Oamenii de știință caută noi metode de a înlocui petrolul ca sursă principală a plasticului, dezvoltând bioplastice din paie, rumeguș și resturi alimentare.
Poluarea cu plastic este una dintre cele mai mari probleme actuale ale lumii, contaminând mediul natural și afectând viața sălbatică, în special vietățile marine. Doar o mică parte din plastic este reciclat, restul ajungând în gropi de gunoi sau fiind incinerat pentru a produce electricitate, rezultând în emisii de dioxid de carbon care contribuie la schimbările climatice.
În comparație cu plasticul făcut din petrol, cel făcut din materiale pe bază de plante vor emite doar carbonul pe care plantele l-au absorbit din aer pe măsură ce au crescut. În plus, bioplasticele sunt biodegradabile.
„Plasticele îmbunătățesc semnificativ viețile noastre zilnice. Însă nu putem continua să folosim materiale bazate pe combustibili fosili. Aproximativ 6-7% din fiecare baril de petrol vor fi folosiți pentru producția plasticului.”, a declarat Paul Mines, CEO al companiei Biome Technologies din Marea Britanie, care a investit 5 milioane de lire sterline în ultimii cinci ani pe cercetări în domeniul bioplasticelor.
Simon McQueen-Mason, profesor la Universitatea din York, Marea Britanie, a explicat pentru The Guardian că folosirea materialelor din plante poate fi fezabilă. De exemplu, dacă jumătate dintre sticlele de plastic din Marea Britanie ar fi înlocuite cu sticle din bioplastic, ar fi nevoie doar de 3% culturi de sfeclă de zahăr, 5% paie de grâu și 2.5% risipă alimentară pentru producția acestuia.
Una dintre tehnologiile care începe să fie folosită la scară largă utilizează bacteria Rhodococcus pentru a descompune lignina, un material foarte dur care oferă rezistență copacilor și altor plante. Bacteriile mănâncă în mod natural lignina, însă cercetătorii le-au modificat genetic pentru a produce chimicale utile care vor putea fi folosite în fabricarea unui bioplastic pentru sticle.
Corporațiile caută alternative la plastic
Lignina este un produs rezidual major al industriei de papetărie, iar în prezent este ars pentru electricitate sau căldură.
„Nu ar trebui să ardem biomasa, deoarece putem genera electricitate și căldură în moduri mai sustenabile. Dar nu avem nicio altă sursă de chimie complexă de carbon de care avem nevoie pentru a produce combustibilii, plasticele și chimicalele care sunt obținute în prezent din petrol.”, a declarat McQueen-Mason.
Un alt proiect abordează problema particulelor de microplastic folosite în produsele cosmetice, care au fost interzise în Marea Britanie și alte locuri. Cercetătorii folosesc celuloză dizolvată și o transformă în particule biodegradabile.
Europa nu știe cum să gestioneze deșeurile de plastic
Folosirea resturilor alimentare pentru a face plastic este o metodă care trezește scepticism, însă unii cercetători cred că ea trebuie luată în considerare. McQueen-Mason a dat exemplul Marii Britanii, unde sfecla de zahăr poate oferi la fel de mult zahăr ca trestia de zahăr plantată în America de Sud. Unele companii folosesc cicoare și topinambur, acestea conținând fructoză, substanță asemănătoare cu sucroza găsită în sfecla de zahăr.
Companii din întreaga lume au început să fie interesate de domeniul bioplasticelor, inclusiv giganți ca BASF, Novamont și DowDuPont. Însă una dintre cele mai mari provocări ale bioplasticelor este prețul ridicat, în comparație cu plasticele obișnuite, care sunt foarte ieftine.
