunilor, ale întreprinderilor mici și mijlocii și ale gospodăriilor vulnerabile.
Textul prevede că țintele post-2030 vor reflecta eficiența costurilor și solidaritatea, cu atenție specială pentru insule, state insulare și regiuni ultraperiferice.
Totodată, Consiliul reafirmă importanța
- protejării și restaurării biodiversității,
- a bioeconomiei circulare
- și a menținerii absorbanților naturali de carbon,
- recunoscând incertitudinile legate de impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor și terenurilor agricole.
Energie, securitate și competitivitate globală
Consiliul acordă o importanță majoră securității energetice și accesibilității energiei, promovând modernizarea rețelelor și crearea unei Uniuni a Energiei.
Se insistă asupra utilizării „combustibililor cu emisii zero, reduse și regenerabile”, asupra eficienței energetice și a reducerii dependenței de importurile de materii prime critice.
În plus, Consiliul introduce posibilitatea unei revizuiri a sistemului ETS pentru a ajusta traiectoria emisiilor în funcție de noul obiectiv din 2040 și prevede o amânare cu un an (până în 2028) a implementării ETS2 – sistemul de comercializare a certificatelor pentru clădiri și transport rutier – oferind astfel mai mult timp statelor membre să se adapteze.
Comparația dintre pozițiile Comisiei și Consiliului
| Aspect | Poziția Comisiei (iulie 2025) | Poziția Consiliului (noiembrie 2025) |
| Obiectiv 2040 | Reducere netă de 90% față de 1990 | Menținut |
| Credite internaționale | Max. 3% din emisiile 1990, începând cu 2036 | Max. 5%, cu perioadă-pilot 2031–2035 |
| Rolul emisiilor de carbon | BioCCS, DACCS în EU ETS (2026) | Confirmat, cu posibilitate de stocare și în afara UE (în baza acordurilor internaționale) |
| Flexibilitate între sectoare | Generală, limitată la cost-eficiență | Extinsă, explicită între sectoare și instrumente |
| Dimensiunea socială | Tranziție justă, menționată generic | Consolidată: „pragmatică, echitabilă, cu atenție la gospodării și IMM-uri” |
| Revizuire și monitorizare | Evaluări periodice generale | Evaluare bienală și posibilitate de revizuire a țintei |
| ETS2 | Nicio modificare | Amânare până în 2028 |
| Industrie și competitivitate | Clean Industrial Deal, CBAM, Banca de Decarbonizare | Clean Industrial Deal menținut, extins cu măsuri pentru sectoare tradiționale |
| Neutralitate tehnologică | Afirmată explicit | Menținută, dar cu accent pe diversitatea surselor de energie |
| Tranziție agricolă și rurală | Menționată în contextul securității alimentare | Accentuată prin referire la sustenabilitate și reziliență rurală |
Unde se află România în contextul noii Legi a Climei?
În intervenția sa de la Consiliul European, ministra Mediului Diana Buzoianu a subliniat că România susține obiectivul european de decarbonizare. Însă a insistat pentru o abordare echilibrată, care să țină cont de diferențele economice și energetice dintre statele membre.
„Am intrat în aceste negocieri cu un mandat clar: România își asumă tranziția verde, dar are nevoie de instrumente reale, nu doar de ținte pe hârtie.
În urma discuțiilor intense, am obținut flexibilități necesare și termene realiste pentru ca măsurile să fie aplicabile și să producă rezultate în viața oamenilor.
Obiectivul pentru 2040 rămâne ambițios, dar drumul până acolo trebuie să fie corect pentru toate statele membre”
a declarat ministra Mediului.
Un alt rezultat important al negocierilor îl reprezintă obținerea unui an suplimentar pentru implementarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii în domeniile transport și construcții.
Ministra a precizat că acest interval este esențial pentru România:
„Este un an crucial care ne va permite să ne pregătim temeinic și să evităm creșteri de prețuri în două domenii cheie – transporturi și construcții – într-un context economic deja dificil pentru țara noastră.”
Implicațiile cadrului post-2030
Ambele instituții converg asupra necesității unui cadru de politici post-2030 care să asigure:
- integrarea tuturor sectoarelor economiei în tranziția către zero emisii;
- investiții masive în inovație și infrastructură energetică;
- simplificarea reglementărilor și reducerea sarcinii administrative pentru industrie;
- consolidarea finanțării publice și private, inclusiv prin instrumente europene precum Fondul pentru Inovare și noua Bancă de Decarbonizare Industrială.
Consiliul adaugă o dimensiune geopolitică, subliniind că UE trebuie să-și mențină capacitatea de apărare industrială și să-și reducă vulnerabilitățile strategice, în contextul unui mediu global tensionat.
Mecanismul de revizuire și evaluarea progreselor
O inovație importantă introdusă de Consiliu este evaluarea bienală a progreselor către obiectivul de 2040, care va ține cont de:
- evoluția absorbțiilor de carbon la nivelul UE;
- impactul asupra competitivității globale a industriei europene;
- prețurile la energie și efectele sociale ale tranziției.
Pe baza acestor evaluări, Comisia va putea propune, „dacă este cazul”, revizuirea Legii europene a climei sau alte măsuri suplimentare pentru a garanta prosperitatea și coeziunea socială a Uniunii.
Uniunea Europeană – între ambiție climatică și realism economic
Acordul din noiembrie 2025 marchează o etapă de maturitate a politicii climatice europene.
Spre deosebire de perioada anterioară, când accentul era pus aproape exclusiv pe ambiția de reducere a emisiilor, noua Lege a climei introduce un echilibru între obiectivele climatice și cele economice.
Comisia Europeană a oferit fundamentul științific și viziunea integrată asupra decarbonizării, în timp ce Consiliul a adus un element de realism politic, adaptând propunerea la diversitatea economică a statelor membre și la nevoia de competitivitate industrială.
Obiectivul de reducere a emisiilor nete cu 90% până în 2040 rămâne unul dintre cele mai ambițioase la nivel global, consolidând poziția UE ca lider mondial în domeniul politicilor climatice.
În același timp, includerea flexibilităților, a mecanismului de revizuire și a garanțiilor pentru competitivitate arată că Uniunea își construiește tranziția nu doar pe baze ecologice, ci și pe pragmatism economic și coeziune socială.
Pentru România, ca și pentru celelalte state membre, noul cadru va aduce atât oportunități de investiții și inovație, cât și provocări de adaptare la o economie tot mai decarbonizată.
Implementarea eficientă a noilor reguli va depinde de capacitatea națională de a utiliza fondurile europene, de a dezvolta tehnologii curate și de a asigura protecția grupurilor sociale vulnerabile în procesul de tranziție.
