Situația plajelor din România relevă un derapaj extins în gestionarea terenurilor din zona costieră. Raportul oficial aprobat de Guvern ieri arată că timp de 25 de ani instituțiile au permis, prin neglijență și complicitate, pierderea controlului asupra unor suprafețe care fac parte din proprietatea publică exclusivă a statului.
Conform documentului, în zona costieră au fost identificate 2131 de terenuri, dintre care 1033 au ajuns în proprietate privată, ceea ce reprezintă aproape jumătate din imobilele terenuri din zona costieră a României. Pe 900 dintre aceste terenuri există peste 4000 de construcții, inclusiv blocuri.
Mecanismul prin care s-a ajuns aici a fost simplu: administrația națională Apele Române nu au făcut cadastrul necesar. Iar unele primării au adoptat hotărâri prin care au declarat terenurile ca fiind proprietate publică a UAT-urilor. Ulterior, prin alte hotărâri, terenurile au fost trecute în proprietate privată și apoi vândute, fără existența unor hotărâri de guvern obligatorii pentru astfel de transferuri.
Ce spune ministerul
Ministra Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, a explicat, imediat după ședința de Guvern de ieri, că transferurile s-au făcut prin hotărâri ale consiliilor locale, care au decis că terenurile nu mai aparțin statului, ci primăriilor.
Situația a fost amplificată de lipsa întabulării zonelor costiere de către Apele Române, instituție care avea această obligație legală.
În prezent, Apele Române au început acțiunile în instanță pentru revendicarea terenurilor trecute în proprietate privată.
Statul va solicita revenirea tuturor acestor imobile în domeniul public.
Urmează delimitarea de urgență a zonei costiere, precum și identificarea falezei și a liniei plajei, printr-un studiu separat necesar unei încadrări cadastrale corecte.
Ministerul Mediului a creat un grup de lucru pentru modificarea legislației privind plajele. La procesul de delimitare vor participa Apele Române, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerul Finanțelor.
Toate litigiile rezultate vor trebui înscrise în Cartea Funciară pentru a împiedica apariția unor noi construcții ilegale.
Constituția României stabilește clar că plajele și marea teritorială sunt proprietate publică exclusivă.
„Plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice ale platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietății publice”, potrivit articolulului 136 din Constituția României
Autoritățile afirmă că măsurile anunțate marchează începutul unui proces amplu de recuperare și protejare a zonei costiere, astfel încât abuzurile constatate să nu se mai repete.
Timp de 25 de ani, prin complicitatea instituțiilor de la toate nivelurile, am ajuns în situația în care astăzi nu avem PUZ-uri pentru plaje, se construiește pe plajă, se vând bucăți de faleză,
a precizat ministra mediului, apelor și pădurilor.
Statul poate obține reînscrierea terenurilor în proprietatea publică
Dacă instanțele constată că transferurile au fost făcute ilegal, terenurile pot reveni în domeniul public.
Aceasta ar însemna anularea actelor de proprietate emise în favoarea persoanelor fizice sau juridice.
Proprietarii actuali pot pierde dreptul de proprietate fără despăgubiri, în cazul în care actele sunt nule absolut.
Dacă instanța stabilește că actele au fost întocmite cu încălcarea legii și afectează proprietatea publică exclusivă, acestea pot fi declarate inexistente sau lovite de nulitate absolută.
În astfel de situații, legea nu impune plata unor despăgubiri.
”Sfera penală va fi de competența altor autorități, iar concluziile vor trebui luate în instanță”, a mai precizat ministra mediului, apelor și pădurilor, Diana Buzoianu.
Ce NU spune ministerul
Există posibilitatea ca statul să fie obligat la despăgubiri în anumite cazuri.
Dacă instanțele decid că anumite persoane au achiziționat terenurile cu bună-credință și nu puteau cunoaște caracterul ilegal al transferului, poate apărea obligația de a plăti despăgubiri.
Dar acest lucru depinde de circumstanțele fiecărui caz și de interpretarea instanței.
Cheltuielile de judecată pot fi semnificative iar statul poate fi obligat să suporte cheltuieli de judecată, în special în cauzele în care nu obține câștig de cauză.
Pe de altă parte, dacă statul câștigă procesul, proprietarii pot fi obligați să plătească cheltuielile.
Există riscul unor litigii multiple și îndelungate
Numărul foarte mare de terenuri și construcții implicate indică posibile procese care pot dura ani, cu costuri administrative și juridice ridicate.
De asemenea, pot apărea acțiuni în regres sau procese împotriva autorităților locale care au emis hotărârile ilegale.
Dacă statul suferă prejudicii sau este obligat la despăgubiri, poate încerca recuperarea sumelor de la funcționarii sau instituțiile care au emis actele nelegale.
Aceste consecințe sunt tipice procedurilor juridice de acest fel și derivă din logica și practica proceselor de revendicare.
În plus, jurisprudența din România arată că astfel de procese pot să dureze foarte mulți ani.
