„Reciclează!”, „Salvează planeta!”, „Fii verde!” — mesaje omniprezente în campaniile de educație de mediu din ultimii ani. Dar câți dintre noi chiar și-au schimbat comportamentul doar pentru că au văzut un afiș colorat sau un spot TV emoțional? Între lozinci și schimbări reale de mentalitate, există o prăpastie. Educația autentică o poate traversa.
Într-o eră marcată de crize climatice și pierderi masive de biodiversitate, educația de mediu nu mai este un lux, ci o necesitate. Integrarea acesteia în sistemul de învățământ formal și non-formal este esențială pentru a forma cetățeni conștienți, informați și capabili să contribuie activ la tranziția ecologică.
Însă, în România, educația de mediu rămâne fragmentară, fără o strategie coerentă sau un cadru legislativ solid care să o susțină la nivel național.
Educația de mediu „clasică”: mult zgomot, puțină schimbare
Campania „România Reciclează” este organizată de Asociația Environ, în parteneriat cu Asociația Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor (SNRB)acestia au adus vizibilitate subiectului prin care au reușit să colecteze peste 1.000 de tone de deșeuri electrice în câteva sute de localități.
Totuși, lipsa unor obiective clare privind educația de mediu sau schimbarea comportamentului de consum face ca impactul pe termen lung să fie greu de măsurat.
Mesajele generale de tip „Fii ECO!” pot atrage atenția, dar fără un plan de acțiune concret rămân în zona simbolică.
Potrivit unui raport al Agenției Europene de Mediu (EEA, 2021), simpla informare nu generează comportamente sustenabile pe termen lung.
Pentru a stimula schimbări comportamentale durabile, Agentia Europeana de Mediu recomandă o abordare integrată care include educație ecologică continuă, politici publice eficiente și stimulente economice. De asemenea, este esențială implicarea activă a comunităților locale și a sectorului privat în promovarea și implementarea practicilor sustenabile.
Astfel, pentru a transforma conștientizarea în acțiune, este necesar un efort coordonat care să combine informarea cu măsuri concrete și sprijin instituțional.
Ce lipsește? Conexiunea personală și acțiunea
Oamenii nu reacționează la mesaje generale, ci la situații care îi afectează direct. Atunci când nu există o legătură emoțională sau practică cu mesajul, acesta devine ușor de ignorat.
De asemenea, apelurile la comportamente ecologice lansate fără infrastructură reală – cum este cazul mesajului „Reciclează!” propagat în lipsa colectării separate. Astfel de campanii sau eforturi pot duce la frustrare sau apatie, potrivit concluziilor din studiul Attitudes of Europeans towards the environment – Publications Office of the EU.
Printre recomandările principale ale studiului se numără:
- investiții publice în infrastructura de reciclare,
- reguli clare și ușor de urmat pentru populație,
- precum și un angajament mai vizibil al autorităților și companiilor pentru a inspira încredere.
Ce funcționează cu adevărat?
Experiențele practice, jocurile educaționale și proiectele școlare aplicate par să aibă cel mai mare impact. După cum indică proiectele eTwinning, cum ar fi „Say YES to Sustainable Aquatic Wildlife” și „Green Planet”, au demonstrat că implicarea elevilor în activități educaționale transnaționale poate îmbunătăți abilitățile de colaborare, conștientizarea ecologică și responsabilitatea civică.
Elevii au lucrat împreună pentru a explora și promova sustenabilitatea mediului acvatic, utilizând limba engleză pentru a comunica eficient.
Implicarea activă, cum ar fi atelierele de reciclare creativă, grădinile urbane sau vizitele la centrele de colectare, transformă conceptele abstracte în acțiuni concrete. Un exemplu relevant este „Let’s Do It, Romania!”, unde succesul a venit din mobilizarea voluntarilor și implicarea fizică în curățenia mediului.
Gamificarea – folosirea mecanicilor de joc în educație – a dus la o creștere considerabilă a implicării tinerilor.
Aplicații precum Too Good To Go, Bonapp sau EcoChallenge recompensează comportamente sustenabile. În proiectele școlare, elevii pot „colecționa puncte” pentru acțiuni ecologice, având exemple precum „Maratonul Reciclării” – derulat de Act for Tomorrow.
Sau Marathon EPR Group, unde elevii au colectat deșeuri și au acumulat puncte într-o competiție cu premii în valoare totală de 6.000 de euro – sau „Eco-nomie pentru comunitatea ta”. Acesta este implementat de Junior Achievement România în 169 de licee din 96 de localități. În cadrul acestui proiect, elevii au propus soluții pentru problemele de mediu locale și au fost recompensați pentru cele mai bune idei.
Acestea demonstrează că proiectele educaționale din România folosesc sisteme de punctaj și recompense pentru a stimula implicarea activă a tinerilor în acțiuni ecologice.
Un articol din Computers in Human Behavior (2024) examinează aplicarea gamificării pentru sustenabilitate, subliniind că elementele de joc pot spori angajamentul și motivația în comportamentele ecologice.
Studiul sugerează că gamificarea poate influența pozitiv comportamentele ecologice, chiar dacă nu oferă o cifră exactă privind creșterea implicării.
