Bucureștiul este unul dintre orașele cu rata ridicată de poluare. O parte din această poluare este cauzată de trafic. O mică comunitate din Sectorul 1 și-a dat seama că schimbările se fac cu pașii mici. Așa a apărut inițiativa „Oprește Motorul!”.
Campania a fost inițiată de Asociația Părinți de Cireșari, cu sprijinul Ecopolis și al Platformei de Mediu din Bucureşti. Scop său principal este conștientizarea publicului asupra efectelor nocive ale staționării cu motorul pornit în apropierea instituțiilor de învățământ.
Consiliul Local al Sectorului 1 a aprobat campania „Oprește Motorul!” la începutul lunii iunie.
Am vrut, astfel, să discutăm cu Elena Lucaci, coordonator de comunitate, despre cum a putut coagula comunitatea împotriva poluării aerului din jurul școlilor.
Green Report:Cum a apărut ideea campaniei, „Oprește Motorul” și ce v-a determinat să o lansați?
Elena Lucaci: Campania „Oprește Motorul” a pornit din comunitatea noastră, de la părinții care-și duceau pe jos copiii la școală. Aceștia intrau de fiecare dată un conflict cu alți părinți, care, evident, vin cu o viză de flotant la școlile respective. Ei folosesc constant mașina când aduc copiii la școală și nu estimează corect timpul de așteptare. Cât timp așteaptă în fața școlilor, ei stau cu motorul pornit. De fiecare dată când părinții discutau despre asta, se ajungea la conflict.
Astfel, ne-am gândit să facem ceva în privința asta. Am făcut chetă în cartier, am plastifiat niște afișa A3 și le-am lipit noi la școli, în zona în care mașinile staționau. Nu a fost suficient, am considerat că trebuie să facem ceva și mai profesional.
Așa am ajuns la Ecopolis, care lansase un call de microproiecte. Așa am dezvoltat campania „Oprește Motorul” până la nivel național.
G. R.: Care este principalul vostru obiectiv?
Elena Lucaci: Principalul obiectiv ar fi să modificăm Codul Rutier, să reglementăm staționarea cu motorul oprit. În prezent, în Codul Rutier până în 5 minute se consideră oprire, după 5 minute se consideră staționare. Noi vrem să facem modificare, aceasta staționarea să se facă cu motorul oprit.
G.R.: Aveți vreun studiu efectuat pentru a sprijini campania?
Elena Lucaci: La baza campaniei „Oprește motorul!” stă un micro-studiu de trafic și monitorizare a calității aerului, realizat cu tuburi pasive pentru măsurarea dioxidului de azot pe principalele artere din cartier. Două străzi paralele care leagă Bulevardul Ion Mihalache de Calea Griviței au oferit un contrast revelator: una înregistrează un flux mare de aproximativ 580 de mașini pe oră la orele de vârf, dar fără ambuteiaje, în timp ce cealaltă, cu circa 450 de mașini pe oră, este constant blocată în cozi. Toate punctele monitorizate au înregistrat depășiri ale limitei legale pentru NO₂, însă cele mai alarmante valori au fost acolo unde traficul este static și motoarele rămân pornite. Aceste date confirmă că poluarea nu ține doar de volumul de trafic.
G. R.: Cum ați ales locațiile pentru amplasarea panourilor informative? Ați vizat doar școlile din cartierul vostru sau ați mers mai departe în alte școlii și în alt sector?
Elena Lucaci: Am început cu școlile din cartier și am extins pe măsură ce părinții ne trimiteau mesaje că-și doresc și ei. Noi îi rugăm să vorbească cu directori. Noi am profitat foarte mult și de Săptămâna Verde. Fiind și de două ori pe an, am mers și am susținut cursuri cu elevii și împreună cu ei amplasam și aceste panouri.
G. R.: Cum a decurs colaborarea cu reprezentanții școlilor?
Elena Lucaci: Inițial au fost deschiși. Toți sunt deschiși în Săptămâna Verde. Apoi, am remarcat că dispăreau panourile. Am instalat inclusiv senzori de monitorizare (a poluării aerului – n.e.), și dispăreau senzorii de pe hartă.
Am crezut că nu au fost calibrați cum trebuie. Când am revenit la școală, am descoperit că, de fapt, senzorii erau în depozit, cu cablul de alimentare tăiat!
Deci nu pot să zic că există o deschidere foarte mare. La nivel declarativ, da, există deschidere. Dar, în mod real, pentru problemele acestea, nu.
G. R.: Pe lângă Sectorul 1, ați mai avut această inițiativă și în alte sectoare sau orașe?
Elena Lucaci: Aici am colaborat cu Ecopolis. Am făcut împreună demersurile necesare: am fost și în sectorul 6, și în sectorul 2, și în sectorul 1. Oriunde mergeam, primeam o oarecare deschidere din partea școlilor. Ne contactau chiar și profesorii, uneori, iar noi mergeam la școlile respective.
