Un deșeu este considerat „periculos” conform legislației de mediu atunci când conține substanțe sau are proprietăți care îl pot face dăunător pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Acest lucru nu înseamnă neapărat că reprezintă un risc imediat pentru sănătatea umană, deși unele deșeuri pot avea acest potențial. Pentru unele tipuri de deșeuri periculoase există programe de reciclare. Iată tot ce trebuie să știi despre aceste deșeuri periculoase și ce se întâmplă cu ele.
Deșeuri periculoase – ce sunt
Conform legii, „deșeuri periculoase” sunt toate deșeurile care prezintă una sau mai multe dintre cele 15 proprietăți de pericol* enumerate în Anexa III a Directivei-cadru privind deșeurile 2008/98/CE.
Acestea conțin o gamă largă de substanțe periculoase, precum disruptori endocrini, poluanți organici persistenți, substanțe cu efecte cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, arsen, mercur și alte metale grele etc.
Deșeurile periculoase pot avea formă lichidă, solidă, păstoasă, gazoasă sau pulbere, pot avea orice valoare de pH și sunt livrate în vrac sau în diverse tipuri de ambalaje: butoaie, containere mici, sticle etc.
Citește și: Spune-mi ce arunci la gunoi ca să-ţi spun ce daune provoci pentru mediu şi sănătate
Aproape orice activitate umană generează deșeuri periculoase: industrii, IMM-uri, meșteșugari, autorități locale, gospodării, electricieni, eco-organizații, unități medicale, laboratoare, colectori de deșeuri, platforme de sortare–tranzit–grupare, firme de reciclare, valorificare, eliminare și tratare, firme de ecologizare a siturilor contaminate etc.
Din cauza riscurilor speciale pentru mediu și sănătate, deșeurile periculoase trebuie tratate prin procese specifice capabile să controleze aceste pericole și să distrugă și/sau extragă poluanții. Din același motiv, gestionarea acestor deșeuri este reglementată prin norme speciale și este supusă unui control administrativ riguros (generare, stocare, transport, tratare, transfer transfrontalier).
Exemple de deșeuri periculoase:
– uleiuri uzate de motor
– acizi uzați
– solvenți uzați
– nămoluri de vopsea
– reziduuri de hidrocarburi din fundul rezervoarelor
– pesticide perimate
– deșeuri gazoase toxice
Proprietăți de pericol
Proprietățile de pericol sunt definite de legislația europeană (Anexa III a Directivei 2008/98/CE revizuite – link). Un deșeu este clasificat ca periculos dacă are oricare dintre următoarele 15 caracteristici:
Deșeurile periculoase sunt acele deșeuri care prezintă una sau mai multe dintre proprietățile periculoase listate în Anexa III a Directivei-cadru a UE privind deșeurile, Directiva 2008/98/CE. Aceste proprietăți periculoase sunt:
- Explozive — deșeuri care, prin reacție chimică, pot produce gaze la o temperatură, presiune și viteză capabile să provoace daune mediului înconjurător. Acestea includ deșeuri pirotehnice, peroxizi organici explozivi și deșeuri autoreactive explozive;
- Oxidante — deșeuri care pot, în general prin furnizarea de oxigen, să cauzeze sau să contribuie la arderea altor materiale;
- Inflamabile;
- Iritante — deșeuri care, prin contact, pot provoca iritații ale pielii sau leziuni oculare;
- Toxicitate pentru organe specifice (STOT)/Toxicitate prin aspirație — deșeuri care pot provoca toxicitate specifică pentru anumite organe, fie prin expunere unică, fie repetată, sau care pot cauza efecte toxice acute în urma inhalării;
- Toxicitate acută — deșeuri care pot provoca efecte toxice acute dacă sunt ingerate, intră în contact cu pielea sau sunt inhalate;
- Cancerigene — deșeuri care induc cancerul sau cresc incidența acestuia;
- Corozive — deșeuri care, prin contact, pot provoca coroziuni ale pielii;
- Infecțioase — deșeuri care conțin microorganisme viabile sau toxinele acestora, cunoscute sau considerate în mod credibil ca fiind cauzatoare de boli la oameni sau alte organisme vii;
- Toxice pentru reproducere — deșeuri care afectează negativ funcția sexuală și fertilitatea la adulți și/sau cauzează toxicitate în dezvoltarea descendenților;
- Mutagene — deșeuri care pot cauza mutații — modificări permanente ale cantității sau structurii materialului genetic dintr-o celulă;
- Eliberare de gaze toxice acute — deșeuri care eliberează gaze toxice acute la contactul cu apă sau acizi;
- Senzibilizante — deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe cunoscute ca fiind sensibilizante pentru piele sau pentru sistemul respirator;
- Ecotoxice — deșeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului;
- Deșeuri care pot manifesta o proprietate periculoasă din cele de mai sus, fără a o exprima direct în forma originală.
