Spațiile verzi ocupă doar 3% din suprafața Manilei, capitala Filipine, în timp ce țara pierde 47.000 de hectare de pădure pe an. La orele de vârf, pe străzi sunt de 1,75 ori mai multe mașini decât poate susține infrastructura, iar nivelul de particule în suspensie este de șase ori mai mare decât cel considerat sigur. Efectul? 120.000 de decese pe an.
E 8 dimineața și ar trebui să aerisesc casa, dar văd coloana de mașini din fața blocului, așa că verific aplicația Plume Air. Nivel portocaliu de aer poluat. „Dacă e posibil, amânați-vă planurile pentru când nivelul de poluare scade”, îmi zice mesajul de pe ecran. Bine, aerisesc la noapte, când nu e trafic, că în rest, mai mereu mașinile stau bară la bară.
Verific dacă am masca în rucsac și plec spre tren, ca să ajung la sală. Deși mă obosesc magazinele, prefer să aleg o rută care trece prin patru mall-uri, dintr-unul în altul, numai ca să evit poluarea de afară. Glorietta, cel de-al treilea mall, era cândva un spațiu verde, cu copaci, unde filipinezii făceau picnic și își petreceau timpul liber. Ayala Triangle Gardens, un parc aflat la 15 minute de aici, e amenințat de același scenariu. Un investitor a început să construiască un bloc chiar într-o latură a parcului. Și s-ar putea să fie doar începutul.
Potrivit Biroului de Gestionare a Pădurilor din cadrul Departamentului de Mediu și Resurse Naturale, pe suprafața de 63.600 de hectare, cât are Metro Manila (Capitala și alte 15 orașe), copacii acoperă doar 2.106 hectare, adică 3,3%. Spre comparație, din cele 22.800 de hectare ale Bucureștiului, 4.511 de hectare sunt suprafețe verzi, adică 19,7% (3.174 hectare de spaţii verzi, 669 hectare de parcuri şi 668 hectare de pădure).
Filipine pierde aproape 47.000 de hectare de pădure pe an. În 2003, țara avea 7,2 milioane de hectare, iar până în 2010 a pierdut 4,6% și a rămas cu 6,8 milioane de hectare.
Date îngrijorătoare
În 2005, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit o calitate a aerului care ar scădea problemele de sănătate cauzate de poluare: 20 de micrograme pe metru cub (μg/m3) pentru particulele în suspensie PM10 și 10 μg/m3 pentru PM2,5. În prezent, media la nivel mondial pentru concentrația de PM2,5 este de 38 μg/m3, aproape de patru ori mai mare decât valoarea considerată sigură. Mai mult, 91% din populația lumii locuiește în zone care nu respectă valorile OMS. În 2016, în Manila, concentrația de PM10 a fost de 118 μg/m3, de aproape șase ori mai mare decât cea considerată sigură, iar cea de PM2,5 a fost de 29 μg/m3.
Pentru că vor să evite aerul poluat, dar și pentru că parcurile sunt foarte puține, filipinezii nu fac suficient sport, arată un studiu al Universității Stanford. Din 111 țări participante la analiza din 2017, țara din sud-estul Asiei a ieșit pe locul patru, ținând cont de activitatea fizică. Filipinezii sunt letargici și inactivi, mergând pe jos numai 4.008 pași sau 4,6 kilometri pe zi. La polul opus, cei mai activi sunt locuitorii din Hong Kong, cu 7.000 de pași sau 6 kilometri pe zi.
La nivel mondial, 7 milioane de persoane au murit în 2015 din cauza aerului poluat, din care 2,2 milioane de boli de inimă sau atac de cord. Filipine s-a clasat pe locul trei, în același an, într-un top realizat de OMS privind numărul de decese provocate de aerul poluat. 45,3 morți din 100.000 sunt cauzate de boli provocate de acest tip de poluare. Concret, 120.000 de decese pe an.
De unde vine poluarea din aer
Organizația Mondială a Sănătății spune că poluarea aerului este cauzată de utilizarea ineficientă a energiei în gospodării, de industrii, de sectoarele agricultură și transporturi, dar și de centralele electrice pe bază de cărbune.
