Fridays For Future este o inițiativă globală care a pornit de la Greta Thunberg, activista suedeză care a început să protesteze anul trecut împotriva lipsei măsurilor urgente de combatere a schimbărilor climatice. Astăzi, protestele s-au extins în peste 100 de țări și 500 de orașe, inclusiv în România. Am stat de vorbă cu Diana Negoiță, inițiatoarea protestelor din România, despre activitatea lor, atitudinea tinerilor români cu privire la schimbările climatice și problemele de care societatea civilă se lovește atunci când vrea să aducă o schimbare pozitivă.
În luna august a anului trecut, Greta Thunberg a început să protesteze singură în fața parlamentului suedez.
„Fac asta pentru că nimeni altcineva nu face nimic. Este responsabilitatea mea morală să fac tot ceea ce pot. Vreau ca politicienii să prioritizeze problema climei, să se concentreze pe ea și să o trateze ca pe o criză.”, declara Thunberg.
Gestul Gretei a inspirat tineri din întreaga lume, iar protestele climatice organizate de elevi au început să fie din ce în ce mai dese, extinzându-se la nivel global sub numele de Fridays For Future. Protestele au ajuns și în România datorită Dianei Negoiță și a lui Gabriel Jerom Nicoară, care au avut aceeași dorință de a organiza protestele, fără să știe unul de intenția celuilalt. Astfel primul protest din România, de pe 8 martie, a constat de fapt din două proteste, care au început la ore diferite.
Apoi, pentru protestul Strike for Future din 15 martie, Diana și Jerom și-au unit forțele, iar o echipă a început să se contureze.
Diana, studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine în București, spune că motivația din spatele organizării protestelor a apărut atunci când a vrut să se alăture mișcării din România, dar a descoperit că nu exista încă nicio inițiativă.
„Încurajată de alți colegi activiști am făcut pași mici: am organizat evenimentul, am scris cererea la Primărie, am vorbit cu cunoscuții despre Protest, până mi-am făcut curaj să mă consider unul dintre organizatori. Așa a luat naștere protestul din București. Ni s-a alaturat Clujul pe 15 martie și apoi Iașiul și celelalte orașe. Tinerii organizatori din aceste orașe m-au contactat sau au fost contactați de mine, în funcție de situație. Am creat un grup și am ajuns să comunicăm acolo.”, a povestit Diana.
Jerom, student la UNATC, a povestit că încă din toamnă era uimit de protestele ample din nordul și vestul Europei. Începuse să se informeze și își făcea curaj să organizeze asemenea proteste și în România. A descoperit site-ul Fridays for Future, care îi punea la dispoziție o listă cu protestele deja realizate. După o vizită în Irlanda la sora sa, care l-a susținut și încurajat să ia atitudine, Jerom s-a dus la primărie, hotărât să organizeze protestele.
„Inițial am fost descurajat, cei de la primărie spunându-mi că nu se poate, că primesc amendă, etc. Nu prea știam pe cine să ascult și cât de multă dreptate aveau, ei neinspirându-mi prea multă încredere. Toate ca toate, mi-am luat inima în dinți și am ieșit în piață cu 2-3 pancarte, o chitară, tobe și un amic pe care l-am rugat să vină cu mine, măcar să nu fiu singur (aveam trac). Se opriseră câteva persoane, le-am explicat despre mișcarea FFF. Deja eram în al noulea cer. Nu a fost mult, dar pentru mine a fost destul încât să am încredere că măcar am «plantat o sămânță» în ziua aceea și că va incolți atunci când lumea va fi pregătită să afle despre mișcare, sau despre problemele de mediu în general.”
Între timp, Diana și Jerom s-au cunoscut personal, iar Jerom s-a alăturat proiectului început de Diana.
„Pot spune că de când i-am cunoscut, încrederea în mine a crescut și de atunci am organizat multe proteste oficiale împreună, am apărut împreună în media, am devenit proactiv și am găsit forța interioară de a face ceva, am ajuns să vorbim cu organizatori FFF locali, dar și internaționali, să facem planuri pe termen lung, iar personal m-am gândit împreună cu un amic să pun bazele unui magazin zero-waste, care sper că va ambiționa lumea să facă alegeri raționale.”
În România, fiecare protest este organizat la nivel local, orașele participante fiind București, Cluj-Napoca, Iași, Constanța și Târgu-Jiu. La nivel național, echipele colaborează atunci când creează evenimentele pe facebook și când iau decizii legate de revendicări sau idei de a face mișcarea mai vizibilă. În București, există un grup în care responsabilitățile sunt împărțite: discuțiile cu primăria, dialogul cu presa, administrarea platformelor online și brainstorming.
Tinerii organizatori au fost susținuți de organizația Greenpeace, care i-au ajutat să intre în legătură cu proiectul internațional și le-au oferit vizibilitate pe canalele lor de social media.
Diana a explicat că scopul protestelor la nivel global este de a respecta cerințele Acordului de la Paris și de a împiedica pe cât posibil creșterea temperaturilor.
„Mai concret, încercăm să reducem impactul combustibililor fosili prin reducerea utilizării lor, reducerea poluării oceanelor și a pânzei freatice, oprirea defrișărilor. La nivel local căutam inițiative care deja sunt implicate în acest proces pentru a ne uni forțele cu ei și ne-am dori să obținem în București: o rețea reală de piste de biciclete, protejarea zonelor verzi deja existente ce în ultima perioadă au devenit ținta lucrărilor administrației și încurajarea transportului public (favorabil electric) în detrimentul utilizării mașinii personale.”
Manifestațiile organizate au o puternică intenție informativă, ținând cont de faptul că „publicul, mai ales cel tânăr, nu este suficient de conștient de gravitatea situației și de aici reiese implicarea limitată în a căuta soluții.” Diana spune că dinamica de grup evoluează puțin câte puțin, iar numărul participanților crește uneori peste așteptări, iar alteori scade.
Una dintre principalele probleme de care se lovește societatea civilă în România atunci când inițiază acțiuni cum sunt protestele Fridays for Future este lipsa de informare reală a publicului.
„Corupția predominantă din ultima perioada și coagularea presei în jurul acestor subiecte distrage atenția de la restul problemelor societății, cum ar fi: educația, mediul, sănătatea. Informațiile răspîndite preponderent pe rețelele de socializare se axează pe dinamica scenei politice, acestea devenind ulterior subiectele dezbătute în societate. Este normal ca alte subiecte să nu mai aibă întâietate.”
Diana crede că oamenii pot fi atrași să participe la protest climatice în momentul în care înțeleg că motivele pentru care astfel de evenimente sunt organizate îi afectează și pe ei.
„La fel ca în cazul protestelor politice, când rezultatul nu afectează doar protestatarii ci toată țara, așa nici protestele pentru mediu nu ne afectează doar pe noi, ci întreaga populație a planetei, fie că aceștia iau vreun fel de acțiune sau nu.”
Diana spune că nu au primit încă reacții de la autorități pentru că revendicările lor nu au fost suficient de clare, însă vor continua să organizeze protestele în fiecare vineri a săptămânii, deoarece perseverența este importantă, iar faptul că noi orașe se alătură protestelor este un semn bun.
„Aș dori ca cititorii care se întreabă la ce sunt utile protestele, pentru că nu au un rezultat imediat, să-și amintească că e nevoie de continuitate pentru a ajunge la o decizie optimă și asumată de un grup mai mare. Aș vrea să încerce să înțeleagă că aceste mișcări ne «amintesc» să luptam pentru lucrurile în care credem și că mai sunt oameni cu aceleași obiective ca ale noastre.”
