În ciuda misiunii unice a sectorului de sănătate de a proteja și a restabili sănătatea și de a salva vieți, activitățile sale pot, paradoxal, să o submineze.
Sectorul generează anual milioane de tone de deșeuri la nivel global, iar aceste deșeuri afectează în mod direct sau indirect mediul, sănătatea și bunăstarea noastră în numeroase moduri.
Iată ce se face cu aceste deșeuri medicale, ce pericole există în privința lor și ce spune legea europeană.
Deșeuri medicale – ce sunt și cum sunt gestionate
Spitalele, cabinetele medicale, farmaciile și centrele de îngrijire generează diverse tipuri de deșeuri medicale – de la medicamente expirate sau utilizate, seringi și canule, până la haine de unică folosință și produse pentru incontinență, dar și deșeuri infecțioase și patologice.
Există un cadru legislativ vast care reglementează gestionarea deșeurilor medicale. De exemplu, substanțele periculoase, precum citostaticele sau materialele infecțioase, trebuie tratate ca deșeuri periculoase.
Citește și: Tratarea deseurilor medicale infectioase
Deși impactul negativ al incinerării asupra sănătății și mediului este bine documentat,
multe agenții europene de sănătate publică și guverne naționale continuă să considere incinerarea ca fiind singura soluție sigură de gestionare a deșeurilor provenite din spitale.
Totuși, marea majoritate a deșeurilor produse de sectorul sanitar (aproximativ 85%) sunt nepericuloase și similare celor menajere. Ceea ce înseamnă că o mare parte dintre ele pot fi reciclate cu ușurință. Dacă deșeurile nepericuloase sunt amestecate cu cele periculoase și nu sunt sortate la locul de generare, ele trebuie clasificate și tratate ca deșeuri medicale periculoase.
În 2020, organizația Health Care Without Harm Europe (HCWH) a realizat un sondaj printre membrii săi pentru a înțelege mai bine practicile de gestionare a deșeurilor (autoclavare, tratare cu microunde, temperaturi ridicate și/sau tratare fizico-chimică), precum și provocările întâlnite (costuri și lipsa unui cadru legislativ favorabil) în spitalele europene.
Deșeurile contribuie la schimbările climatice, eliberarea de poluanți în aer, contaminarea apei și solului. Peste 50% din deșeurile nepericuloase generate de spitale sunt formate din hârtie, carton și plastic, restul fiind alimente aruncate, metal, sticlă, textile și lemn.
Lipsa sortării de la sursă și a fluxurilor separate de deșeuri duce la clasificarea inutil de ridicată a deșeurilor ca fiind periculoase, ceea ce crește atât impactul asupra mediului al metodelor de eliminare, cât și costurile financiare ale tratării și eliminării acestora.
Categorii de deșeuri medicale
Există mai multe categorii de deșeuri medicale:
- Deșeuri medicale nepericuloase
- Ambalaje ale medicamentelor
- Recipiente care nu au venit în contact cu lichide biologice infectate
- Deșeuri medicale periculoase
- Deșeuri anatomo-patologice și părți anatomice (ex. materiale de tip biopsii)
- Deșeuri infecțioase (obiecte care au intrat în contact cu fluide biologice: seringi, ace, mănuși, pansamente, catetere, materiale de laborator utilizate)
- Deșeuri înțepătoare-tăietoare (obiecte ce pot perfora pielea: ace, branule, lame de bisturiu, sticlărie spartă)
- Deșeuri chimice și farmaceutice (medicamente expirate, reziduuri de substanțe chimioterapice)
- Deșeuri radioactive (provenite din activități medicale nucleare care emit radiații periculoase)
Deșeurile medicale – situația actuală și direcții pentru viitor
De obicei, doar 15% dintre deșeurile provenite din sectorul sanitar ar trebui clasificate drept periculoase – adică deșeuri potențial infecțioase, toxice, radioactive și/sau capabile să provoace riscuri pentru sănătate și mediu.
Volumul de deșeuri generat de sectorul sanitar este uriaș de mult timp, dar recent s-a înregistrat o creștere bruscă a acestor deșeuri, cauzată de pandemia de COVID-19 și de utilizarea intensă a echipamentelor de protecție de unică folosință (PPE), dar și de o gestionare deficitară a deșeurilor.
Citește și: OMS: În urma pandemiei de coronavirus rămâne un munte de deșeuri medicale
În vara anului 2020, Health Care Without Harm Europe a realizat un sondaj printre membrii săi pentru a înțelege mai bine practicile și provocările în gestionarea deșeurilor în spitalele europene. Au fost primite 25 de răspunsuri din 9 țări, oferind o imagine de ansamblu:
- Peste 50% au raportat că legislația națională impune incinerarea deșeurilor spitalicești.
- Respondenții au oferit o listă extinsă de peste 55 de categorii de deșeuri tratate astfel.
- Mai mult de jumătate dintre respondenți (14) nu au acces la alte tehnologii pentru tratarea deșeurilor infecțioase.
- Cei care au acces au menționat utilizarea autoclavării, microundelor, tratamentului la temperaturi înalte sau tratamentului fizico-chimic.
- Cele mai frecvente obstacole în trecerea la tehnologii nebazate pe incinerare sunt costurile și lipsa reglementărilor favorabile.
60% au raportat că firmele de reciclare refuză să colecteze anumite tipuri de deșeuri medicale, din cauza riscului de contaminare.
Totuși, 68% au spus că pot recicla ambalaje provenite din materiale medicale: hârtie/carton, plastic, sticlă și metal.