Am fost la peste 100 de școli. Am vorbit cu mii de elevi.
Dar panourile noastre nu erau suficiente. Simțeam nevoia unei greutăți administrative în spate, a unei autorități care să-și asume demersul. Nu voiam să fie doar o inițiativă cetățenească.
Am mers către primarul care ne-a oferit cea mai mare deschidere. Acesta a fost Ciprian Ciucu, din sectorul 6. Acesta a preluat campania noastră și a trecut foarte rapid, prin Consiliul Local, un Proiect de Hotărâre.
Panourile noastre, care erau până atunci simple printuri, au fost transformate în însemne administrative. Acestea seamănă foarte mult cu semnele de circulație.
G. R.: Ce diferențe ați observat între sectoarele capitalei? Ați avut vreo autoritate publică locală care v-a răspuns direct cu „NU” la inițiativă?
Elena Lucaci: Demersul nostru e mult mai amplu. Noi am fost cu „Oprește Motorul” și cu un proiect de hotărâre de Consiliu General, la Primăria Generală. Ne-ar fi foarte greu să modificăm legislația la nivel național. Așa că ne-am gândit că ar fi utilă măcar o legislație locală. Am depus acest proiect, dar acolo s-a blocat complet.
Acum vrem să reluăm discuția. Pentru că avem un nou Consiliu, s-au schimbat multe lucruri în primărie. Și vrem să reluăm aceste proiecte care stagnează.
G. R.: Ce impact credeți voi că au avut panourile asupra comportamentului părinților?
Elena Lucaci: Panourile astea nu au un efect semnificativ asupra mediului, dar, ca părinte, nu mai intri în conflict cu altcineva. Pur și simplu îi arăți acel panou.
Campania aceasta cu panourile este mai degrabă despre informare și conștientizare.
Noi nu o să renunțăm până nu vom avea un proiect de hotărâre care interzice staționarea și ne dorim să mergem mai departe spre a avea o lege națională.
Partea cu panourile este, practic, o precampanie de informare.
Recent, proiectul aprobat de Consiliul Local din sectorul 6 a fost aprobat și în sectorul 1. Am făcut un nou demers și vrem să ducem campania asta cu panourile în toate sectoarele. Vom face acest lucru prin Proiecte de Hotărâre adoptate de consiliile locale.
G. R.:Ați făcut până acum pași concreți în direcția modificării Codului Rutier?
Elena Lucaci: Da, am făcut multe demersuri. Proiectului nostru a avut chiar și sprijinul Guvernului. A trecut tacit de senat, însă a rămas undeva blocat și trebuie reluat în acest nou mandat.
G. R.: Și până în momentul blocării, ați întâmpinat piedici?
Elena Lucaci: Am întâmpinat piedici mai degrabă la un nivel individual. Am cunoscut demnitari care spun: „Da, am rezolvat toate problemele țării, acum ne oprim motoarele la 40°”, sau ”Am rezolvat problema drogurilor și acum rezolvăm problema poluării cu mașina”.
Am remarcat din păcate că, pentru țară, problema de mediu este un non-subiect.
G. R.: Cât de importantă este sancționarea staționării în raport cu componenta de conștientizare?
Elena Lucaci: Noi mizăm mai mult pe partea de conștientizare. Chiar am cerut recent o întâlnire cu Poliția Locală și cu Direcția de Mediu, care va implementa proiectul acesta în Sectorul 1, privind amplasarea panourilor.
Pentru că, începând din septembrie, vrem să demarăm un proiect comun de informare. Avem încă foarte multe materiale valoroase și ne-ar plăcea să semnăm un parteneriat cu Poliția Locală. Împreună cu copiii, ne dorim să putem informa părinții, în fața școlilor, despre acest demers.
Și nu vom fi doar noi, va fi și Poliția Locală, o instituție care va cântări mult în tot acest proces.
G. R.: Care este situația în alte orașe europene? Cum este sancționat un astfel de comportament?
Elena Lucaci: Contează mai mult partea de informare pentru noi. Astfel, sancțiunea pe care noi am propus-o în proiect este undeva între 100 și 200 de lei. Adică ceva nesemnificativ, mai ales că prima dată se oferă avertisment.
În alte țări sunt amenzi foarte mari. Italia, de exemplu, a modificat recent Codul Rutier și a mărit amenda șa 450 de euro.
Noi ne-am raportat la limita de staționare deja existentă în Codul Rutier — cea de 5 minute. În alte state, limita este mult mai mică: 1 minut, 2 minute. Este mult mai strict reglementat.