Un studiu al aceleiași organizații a arătă că Filipine se află pe locul doi din rândul țărilor din Asia, regiunea Pacificului, ca număr de morți cauzate de calitatea aerului din interiorul locuințelor. În 2016, 84 din 100.000 de filipinezi mureau din acest motiv. Calitatea aerului din interior este deteriorată de pregătirea hranei cu ajutorul cuptoarelor cu lemne sau cu kerosen. OMS notează că 40% din populația țării apelează la astfel de mijloace pentru gătit.
O altă sursă de poluare o reprezintă traficul intens, în special din Metro Manila. Într-un raport realizat anual de Waze, capitala Filipine a apărut, în 2015 și 2016, ca locul cu cel mai prost trafic din lume, iar în 2017 țara era ultimul loc din lume unde ai vrea să fii șofer.
În 2015, în Manila erau 2,5 milioane de vehicule, iar în timpul orelor de vârf, pe străzile din Capitală sunt de 1,75 ori mai multe mașini decât poate susține infrastructura. În acel interval orar, îți poate lua de 2,3 ori mai mult să ajungi dintr-un punct în altul, față de perioadele când traficul e redus. Filipinezii petrec 16 zile pe an blocați în trafic (fără cele 24 de ore pe zi în care caută parcare).
Apărute ca o soluție temporară, jeepney-urile, care arată ca niște tractorașe cu două rânduri de bănci, față în față, au devenit mijlocul de transport pentru 40% dintre locuitorii din Metro Manila și din împrejurimi. 60.000 de jeepney-uri sunt înregistrate în țară, deși statistica națională ar putea arăta total diferit dacă ar fi calculate și cele care circulă ilegal.
Pentru că mașinile sunt foarte vechi și poluează aerul, Departamentul de Transporturi le va scoate din uz pe cele mai vechi de 15 ani, în cadrul unui program al guvernului de a moderniza mijloacele de transport în comun. Acestea vor fi înlocuite cu unele Euro 4 sau electrice, printr-o finanțare de 1,5 miliarde de pesos (1,2 miliarde lei) pentru firmele de transporturi și cooperative.
Grupurile de transportatori s-au opus însă proiectului, pentru că operatorii mai mici nu își vor putea permite să facă împrumuturi ca să înlocuiască mașinile. La sfârșitul lui decembrie 2017, președintele Rodrigo Duterte amenința proprietarii să scoată jeepney-urile de pe șosele, altfel riscă închisoarea și confiscarea mașinilor. Autoritățile au anunțat că eliminarea treptată va începe din martie 2019.
În 2016 an, Filipine genera 40.087 de tone de deșeuri pe zi, din care 9.212 numai în Manila. Aldrin Plaza, expert în dezvoltarea sustenabilă la Asian Development Bank, a scris pe blogul său că o cantitate destul de mare din aceste deșeuri este arsă în spațiu deschis, pentru a rezolva problema depozitării lor.
Acesta spune că studiile au arătat că gropile de gunoi conforme, cu sistem de recuperare a metanului, produc de două, trei ori mai mult dioxid de carbon, dioxid de sulf și oxid de azot decât incineratoarele care produc curent electric. Potrivit lui Plaza, gropile de gunoi deschise, fără captare de metan, sunt mult mai periculoase pentru mediu, deoarece eliberează cantități mari de metan, care este de 34 de ori mai periculos pentru mediu decât dioxidul de carbon.
„Este ironic că Filipine este singura țară din lume care a interzis incinerarea deșeurilor. Orașul olandez Rotterdam, de exemplu, are o centrală de incinerare imensă, chiar în centru”, a scris acesta.
La toate aceste surse de poluare se adaugă și faptul că țara are 16 centrale electrice pe bază de cărbune și mai deschide în curând două.
Până când legea privind calitatea aerului o să producă efecte, deși a fost aprobată încă din 1999, nu îmi rămâne decât să consult în permanență aplicația de pe telefon, să evit să ies din casă atunci când codul de pe ecran este portocaliu și să nu mă dezlipesc de mască.
Citește și:
Filipine, arhipelagul poluat, un serial despre una dintre țările care poluează cel mai mult oceanele
Filipine, arhipelagul poluat. Marea problemă a gunoiului
Filipine, arhipelagul poluat. Colectorii informali, baza reciclării deșeurilor
Filipine, arhipelagul poluat. Apele tulburi ale Manilei