Cum se reciclează
Pe măsură ce preocupările legate de mediu continuă să crească, nevoia de reciclare eficientă a deșeurilor periculoase devine tot mai importantă. Utilajele de reciclare a deșeurilor periculoase joacă un rol esențial în procesarea și reutilizarea în siguranță a materialelor toxice, reducând impactul asupra mediului și riscurile pentru sănătate. Iată cum funcționează aceste utilaje și tehnologiile implicate în reciclarea deșeurilor periculoase.
Citește și: Turul casei în deșeuri menajere periculoase
Deșeurile periculoase includ materiale toxice, inflamabile, corozive sau reactive. Sursele comune includ substanțele chimice industriale, deșeurile medicale, deșeurile electronice (e-waste) și solvenții contaminați. Utilajele specializate de reciclare asigură procesarea în siguranță a acestor materiale, prevenind poluarea și daunele potențiale.
Etapele cheie în reciclarea cu ajutorul utilajelor pentru deșeuri periculoase
Colectare și sortare
Înainte de reciclare, deșeurile periculoase sunt colectate și sortate în funcție de tip și compoziție chimică. Utilajele folosesc sisteme automate de sortare pentru a separa categoriile, precum metale, materiale plastice și substanțe toxice.
Tocare și reducerea dimensiunii
Anumite deșeuri periculoase, precum bateriile și echipamentele electronice, trebuie mărunțite. Utilajele de tocare reduc volumul deșeurilor, facilitând extragerea materialelor valoroase pentru reciclare.
Tratare termică și incinerare
Unele utilaje folosesc temperaturi înalte pentru a distruge substanțele periculoase. Incineratoarele și sistemele de piroliză descompun compușii organici în cenușă, gaz sau energie, reducând riscurile pentru mediu.
Neutralizare chimică
Pentru deșeuri care conțin acizi, baze sau substanțe toxice, utilajele specializate aplică procese de neutralizare. Reacțiile chimice transformă substanțele periculoase în compuși mai puțin nocivi, care pot fi eliminați sau reutilizați în siguranță.
Distilare și recuperare a solvenților
Utilajele de recuperare a solvenților extrag și purifică substanțele chimice din deșeurile industriale. Acestea folosesc distilarea pentru a separa solvenții reutilizabili, reducând nevoia de materii prime noi și cantitatea de deșeuri generate.
Extragerea metalelor grele
Deșeurile periculoase conțin adesea metale grele, precum plumb, mercur sau cadmiu. Utilajele avansate de filtrare și separare extrag aceste metale pentru eliminare sigură sau reutilizare în industrie.
Încapsulare și solidificare
Pentru substanțele extrem de periculoase, se folosesc tehnici de încapsulare și solidificare. Utilajele amestecă deșeurile cu agenți de stabilizare pentru a preveni scurgerile, asigurând depozitarea sigură pe termen lung.
Tipuri de utilaje pentru reciclarea deșeurilor periculoase
- Utilaje pentru reciclarea deșeurilor electronice – separă metale și materiale plastice din electronice uzate.
- Utilaje pentru reciclarea chimică – neutralizează și reutilizează substanțele chimice industriale.
- Sterilizatoare pentru deșeuri medicale – folosesc căldură și presiune pentru a dezinfecta și recicla echipamente medicale.
- Utilaje pentru reciclarea bateriilor – extrag metale valoroase precum litiu și plumb din bateriile uzate.
- Unități de recuperare a solvenților – recuperează solvenți pentru reutilizare industrială.
Utilajele de reciclare a deșeurilor periculoase joacă un rol esențial în reducerea impactului asupra mediului al materialelor toxice. Prin procese avansate precum tocare, incinerare, neutralizare și extragere a metalelor, aceste utilaje asigură reutilizarea sigură și eficientă a substanțelor periculoase. Investiția în tehnologia de reciclare potrivită este esențială pentru companiile care urmăresc sustenabilitatea și conformarea cu reglementările.
