Startup-ul olandez Mestic extrage fibre de celuloză din balegă de vacă pentru a fabrica haine și bioplastice. În viitor, bălegarul de vacă ar putea fi folosit și pentru producția biocombustibilului, a concentratelor chimice sau chiar și a apei.
Jaila Essaïdi lucrează cu 15 fermieri din Eindhoven, Olanda, pentru a crea o rafinărie de bălegar la scară industrială, unde vor fi fabricate bioplastice și materiale textile. Ea a primit deja premii pentru sistemul său inovator, inclusiv 200.000 de dolari de la Chivas Venture și un premiu de la H&M Foundation Global Change.
Essaïdi crede că în viitor, bălegarul de vacă va putea fi transformat în fibre de celuloză, bioplastice, concentrate chimice și apă pură. Materialul obținut din bălegar de vacă este eficient energetic, nu are un miros deranjant, iar unii producători au declarat că vor lua în considerare utilizarea acestuia, însă că nu îl vor menționa în mod explicit pe etichetele hainelor.
„Privim bălegarul ca pe un deșeu, ceva dezgustător și urât mirositor. Însă uleiul (folosit la fabricarea fibrei) nu este curat și frumos la început. Trebuie să arăți oamenilor frumusețea ascunsă dacă transformi această celuloză. Procesul este chimic și mecanic. Când aduni bălegar, este o combinație de urină și excremente de vacă, 80% apă. Separăm fracțiunile uscate și umede. Fracțiunea umedă este fermentată și extragem solvenți pentru a transforma celuloza, care nu este decât iarba și porumbul pe care vacile le mănâncă.”, a explicat Essaïdi.
Bălegarul de vacă este o problemă internațională de mediu. Uniunea Europeană a stabilit limite pentru bălegarul de vacă utilizat ca fertilizator pentru a reduce poluarea apei, însă în țări ca Olanda, există o întreagă piață neagră a bălegarului. 30%-40% dintre cele 76 miliarde de kilograme de de bălegar produse anual în Olanda ajung pe piața neagră, fiind tranzacționate și folosite în mod ilegal pentru a evita amenzile.
Unii oameni de știință cred că celuloza obținută din bălegar de vacă are un potențial imens mulțumită puterii de digestie a unei vaci. Alexander Bismarck, profesor la Universitatea din Viena, lucrează la fabricarea unei nanoceluloze foarte subțiri pe care o obține din bălegar de elefant și de vacă.
„Frumusețea la un animal este că el colectează biomasă de calitate inferioară, o procesează pentru tine, o regurgitează, apoi acidul și enzimele atacă celuloza și iese prin spate în forma unor fibre destul de fine. Folosești mult mai puțină energie pentru a transfroma celuloza în nanofibre. Dacă poți face hârtie mai subțire pentru plăci cu circuite imprimate, pentru ca computerul sau iPhone-ul tău să fie mai ușoare, nu cred că publicul va fi deranjat că produsul a ieșit prin partea din spate a animalului.”
