Nivelul risipei alimentare, la nivel mondial, este dublu față de estimările anterioare, potrivit raportului publicat de WWF și Tesco, Driven to Waste. Aceste noi estimări indică faptul că, din toate alimentele cultivate, aproximativ 40% rămân neconsumate anual, adică 2,5 miliarde de tone.
Driven to Waste este primul raport, din 2011 încoace, care cuantifică pierderile totale de alimente din ferme. Spre deosebire de „risipa alimentară”, „pierderea de alimente” se referă la producția agricolă care se pierde în mod neintenționat din cauza mai multor factori, inclusiv condițiile de pe piață, infrastructura deficitară, deciziile umane eronate, practicile agricole necorespunzătoare, dăunătorii, bolile, dezastrele naturale și evenimentele meteorologice.
1,2 miliarde de tone de alimente se pierd în ferme, pe lângă cele 931 de milioane de tone risipite la vânzare cu amănuntul și la consum. Toate acestea în plus față de cele 1,3 miliarde de tone de alimente risipite conform estimărilor anterioare. În 2011, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a estimat că o treime din producția mondială de alimente este irosită, dar noile date ne arată că, de fapt, risipa totală înseamnă 40% din producție.
Producția de alimente utilizează o cantitate uriașă de teren, apă și energie. Dar, pe lângă risipa de resurse, risipa alimentară are un impact semnificativ asupra schimbărilor climatice. Datele din noul raport ne arată că risipa alimentară reprezintă 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. Altfel spus, risipind alimente emitem aproape de două ori mai multe gaze cu efect de seră decât toate mașinile conduse în SUA și Europa.
„Știm de ani de zile că pierderea și risipa de alimente reprezintă o problemă uriașă care poate fi redusă la minimum, ceea ce, la rândul său, ar putea reduce impactul sistemelor alimentare asupra naturii și climei. Acest raport ne arată că problema este probabil mai mare decât am crezut. Peste 50% din alimentele care nu sunt consumate se pierd în ferme, dar aceasta nu este o problemă doar în regiunile în curs de dezvoltare. Driven to Waste ne arată că se pierd mai multe alimente în ferme, pe cap de locuitor, în lanțurile de aprovizionare foarte avansate, cum ar fi SUA și Europa. Pierderile și risipa de alimente, precum și pierderile de alimente în ferme, reprezintă o problemă globală”, a declarat Pete Pearson, liderul inițiativei globale privind pierderile și risipa de alimente.
Raportul demonstrează că pierderile pe cap de locuitor la fermă sunt, în general, mai mari în regiunile industrializate, contrar convingerilor că risipa apare mai ales în zonele mai puțin dezvoltate și mai puțin industrializate. În ciuda faptului că au o mecanizare mai ridicată în ferme și doar 37% din populația globală, țările cu venituri ridicate și medii din Europa, America de Nord și Asia industrializată contribuie cu 58% la risipa de recoltă la nivel mondial.
Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 12.3 se referă în mod specific la pierderea și risipa de alimente, dar stabilește doar un obiectiv măsurabil de reducere la jumătate a risipei de alimente (la nivel de vânzare cu amănuntul și de consum) până în 2030. În ceea ce privește reducerea pierderilor de alimente de-a lungul lanțurilor de producție și de aprovizionare, inclusiv a pierderilor post-recoltare, nu sunt incluse obiective măsurabile.
Deși mai multe țări încep să elaboreze planuri de acțiune pentru a aborda problema pierderilor și a risipei de alimente, acestea se concentrează adesea în ultima etapă a lanțului de aprovizionare, în mare parte din cauza faptului că amploarea și gravitatea problemei în ferme nu au fost conștientizate pe deplin până acum.
Până în prezent, doar 11 din cele 192 de planuri naționale privind clima, adică aproximativ 5%, prezentate în cadrul Acordului de la Paris, menționează pierderile și deșeurile alimentare. Majoritatea acestor 11 planuri provin de la națiuni africane care abordează problema pierderilor după recoltare. Adoptarea unei viziuni mai holistice și abordarea pierderilor în toate etapele din ferme va contribui la atenuarea schimbărilor climatice, la reducerea presiunii de a converti habitatele naturale pentru a face loc câmpurilor agricole și la realizarea securității alimentare. Driven to Waste constată că alimentele se pierd în ferme din diverse motive, inclusiv factori controlabili și decizii umane.