Legea europeană privind deșeurile periculoase
Directiva 2008/98, Directiva-cadru privind deșeurile, identifică în mod distinct deșeurile periculoase, definite ca fiind deșeuri care sunt explozive, oxidante, „foarte inflamabile”, inflamabile, iritante (adică, care, dacă sunt inhalate, ingerate sau pătrund prin piele, pot prezenta riscuri limitate pentru sănătate), toxice (care în același mod pot implica „riscuri grave, acute sau cronice pentru sănătate și chiar deces”), cancerigene, corozive, infecțioase … și chiar, fără impact asupra sănătății umane, „eco-toxice” (Articolul 3(2) și Anexa III).
În timpul transportului, depozitării sau tratării, deșeurile periculoase trebuie să fie identificate, să existe o evidență cronologică a naturii și originii acestora, precum și a altor informații relevante și, mai ales, să fie separate pe categorii. Deșeurile periculoase nu trebuie amestecate nici cu alte categorii de deșeuri periculoase, nici cu alte deșeuri, substanțe sau materiale (Articolul 18 și Articolul 35).
Operațiunile de gestionare a deșeurilor periculoase trebuie, în mod evident, să fie „efectuate în condiții care asigură protecția mediului și a sănătății umane”, precum și să respecte cerințele aplicabile altor tipuri de deșeuri (Articolul 17).
Trasabilitatea deșeurilor periculoase trebuie asigurată de la producție până la destinația finală. Acestea trebuie să fie monitorizate, în special atunci când se află în posesia producătorului și a unității sau întreprinderii care le colectează și transportă în mod profesionist.
Există o „interdicție” privind amestecarea deșeurilor periculoase, fie cu alte categorii de deșeuri periculoase, fie cu alte deșeuri, substanțe sau materiale, amestecare care este permisă doar în baza unei autorizații.
În timpul colectării, transportului și depozitării temporare, deșeurile periculoase trebuie gestionate în conformitate cu standardele internaționale și europene în vigoare. Chiar și atunci când sunt transferate în interiorul unui stat membru, deșeurile periculoase trebuie să fie însoțite de un document de identificare care să conțină datele relevante.
Generarea de deșeuri periculoase în UE
Deșeurile periculoase pot reprezenta un risc ridicat pentru sănătatea umană și pentru mediu dacă nu sunt gestionate și eliminate în siguranță. Dintre deșeurile generate în UE în 2022, 119,0 milioane de tone (5,3% din total) au fost clasificate ca deșeuri periculoase.
Comparativ cu 2010, în 2022 în UE s-au generat cu 31,1% mai multe deșeuri periculoase. Asta reprezintă o creștere în termeni cantitativi de la 90,8 la 119,0 milioane de tone. O creștere semnificativă a fost observată între 2020 și 2022 (25%), atribuită în mare parte unei creșteri de aproape opt ori a volumului de deșeuri periculoase în Finlanda în această perioadă.
În 2022, ponderea deșeurilor periculoase în totalul deșeurilor generate a variat de la 0,7% în România la 24,6% în Finlanda.
Dintre țările non-UE, Turcia a înregistrat cea mai mare pondere a deșeurilor periculoase în totalul deșeurilor generate (24,8%), urmată de Muntenegru (23,3%), Macedonia de Nord (21,6%), Serbia (16,9%) și Norvegia (13,5%).
În total, 99,6 milioane de tone de deșeuri periculoase au fost tratate în UE în 2022, peste 70% din această cantitate fiind tratată în doar patru țări din UE: Finlanda (29,3 milioane de tone sau 29,5% din totalul UE), Germania (21,4 milioane de tone sau 21,5%), Bulgaria (13,7 milioane de tone sau 13,7%) și Franța (7,5 milioane de tone sau 7,5%).
În 2022, 36,4% din deșeurile periculoase tratate în UE au fost valorificate: 30,0% prin reciclare sau umplere de cariere (67 kg per locuitor) și 6,4% prin valorificare energetică (14 kg per locuitor). Restul de 63,6% au fost incinerate fără recuperare de energie (4,1% sau 9 kg per locuitor), depozitate (adică depuse pe sau în sol ori prin tratare pe sol – 41% sau 91 kg per locuitor) sau eliminate prin alte metode (18,5% sau 41 kg per locuitor).
