De la simbol al protecției în pandemie, măștile de unică folosință s-au transformat într-un pericol ecologic. Cercetări recente arată că ele eliberează microplastice și substanțe chimice toxice în apă și sol, iar România, cu o rată de reciclare de doar 12,1%, este printre țările europene cel mai expuse acestui „tic-tac” chimic
Cifrele consumului – miliarde de măști, miliarde de riscuri
În perioada de vârf a pandemiei, la nivel global se consumau aproximativ 129 de miliarde de măști de unică folosință pe lună. Majoritatea nu au fost reciclate și au ajuns fie în gropi de gunoi, fie aruncate la întâmplare.
Din cauza volumului uriaș, impactul asupra mediului este considerabil.
Fiecare mască este confecționată din polipropilenă și alte materiale plastice, care se fragmentează lent în microplastice. Acestea nu dispar,ci rămân în apă, sol și aer, continuând să polueze pentru decenii.
Un studiu recent realizat de cercetători de la Coventry University avertizează că aceste măști reprezintă o adevărată „bombă chimică”, eliberând microplastice și substanțe chimice periculoase în mediu pe măsură ce se degradează.
Microplasticele eliberate – invizibile, dar persistente
Experimentul cercetătorilor a fost simplu și revelator: au lăsat măști de unică folosință în apă purificată timp de 24 de ore și au măsurat ce se eliberează. Rezultatul?
Toate tipurile de măști au eliberat microplastice, dar în cantități diferite.
Măștile FFP2 și FFP3 s-au dovedit cele mai problematice, producând între patru și șase ori mai multe particule decât măștile obișnuite.
Dimensiunile fragmentelor variau de la 10 microni până la peste 2.000 de microni, însă cele mai numeroase erau cele sub 100 microni — suficient de mici pentru a fi ingerate de organismele acvatice și, implicit, pentru a intra în lanțurile alimentare.
Bisfenol B – un compus periculos eliberat în mediu
Pe lângă particulele de plastic, cercetătorii au descoperit că măștile eliberează și substanțe chimice toxice. Una dintre cele mai problematice este bisfenol B, un compus cu structură asemănătoare estrogenului, cunoscut pentru efectele sale de disruptor endocrin.
În doze ridicate, poate afecta dezvoltarea și reproducerea atât la oameni, cât și la animale.
Estimările studiului arată că, la nivel global, în perioada pandemiei, măștile ar fi putut elibera între 128 și 214 kilograme de bisfenol B – o cantitate suficientă pentru a produce efecte ecologice semnificative.
Un cocktail toxic de substanțe
Pe lângă bisfenol B, măștile pot elibera și alte chimicale, inclusiv coloranți și aditivi utilizați în procesul de fabricație.
Odată ajunse în apă, aceste substanțe se pot combina cu particulele de microplastic, devenind mai ușor de transportat prin mediu.
Ele pot fi ingerate de organismele acvatice, de la zooplancton la pești, și, prin bioacumulare, pot ajunge până în alimentația umană.
Cercetătorii subliniază că efectele pe termen lung ale acestui amestec sunt încă insuficient cunoscute, dar riscul nu poate fi ignorat.
Măștile FFP – de la protecție ridicată la poluare ridicată
Un aspect important relevat de studiu este diferența între tipurile de măști.
Cele de tip FFP2 și FFP3, apreciate pentru gradul ridicat de protecție în timpul pandemiei, sunt și cele care eliberează cele mai multe microplastice.
Acest lucru se explică prin structura mai densă și stratificată, realizată din fibre sintetice multiple.
Paradoxal, tocmai măștile cele mai eficiente împotriva virusului s-au dovedit a fi cele mai poluante după utilizare.
Cum a abordat România problema deșeurilor sanitare
1. Sinaia – pionier în colectarea măștilor în România
Orașul Sinaia a implementat primul sistem urban de colectare a măștilor de unică folosință (chirurgicale, FFP2, FFP3) prin rețeaua „Aruncă în siguranță”, în colaborare cu organizația „Orașul Meu, Culorile Mele”, Kaufland și Primăria locală.
Se estimează că, astfel, jumătate de milion de măști nu vor mai ajunge în natură, fiind valorificate energetic.
2. Proiect național al Ministerului Mediului
Un proiect dezvoltat în colaborare cu Ministerul Sănătății și Apele Române urmărea monitorizarea calității apei și a substanțelor chimice – esențial pentru a surprinde contaminarea cu microplastice și compuși din măști. Dar proiectul a fost finalizat doar în proporție de 6% până în decembrie 2023, urmând a fi reluat în exercițiul viitor de finanțare europeană.
3. Gestionarea deșeurilor în România – provocări majore
România se confruntă cu o rată scăzută de reciclare: doar 12,1% din deșeuri sunt reciclate, restul fiind eliminate prin depozitare în gropi de gunoi, una dintre cele mai ridicate din UE.
În plus, reședințele de județ, conform unui raport recent, se situează departe de performanța dorită la capitolul gestionarea deșeurilor.
O lecție post-pandemică despre responsabilitatea ecologică
Măștile de unică folosință ilustrează dilema tipică a soluțiilor de criză: utile și indispensabile pe termen scurt, dar cu consecințe de durată pentru mediu.
În timp ce omenirea își amintește cu ușurare de sfârșitul pandemiei, natura rămâne cu povara miliardelor de măști care se degradează lent.
Aceste descoperiri reamintesc importanța de a lua în considerare impactul ecologic al măsurilor de sănătate publică și de a integra soluțiile sustenabile încă din fazele de planificare a răspunsurilor la crize.
Concluzie
Studiul britanic demonstrează că măștile de unică folosință nu s-au transformat doar în deșeuri obișnuite, ci în surse active de poluare cu microplastice și substanțe chimice.
Ele reprezintă un exemplu clar al modului în care acțiunile noastre, chiar și cele bine intenționate și necesare, pot avea consecințe neașteptate asupra mediului.
Pandemia a trecut, dar bomba chimică a măștilor continuă să ticăie în natură.
CITIȚI ȘI:
ONG: În curând vor fi mai multe măști decât meduze în Marea Mediterană