92% dintre respondenți au un program dedicat pentru instruirea privind colectarea și separarea deșeurilor. 68% dintre aceștia au un program care include un plan strategic, promovează cultura reciclării, reutilizarea și reducerea ambalajelor. Un spital și-a propus chiar să devină „zero waste” până în 2030.
Pentru îmbunătățiri, majoritatea au exprimat interes pentru:
- informații despre tehnologii alternative de tratare a deșeurilor;
- date publice despre ratele de reciclare și valorificare în spitale europene;
- ghiduri pentru prevenirea, reducerea și reciclarea deșeurilor din plastic.
Ce se întâmplă cu deșeurile medicale în România
Colectarea separată a deșeurilor medicale este responsabilitatea unităților sanitare. Acestea trebuie să le păstreze în siguranță până când o firmă autorizată vine să le preia. Fiecare tip de deșeu trebuie sortat încă de la generare, în ambalaje speciale, ușor de recunoscut.
- Deșeurile care nu sunt periculoase și seamănă cu cele menajere se pun în saci negri sau transparenți.
- Deșeurile infecțioase se colectează în saci galbeni.
- Cele reciclabile se pun în saci albaștri.
- Obiectele ascuțite sau tăioase (ace, bisturie, etc.) se adună în cutii din plastic dur, cu capac special, care nu permite scoaterea lor după aruncare. Acestea trebuie să fie marcate clar cu etichete ca „Pericol biologic”, „Inflamabil”, „Coroziv” sau „Toxic”, în funcție de conținut.
Ambalajele pentru deșeurile periculoase trebuie să fie rezistente la șocuri și substanțe chimice, să se poată închide ermetic și să fie ușor de curățat dacă urmează a fi refolosite.
Aceleași reguli se aplică și pentru deșeurile anatomice (părți de corp, fluide biologice etc.), care trebuie puse în saci galbeni, iar cele nepericuloase în saci negri sau albaștri.
Păstrarea deșeurilor se face într-un spațiu special, separat de zonele în care se îngrijesc pacienții. Acest spațiu trebuie să aibă ventilație și instalații pentru evacuarea apei uzate.
De exemplu, deșeurile infecțioase nu pot fi păstrate mai mult de 48 de ore. După acest interval, firma autorizată trebuie să le preia. Zona de depozitare trebuie împărțită în două: una pentru deșeurile nepericuloase și alta pentru cele periculoase.
Cât despre eliminarea deșeurilor medicale, cea mai des utilizată metodă este incinerarea la temperaturi înalte pentru distrugerea deșeurilor anatomo-patologice și a medicamentelor expirate.
Al doilea procedeu utilizat se referă la sterilizarea termică, metodă folosită cu ajutorul aburului sub presiune. Prin acest tratament, diversele obiecte infectate devin sterile și nu mai sunt considerate periculoase, așa că pot fi manipulate ca deșeu obișnuit.
Companiile care realizează aceste operațiuni sunt obligate de lege să dețină o autorizație de mediu.
Riscurile asociate cu deșeurile medicale și, colectarea, manevrarea și distrugerea lor
Deșeurile medicale reprezintă o sursă de generare a deșeurilor biomedicale periculoase. Producerea și eliminarea acestora este o problemă importantă, mai ales în țările cu igienă precară și populație numeroasă.
Centrele medicale – spitale, clinici și alte unități în care se realizează diagnostic și tratament – generează deșeuri extrem de periculoase, care pot expune oamenii la riscul unor boli grave.
Conform OMS, aproximativ 15% din deșeurile rezultate din activități medicale sunt periculoase pentru oameni și mediu. Aceste pericole sunt diverse – bacteriene, chimice, radioactive și ecologice.
Discuțiile privind pericolul acestor deșeuri au început în a doua jumătate a secolului XX, odată cu descoperirea unor boli infecțioase care amenințau omenirea cu epidemii.
Cercetători din mai multe țări au arătat că infecția cu HIV sau hepatite B/C se poate produce și în timpul procedurilor medicale.
De mai bine de 50 de ani, pentru a preveni epidemii în spitale, au fost introduse instrumente de unică folosință, consumabile, dezinfectanți și lămpi bactericide.
Totuși, acestea nu au fost suficiente. Problema neutralizării deșeurilor medicale este de actualitate.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), țările cu venituri ridicate produc, în medie, până la 0,5 kg de deșeuri periculoase pe pat de spital pe zi, în timp ce țările cu venituri reduse produc în medie 0,2 kg pe pat zilnic (deși cantitatea reală de deșeuri medicale periculoase în aceste țări ar putea fi mai mare).
Mai mult, o evaluare realizată în 2015 de OMS/UNICEF pe un eșantion de unități din 24 de țări a constatat că puțin peste jumătate aveau sisteme adecvate pentru eliminarea în siguranță a deșeurilor medicale.
Aceasta sugerează că eliminarea nesigură a acestor deșeuri nu este un fenomen rar.
Gestionarea deficitară a deșeurilor în sectorul medical poate expune populația generală la infecții, microorganisme rezistente la tratament și alte materiale periculoase care ajung în natură.
Personalul medical este expus în mod special riscului atunci când deșeurile sunt manipulate incorect, ceea ce poate duce la înțepături accidentale și expunere la agenți patogeni transmiși prin sânge.
Dacă nu sunt eliminate corespunzător, deșeurile medicale pot contamina apele și mediul, ducând la apariția bolilor infecțioase, poluarea aerului și a apei și pierderi de biodiversitate.
