Când vine vorba de speciile pe cale de dispariție, animale precum elefantul asiatic, rinocerii negri și urangutanul de pe insula Borneo tind să atragă cea mai mare atenție. Dar, un nou studiu, publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, pune accentul pe un plan complet diferit al vieții, dar cu riscuri de dispariție egale, și anume plantele.
Cercetătorii au folosit tehnologii noi, precum machine learning, pentru a evalua 150.000 de specii de plante și au descoperit că 10% ar putea fi eligibile pentru lista roșie a IUCN.
Există aproape 400.000 de specii de plante cunoscute răspândite pe tot globul, dar mai puțin de 10% au fost incluse pe lista roșie a speciilor amenințate de către IUCN. În total, plantele incluse efectiv pe listă reprezintă doar cinci procente din toate speciile cunoscute.
O parte a problemei provine din dificultatea de a adăuga o singură specie pe listă. Pe lângă faptul că necesită resurse ample și cercetări specializate, procesul favorizează ceea ce specialiștii numesc specii de animale „carismatice” în detrimentul plantelor puțin cunoscute. Dacă adăugăm și numărul mare de specii de plante identificate (care crește cu mii în fiecare an), precum și gama geografică a habitatelor greu accesibile, se explică de ce plantele primesc o atenție limitată.
Acum, un algoritm de învățare a mașinilor, dezvoltat de oamenii de știință de la Universitatea de Stat din Ohio, Universitatea din Idaho, Universitatea din Maryland și Universitatea din Virginia, Radford, are scopul de a accelera procesul de evaluare a riscurilor prin urmărirea modelelor – de la caracteristicile habitatelor la modelele meteorologice și caracteristicile fizice care pun o specie în pericol de dispariție.
S-a redeschis cea mai mare seră din lume, după un proiect de renovare de 55 de milioane de dolari. Printre exponate se regăsesc multe specii rare sau pe cale de dispariție
Echipa a apelat la date cu acces deschis din cadrul Global Biodiversity Information Facility (GBIF) și în baza de date TRY Plant Trait pentru a evalua mai mult de 150.000 specii de plante. Dintre acele specii testate, mai mult de 10% au fost considerate foarte susceptibile de a se califica pentru lista rosie a celor care vor dispărea.
Aceste seturi de baze de date a permis oamenilor de știință să evalueze precizia predicțiilor modelului, comparându-le cu alte specii ale căror stare de risc este cunoscută.
Echipa a constatat că unele specii amenințate au fost grupate în zone cunoscute pentru nivelul lor ridicat de biodiversitate, cum ar fi pădurile tropicale din America Centrală, sud-vestul Australiei și sud-estul Statelor Unite. Alții au numit regiuni mai îndepărtate, inclusiv coasta de sud a Peninsulei Arabe.
„Am bănuit că multe regiuni cu o mare diversitate ar fi studiate în amănunt și protejate, dar am descoperit opusul. Multe dintre zonele cu o diversitate mare corespundeau regiunilor cu cea mai mare probabilitate de risc”, afirmă Anahi Espíndola de la Universitatea din Maryland în declarație.
Eforturile de conservare a plantelor tind să se concentreze asupra Europei, care găzduiește multe dintre cele mai importante instituții de cercetare din lume sau „minuni ecologice” precum Madagascar. Acest domeniu de aplicare limitat geografic acționează în detrimentul studiului și evaluării unor plante mai obscure.
Primatele pe cale de dispariție s-ar putea confrunta cu noi riscuri dacă Africa devine un jucător important în industria uleiului de palmier
Privind planurile la risc, în general, există riscuri semnificative, potrivit studiului: nu numai că plantele contribuie la diversificarea organismelor Pământului, dar pot preveni și dezastre naturale, cum ar fi inundațiile, și favorizează productivitatea ecosistemelor globale. Dispariția plantelor poate avea un efect de cascadă asupra rețelelor ecologice mai largi.
Coautorul studiului, Bryan Carstens din statul Ohio, spune că plantele ar trebui considerate o prioritate în măsurile de conservare, deoarece ele formează un habitat de bază pe care toate celelalte specii se bazează.
„Oamenii se concentrează asupra animalelor mari, carismatice, dar de fapt habitatele pe de-a întregul sunt importante”, spune el într-o declarație. „Putem proteja toți leii, tigrii și elefanții pe care îi dorim, dar ei trebuie să aibă un loc unde să trăiască”.
