Datele Eurostat arată că locurile de muncă în economia verde s-au dublat în ultimii 20 de ani. Economia de mediu a generat o producție de 1.507 miliarde EUR și o valoare adăugată brută de 538 miliarde EUR în 2022. Această creștere și valoarea adăugată brută au crescut mai rapid în economia de mediu decât în întreaga economie europeană.
Am dorit să vedem care este situația locurilor de muncă verzi și cum este văzut viitorul de către autoritățile europene. Astfel, am ales să discutăm cu Raluca Painter, Head of Unit pentru Piața muncii, educație, sănătate și servicii sociale, Direcția Generală pentru Sprijinirea Reformelor Structurale (DG REFORM), Comisia Europeană.
R.: Ce înseamnă din perspectiva dumneavoastră un job verde?
Raluca Painter: Un job verde are mai multe dimensiuni. Prima este dimensiunea de persoane high skilled (cu grad înalt de calificare sau studii superioare), persoane cu competențe profesionale super specializate în anumite domenii, cei care aduc inovarea, gen startupurile. De asemenea, și la fel de important, dar cumva un pic pus în umbră în conversațiile atât la nivel național, cât și european câteodată, stă partea de competențe pentru muncitorii care lucrează în sectoarele de activitate verzi.
De ce spun asta? Pentru că, pe baza statisticilor europene, vedem faptul că muncitorii au nevoie, în primul rând, de formare profesională. Acesta este unul dintre domeniile în care încă ne lipsesc resursele și strategiile clare. Inclusiv industria auto, în contextul tranziției către mașini ecologice, se confruntă cu această nevoie.
G. R.: Care considerați că este cea mai importantă resursă pe piața muncii din punct de vedere al sustenabilității?
Raluca Painter: Cred că cea mai importantă resursă este resursa specializată. Pentru a dezvolta economia verde avem nevoie de inovație, iar inovația vine din cei care au pregătire profesională foarte dezvoltată.
G. R.: Care este domeniul care a înregistrat cea mai mare creștere de joburi verzi? De ce credeți că acest domeniul a crescut atât de mult?
Raluca Painter: Aș spune că sunt două domenii, de fapt. Unul este eficientizarea energetică a clădirilor. Un domeniu foarte important pentru că emisiile de carbon datorită din clădiri sunt un lucru care trebuie adresat. Aici avem nevoie de forță de muncă și vedem deja un progres foarte mare.
În al doilea rând, aș menționa, de asemenea, piața mașinilor electrice. Deși inițial a fost un decalaj față de China, de exemplu, sau față de Statele Unite, ăn ultimii doi-trei ani, s-au făcut progrese foarte mari.
G. R.: Cum influențează tranziția verde cererea de competențe noi pe piața muncii?
Raluca Painter: Influențează în mod accelerat. Nu ne mai putem permitem să avem programe de formare profesională de unu-doi ani. Acum e nevoie să ai o formare profesională accelerată. Asta subliniază și nevoia de adaptare a autorităților publice și a entităților private de a oferi aceste programe. Este necesară o formare profesională adaptată cerințelor pieței.
G. R.: Care era care sunt provocările actuale ale pieței muncii?
Raluca Painter: Provocările actuale sunt legate pe de o parte de formarea profesională, dar și de presiunea demografică și de nivelul de educație al tinerilor. Spun presiune demografică pentru că avem o populație îmbătrânită în Europa. Până în 2030 vom pierde câteva milioane de muncitori la nivel european.
În toată Europa, există o categorie de tinerii: NEET – Not in Education, Employment or Training între 18 și 25 de ani. Media la nivel UE este de 15%, ajungând la 18-19% în unele țări.
Practic, atunci când vorbim despre tineri, dacă până la vârsta de 25 de ani aceștia nu muncesc, riscul de a rămâne în afara pieței muncii pe termen lung este ridicat. Astfel, regenerarea forței de muncă devine o provocare majoră.
G. R.: Cum poate fi asigurată o tranziție justă pentru angajații din industria poluatoare spre joburi verzi?
Raluca Painter: Uniunea Europeană, recunoscând nevoia de protejare a populației vulnerabile, a creat Fondul Social pentru Climă. Acesta va fi aplicat în perioada 2026–2032. Obiectivul principal al fondului este oferirea unui sprijin financiar concret:
- vouchere pentru persoanele vulnerabile,
- măsuri și investiții în eficiență energetică,
- credite pentru renovarea clădirilor,
- locuințe gratuite
- și, de asemenea, soluții de transport accesibile.
G.R.: Cum credeți că va arăta piața muncii în următorii 10 ani în Europa din perspectiva joburilor noi care se creează pe baza tranziției verzi?