G. R.: Ai vreun exemplu de inițiativă similară cu România sau alte state vecine?
Elena Lucaci: Nu, la noi, în Europa de Est schimbarea e mai dificilă. La noi, lucrurile vin totul târziu.
G. R.: Și din statele vestice care model crezi că poate fi cel mai ușor adaptat la contextul României?
Elena Lucaci: Nu cred că poate fi adaptat niciunul, noi trebuie să ne reglementăm propriile reguli. Am vorbit, în perioada aceea când proiectul nostru era la Senat, cu foarte mulți șoferi.
Și am constatat că erau foarte bine informați. Ne dădeau chiar ei exemple: cum, în Germania, dacă îți lași motorul pornit în fața casei tale, în câteva minute ești sancționat. Se întrebau cum de știu autoritățile că motorul este pornit.
Oamenii sunt deja informați, dar le este foarte greu să renunțe la confort.
G. R.: Cum reacționează copii și profesorii la subiectele legate de poluarea aerului? Aveți vreo metodă dezvoltată în sensul acesta?
Elena Lucaci: Pentru a fi mai interactiv, am dezvoltat un joc.
Un joc cu niște cartonașe — fiecare cartonaș are câte o bulină de o anumită culoare.
Roșu înseamnă „sursă de poluare”, galben reprezintă „efectele poluării”, iar verde indică „soluții”. Grupăm aceste cartonașe, colaborăm în clasă și vorbim despre sursele de poluare din jurul școlilor. Copiii sunt foarte receptivi. Dar, din păcate, nu au o influență foarte mare.
Le-am vorbit despre campania „Oprește Motorul” ca fiind o soluție concretă — un gest simplu pe care îl poate face orice cetățean pentru a contribui la îmbunătățirea calității aerului. Și am observat că au dus acest demers mai departe, în familiile lor.
Le-am oferit și niște stickere — de dimensiunea celor pentru „șofer începător” — pe care le-au lipit pe mașinile părinților.
G. R.: Cum măsurați succesul campaniei?
Elena Lucaci: Avem o comunitate mare de părinți implicați. Ei ne trimit des mesaje. Chiar primim feedback după atelierele pe care le susținem.
Vedem ce scriu părinții pe grupuri: „Iată ce mi-a spus copilul — mi-a zis să opresc motorul când îl aștept la școală.”
În plus, părinții din comunitate ne transmit că, din ce în ce mai puțini staționează cu motorul pornit în fața unităților școlare.
G. R.: Cum pot alte grupuri de inițiativă sau organizații, federații să se implice în implementarea campaniei?
Elena Lucaci: De când a trecut proiectul de hotărâre pentru aceste panouri și în Sectorul 1, am început să primim zeci de mesaje pe zi.
Oamenii ne roagă să le dăm draftul de hotărâre, ca să îl poată trimite și ei către consilierii locali din alte primării.
Am primit solicitări din Timișoara, Sibiu, Cluj — și mi se pare foarte important să mediatizăm acest demers civic. Am pornit dintr-o comunitate mică și acum campania se extinde la nivel național.
G. R.: Cum ai descrie tu campania „Oprește Motorul”?
Elena Lucaci: Este un demers simplu, dar care modelează un comportament.
Așa cum spuneam, nu există sancțiuni, însă vorbim despre un comportament dăunător, pe care îl vedem zilnic.
Recent, am extins campania și către bazele sportive. Dacă în fața școlilor părinții așteaptă 10–15 minute cu motorul pornit, în fața bazelor sportive uneori așteaptă chiar o oră, cu țeava de eșapament orientată exact spre terenul unde aleargă și respiră copilul lor.
Dacă reușim să modelăm acest comportament, cred că ne va fi mai ușor să introducem și alte demersuri de mediu. Ar fi un început important.
G. R.: În afară de București, există vreun oraș unde comunitățile sau autoritățile locale au părut mai interesate de subiect?
Elena Lucaci: Noi nu am avut discuții directe cu administrațiile altor orașe, pentru că mi s-a părut mult mai important ca acest demers să vină de la cetățeni. Din experiența mea, dacă impun eu un lucru fără o susținere colectivă, proiectul nu trece în consiliu și nu merge mai departe.
Altfel apare reacția clasică: „ce treabă au ei aici”. În schimb, dacă sunt cetățeni implicați la nivel local, care dezvoltă și susțin inițiativa, demersul are șanse reale.
Nici nu m-am gândit o clipă că ar fi un demers al meu personal. Este un demers al comunității, și atât.
Cauza trebuie să meargă mai departe — și ar fi ideal să începem să ne obișnuim și noi cu ideea de bune practici civice care se răspândesc natural.
