Negocierile de la Geneva pentru Tratatul Global privind Plasticul s-au încheiat fără consens, scoțând la iveală prăpastia dintre statele care cer reducerea producției și cele care mizează doar pe reciclare. Eșecul marchează o etapă critică într-un proces considerat esențial pentru combaterea poluării mondiale.
Un mandat istoric, dar un drum sinuos
În martie 2022, Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu a adoptat o rezoluție considerată „istorică”: începerea negocierilor pentru un tratat global, juridic obligatoriu, care să combată poluarea cu plastic. Ambiția era ca, până la sfârșitul lui 2024, statele lumii să finalizeze un acord cuprinzător, capabil să abordeze întreaga durată de viață a plasticului – de la extracția materiilor prime, la producție, utilizare și gestionarea deșeurilor.
După patru runde de discuții (de la Punta del Este, Paris, Nairobi și Ottawa), apoi o primă parte a sesiunii a cincea la Busan, speranțele erau mari pentru întâlnirea de la Geneva (INC-5.2), desfășurată între 5 și 14 august 2025.
Dar așteptările s-au lovit de realitatea unor poziții ireconciliabile.
O confruntare între două viziuni asupra viitorului
Tabăra „ambitioasă”
Peste 100 de state – între care Uniunea Europeană, mai multe state africane și numeroase țări insulare mici – au pledat pentru un tratat ambițios. Obiectivele lor principale erau:
- reducerea graduală, dar obligatorie, a producției globale de plastic virgin;
- eliminarea treptată a substanțelor chimice periculoase din materialele plastice;
- sprijin financiar și tehnologic pentru țările cu resurse limitate, pentru a asigura o tranziție justă.
Tabăra „pragmatică”
De cealaltă parte, Statele Unite, Arabia Saudită, Kuweit și alți mari exportatori de petrol și gaze au respins ideea unor limite obligatorii privind producția. Aceștia au pledat pentru:
- măsuri voluntare, adaptate la contextul național;
- accent pe gestionarea deșeurilor și reciclare;
- promovarea inovației și a economiei circulare, dar fără constrângeri asupra industriei petro-chimice.
Această falie a devenit imposibil de acoperit în cadrul sesiunii de la Geneva.
Compromisul imposibil
Președintele negocierilor, ambasadorul Eugen Luis Vayas Valdivieso din Ecuador, a propus un text de compromis, care încerca să împace ambele tabere.
Documentul a fost însă respins rapid: pentru statele ambițioase, părea prea slab și lipsit de forță juridică; pentru petrostate și aliații lor, era încă prea restrictiv.
Rezultatul: negocierile s-au încheiat fără un acord, iar termenul-limită stabilit inițial a fost ratat.
Un proces fragil, sub presiunea lobby-ului
Un factor esențial în blocaj a fost rolul puternic al industriei petro-chimice.
În Geneva, numărul reprezentanților marilor companii a depășit considerabil pe cel al delegaților societății civile sau al oamenilor de știință.
Organizațiile neguvernamentale au atras atenția că lobby-ul a influențat direct tonul și conținutul discuțiilor, slăbind textul de lucru și reducând ambițiile propuse.
Această dinamică nu este nouă: încă din sesiunile anterioare, experții au semnalat că negocierile riscă să fie capturate de interesele economice ale industriei petro-chimice, aflate în contradicție cu nevoia urgentă de acțiune ecologică.
Încotro de aici?
Deși negocierile s-au încheiat fără consens, procesul nu este abandonat. Majoritatea delegațiilor au afirmat că sunt dispuse să continue dialogul. Printre soluțiile discutate:
- o mai mare coordonare între statele ambițioase, care ar putea exercita presiuni comune pentru un text mai puternic;
- reconsiderarea regulilor de consens, eventual prin introducerea votului majoritar în situații de blocaj;
- integrarea timpurie a mecanismelor de finanțare și monitorizare, pentru a oferi garanții țărilor aflate în curs de dezvoltare.
Un moment de cumpănă
Eșecul negocierilor de la Geneva nu înseamnă sfârșitul inițiativei, dar marchează un moment critic. Planeta continuă să se confrunte cu o criză a plasticului:
peste 400 de milioane de tone sunt produse anual, dintre care doar o mică parte este reciclată, iar restul poluează oceanele, solurile și lanțurile alimentare.
Fără un tratat global, răspunsul rămâne fragmentat, dependent de legislații naționale sau regionale.
Viitoarele negocieri vor trebui să balanseze interesele economice puternice cu urgența ecologică.
Întrebarea rămâne deschisă: vor reuși statele lumii să pună sănătatea planetei deasupra profitului industrial?