Programele școlare aplicate generează rezultate semnificativ mai bune atunci când elevii sunt implicați direct în conceperea și desfășurarea activităților.
În inițiative precum „Patrula de Reciclare” sau „Săptămâna Verde”, școlile în care elevii au avut un rol activ – organizând campanii, colectând date sau coordonând acțiuni ecologice – au raportat nu doar cantități mai mari de deșeuri colectate, ci și o creștere vizibilă a gradului de conștientizare în rândul colegilor.
De exemplu, în cadrul „Patrulei de Reciclare”, peste 118.000 de elevi și 4.300 de cadre didactice au contribuit, până în 2019, la colectarea a peste 8.000.000 kg de deșeuri electrice!
În plus, campaniile derulate de elevi au ajuns la aproximativ 6.500.000 de persoane și au implicat 2.600 de instituții și companii.
Nu în ultimul rând, 80% dintre profesorii implicați au declarat că proiectul a avut un impact pozitiv asupra elevilor și comunității.
Ce putem face mai bine în România?
Accentul, asadar, trebuie mutat de la informarea pasivă către implicarea practică. Educația ecologică trebuie să fie conectată la realitatea locală.
De exemplu, nu are sens să se promoveze reciclarea acolo unde nu există pubele separate.
În plus, educația de mediu poate fi integrată în diverse materii. Se poate face calculul amprentei de carbon la matematică. Se poate studia biodiversitatea urbană la biologie. Se poate lucra cu materiale reciclate la altelier. Acestea sunt doar câteva exemple.
Colaborarea dintre școli, ONG-uri, autorități locale și sectorul privat este esențială pentru a construi proiecte durabile, nu doar evenimente punctuale.
Inițiative internaționale relevante
În Pasadena, California, Școala cu clasele pregătitoare – a V-a Washington Elementary STEM Magnet este transformată de Organizația Amigos de los Rios (o organizație nonprofit dedicată creării și întreținerii unor spații verzi durabile în comunitățile defavorizate din sudul Californiei) într-un spațiu verde care combate căldura extremă și susține bunăstarea elevilor.
În Chandigarh, India, toate școlile guvernamentale au grădini școlare, unde elevii învață despre sustenabilitate prin cultivarea legumelor.
Sandwatch, un program susținut de UNESCO, implică elevi în monitorizarea și protejarea plajelor, dezvoltând reziliența locală la schimbările climatice.
UNESCO promovează integrarea educației climatice în toate materiile școlare. Analizele organizației arată că doar 23% dintre profesori se simt pregătiți să abordeze acest subiect la clasă.
În Sofia, Bulgaria, elevii școlii private Maple Bear participă la activități ecologice precum confecționarea de hrănitori pentru păsări sau de pungi din materiale reciclate.
În Burundi, organizația Greening Burundi, o organizație non-guvernamentală privată, înființată în 2017, care se finanțează prin resurse proprii, parteneriate internaționale și donații pentru a susține proiecte de reîmpădurire și educație ecologică, a plantat peste 2,5 milioane de copaci și desfășoară programe educaționale în școli și comunități.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) va introduce în testarea PISA 2025 o componentă numită „Agency in the Anthropocene”, care evaluează capacitatea elevilor de 15 ani de a înțelege schimbările climatice, de a distinge informațiile științifice de dezinformare și de a lua decizii informate pentru protejarea mediului. Evaluarea include teste și chestionare adresate elevilor, profesorilor și părinților, iar peste 20 de țări, inclusiv România și Bulgaria, vor participa.
În Spania, școala Axular Lizeoa din orasul Donostia-San Sebastián a reciclat peste 50.000 de sticle și pahare de plastic in perioada iulie-decembrie 2021. Această acțiune a fost realizată cu ocazia aniversării de 50 de ani a instituției și a avut scopul de a construi un paviment ecologic pentru un nou acces pietonal. Elevii, cadrele didactice și familiile lor au colaborat activ la colectarea materialelor necesare. În plus, au fost strânse aproximativ 3.000 de dopuri de plastic, utilizate ulterior pentru a crea bănci și coșuri de gunoi. Aceste obiecte au fost amplasate în apropierea intrării școlii, contribuind la încurajarea reciclării și a educației ecologice.
Global Climate Education Week (Săptămâna Educației Globale pentru Climă) reunește anual organizații, școli și indivizi pentru a promova educația climatică prin ateliere, filme și discuții, anul acesta avand deja loc in perioada 7-13 aprilie.
EcoLearning Together, o inițiativă condusă de tineri, conectează copiii cu natura prin activități de restaurare a ecosistemelor urbane și eliminarea speciilor invazive. Acțiunile se desfășoară în orașe din SUA, Nigeria și Kenya, pe tot parcursul anului. Până acum, au fost plantați peste 20.000 de arbori, implicând peste 150 de tineri și ajungând la aproximativ 20.000 de copii prin proiecte educaționale. Activitățile sunt organizate frecvent pentru un impact continuu.
Educația de mediu nu trebuie să fie despre vinovăție sau idealuri îndepărtate, ci despre puterea de a acționa aici și acum. Între lozinci și realitate, alegerea e clară: viitorul planetei depinde de ce facem, nu de ce declarăm.