Raluca Painter: La nivel european, cred că vom avea din ce în ce mai multe domenii în care joburile verzi vor fi cele mai căutate.
G. R.: Care credeți că va fi un astfel de domeniu?
Raluca Painter: Un exemplu ar fi ceea ce am menționat și ca progres actual: joburile pentru eficientizarea energetică a clădirilor. Pentru că în stocul de clădiri, majoritatea sunt învechite și trebuie renovate sau unele reconstruite.
G. R.: Ce rol credeți că joacă programele educaționale de tipul Erasmus sau Erasmus+ în dezvoltarea abilităților verzi ale tinerilor europeni?
Raluca Painter: Cred că aceste programe sunt un stimulent nemaipomenit pentru studenți. Cred asta pentru că le permit acestora să vadă soluții bune de formare profesională în multe locuri din Europa. De aceea Erasmus este un program în care Uniunea vrea să investească. Mă refer aici la viitoarea propunere pentru următorul plan multianual al Uniunii Europene unde Erasmus ne așteptăm să rămână un program cheie.
De asemenea, practic toate schimburile de experiență transfrontaliere au beneficiul de a pune tineri în fața unor experiențe diferite, experiențe pe care le aduc la ei în țară și care nu pot fi decât benefice.
Este important de menționat încă un program – ALMA. Acesta este un program mai puțin cunoscut cu o magnitudine mai mică. Programul vizează să ajute tinerii între 18 și 25 de ani care nici nu studiază, nici nu au un job.
Acest program există deja. Sunt 29 de proiecte transnaționale în curs. Magnitudinea nu este aceeași peste tot, pentru că, dacă ne gândim la caracteristicile acestor tineri, este clar că e nevoie de mult mai multă susținere psihologică și consiliere. Așadar, ideea este tocmai să nu uităm, în tranziția verde, de tinerii care au mai puține șanse.
G. R.: România este parte din acest program?
Raluca Painter: România a participat prin programe mici cu 20-40 de participanți per proiect.
G. R.: Ce exemple de bune practici există în educația pentru sustenabilitatea în școlile europene?
Raluca Painter: Da, există modele care, încă din școala primară, încep să pună accentul pe raising awareness. Adică să le explice copiilor, încă de la primele clase, importanța reciclării.
De exemplu, lucruri simple care le vorbesc copiilor despre importanța economisirii energiei, a apei și așa mai departe.
De asemenea, se observă tot mai multe programe — nu neapărat masterate, ci module — la nivel universitar, și nu doar pentru cei care vor să se specializeze în economia sustenabilă.
G. R.: Care credeți că sunt riscurile dacă statele membre nu investesc suficient în dezvoltarea de stiluri pentru joburile verz?
Raluca Painter: Riscurile sunt, în primul rând, pierderea competitivității, dar și ratarea unor oportunități, precum finanțări de la nivelul Uniunii Europene. Fondurile europene sunt direcționate, prin condițiile de eligibilitate, din ce în ce mai mult către economia verde.
Am văzut un exemplu foarte clar în acest sens prin planurile naționale de reziliență. Aici UE a cerut ca un anumit procent din măsuri să fie dedicate economiei verzi.
G. R.: Credeți că România profită suficient de mult de fondurile europene pentru dezvoltare în zona de joburi verzi?
Raluca Painter: România profită, dar, dacă ne uităm la cifre, ar putea să profite și mai bine.
Gradul de absorbție rămâne, uneori, deficitar. Și aici, aș face o sugestie ca autoritățile române să stabilească un dialog mai aprofundat cu serviciile Comisiei.
Pentru că noi, ca funcționari europeni, avem deschiderea și datoria de a răspunde la orice solicitare de clarificare cu privire la modul în care fondurile pot fi accesate.
G. R.: Cum vedeți dumneavoastră din perspectiva unui funcționar european dezvoltarea joburilor verzi în următorul decenii?
Raluca Painter: Aș spune că oportunități există. Există instrumentele create la nivelul Uniunii prin legislație și prin fonduri, dar este nevoie de mai multă atenție la modul în care programele sunt implementate. Aici revin la aspectul calității formării profesionale.
Autoritățile responsabile cu formarea, precum și cele care se ocupă cu plasarea forței de muncă, trebuie, de asemenea, să țină pasul, să-și modernizeze tehnicile de formare profesională și să adapteze aceste programe în funcție de cererile din piață.
NOTA: Raluca Painter a fost unul dintre speakerii Consolid8, festivalul privind dezvoltarea orașelor verzi prin soluții de bussines.
