Legea Picnicului suna foarte bine. Este absolut necesara si este normala. M-am dus ca un cioban roman in America, pe teritoriile ei imense si eram obisnuit ca aici: imi pun cortul, fac un foc, dar am ramas uimit ca, desi nu eram intr-o tarisoara mica, cum sunt Elvetia sau Austria, acolo nimeni nu concepea lucrul asta. Toata lumea se ducea la locul special amenajat. Aici, in Piatra Craiului, intr-un parc national care ar trebui sa fie frumos, chiar la intrare am numarat intr-o zi 70 de diferite vetre de foc, cu tot ce inseamna – gaura in sol, gunoaie imprejur…
Cu siguranta ca o asemenea lege va reduce poluarea de genul acesta, pentru ca Romania a ajuns un maidan din cauze obiective in primul rand. La noi s-a schimbat structura consumului: inainte de Revolutie ne mancam botul de branza impachetat intr-o bucata de hartie si aceea era biodegradabila si se reciclau sticlele, ambalajele, tot. Dar dupa Revolutie ni s-a impus un alt tip de consum, a fost un ocean de ambalaje pentru care nu a existat infrastructura. Oamenii trebuie sa scape de gunoaie si uneori te duci intr-un oras si nu gasesti nicio pubela de gunoi. Asa ca omul se descotoroseste de ele. Asta conteaza foarte mult in cazul picnicului, pentru ca daca te duci in padure si nu ai o toaleta ecologica, te duci la copac si daca nu ai unde sa arunci gunoaiele, le lasi acolo. Sigur, ar trebui sa le iei cu tine acasa, dar pentru multi este deja prea mult. Ar fi foarte bine daca ar exista asemenea amenajari. Fara indoiala ca vor fi probleme, ca vor mai fi si devastate la inceput, dar sa nu plecam cu gandul acesta. Sunt sigur ca este o idee exceptionala si care va avea efect si trebuie promovata energic.
Nu cred ca este o suprareglementare. Cred ca trebuie sa exista o lege specifica. In momentul de fata, in legislatia de mediu romaneasca exista foarte multe paralelisme si imperfectiuni. Problema este ca sunt unele articole ascunse prin cine stie ce legi, unde se spune ca nu ai voie sa faci unele lucruri in paduri. Trebuie sa te gandesti la situatia simplificata in care administratorul terenului, Primaria, trebuie sa stie ce obligatii are si, in momentul in care ai un litigiu care ajunge in instanta, judecatorul trebuie imediat sa se orienteze. Sa nu stea sa caute, pentru ca el cauta intr-o parte, dar apoi vine avocatul si anuleaza din cealalta parte. Pe cand, daca exista o lege specifica, numai prin faptul ca ea exista, deja cam stii ce ai de facut. In esenta, orice lege trebuie astfel facuta, incat un judecator sa stie ce sentinta sa dea si ce hotarare sa ia. Legea trebuie sa fie foarte normativa, foarte concreta, nu poezie.
Este evident ca se ingradesc libertatile daca nu se va mai face picnic decat in zonele special amenajate, dar asta se intampla si in alte tari. Eu spuneam ca e bine la mine acasa, ca pot sa fac ce vreau, dar am avut niste situatii teribile, mai ales in America, o tara cu un teritoriu urias. Asta va genera si niste probleme, pentru ca o primarie trebuie sa vada si pe ce terenuri se vor face aceste zone, pentru ca unele ar putea sa fie private. Pot sa fie niste locuri de campare pe teren privat, iar proprietarul sa ia taxe, trebuie reglementata si asta. Partea cealalta a medaliei este ca in momentul in care cineva face picnic unde nu trebuie, este foarte simplu pentru politisti si jandarmi sa ia masuri, sa ii explice unde sa se duca.
