Comisia Europeană recunoaște că regulile actuale pentru protecția mărilor, instituite prin Directiva-cadru pentru protecția mediului marin (n.r. – Marine Strategy Framework Directive), sunt ineficiente. Beneficiile măsurilor luate pentru refacerea ecosistemelor marine, estimate deja la 1 miliard de euro pe an, depășesc costurile de 719 milioane de euro, iar atingerea completă a obiectivelor ar putea aduce până la 15,8 miliarde de euro anual.
Directiva nu are definiții clare, obiectivele pentru menținerea unei stări ecologice bune (n.r. – Good Environmental Status – GES) nu sunt bine stabilite, iar politicile nu sunt suficient de bine coordonate. În plus, aplicarea acestor măsuri este ineficientă la nivel național, regional și european.
Aceste concluzii se regăsesc într-o evaluare a Comisiei Europene care a măsurat rezultatele directivei adoptate în 2008.
Una dintre principalele probleme identificate de Comisia Europeană este lipsa unor definiții și reguli clare, inclusiv a unor obiective precise pentru verificarea progresului către o stare ecologică bună (GES). De asemenea, politicile nu sunt suficient de bine coordonate între ele, iar procesul de aplicare a Directivei nu este eficient la nivel național, regional și european.
Comisia Europeană concluzionează că Directiva-cadru privind strategia pentru protecția mediului marin (Marine Strategy Framework Directive) nu și-a atins scopul principal: protejarea apelor marine ale Uniunii Europene și menținerea lor într-o stare bună până în 2020. De asemenea, nu a reușit să asigure o abordare clară pentru utilizarea responsabilă a acestora.
Principalele probleme identificate:
- Reglementările sunt complicate și greu de aplicat în practică.
- Anumiți termeni-cheie, precum „stare bună a mediului marin”, nu sunt bine explicați, iar regulile pentru stabilirea unor limite clare nu sunt precise.
- Directiva nu se aliniază bine cu alte legi europene și depinde de progresele făcute în cadrul acestora.
- În multe țări, autoritățile nu au suficiente resurse sau nu sunt bine organizate pentru a pune în aplicare măsurile necesare.
Implementarea Directivei pentru protejarea mărilor din UE a implicat costuri administrative și de adaptare. Aceste costuri au fost aproximativ la nivelul prevăzut inițial când Directiva a fost adoptată.
Comisia susține că beneficiile măsurilor luate până acum vor deveni vizibile abia în următorii ani întrucât ecosistemele marine se refac încet. Totuși, s-au înregistrat deja beneficii estimate la 1 miliard de euro pe an, care depășesc costurile directe de aproximativ 719 milioane de euro pe an. Dacă toate obiectivele Directivei ar fi îndeplinite, beneficiile ar putea ajunge la 15,8 miliarde de euro pe an, deși este dificil de calculat exact valoarea acestora.
Aplicarea Directivei nu a fost întotdeauna eficientă, din mai multe motive:
- Politicile și instituțiile care ar trebui să colaboreze nu sunt bine coordonate.
- Nu există un sistem unitar de monitorizare a mărilor.
- Raportările sunt prea frecvente și complicate.
- Nu este clar cum se împart responsabilitățile între autoritățile europene și cele regionale.
Uniunea Europeană a oferit finanțare prin diverse programe, precum LIFE și Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime, dar banii nu au fost suficienți. Lipsa fondurilor și a personalului necesar îngreunează elaborarea unor strategii eficiente pentru protejarea mărilor și împiedică atingerea obiectivelor stabilite.
Pentru că nu există reguli comune pentru monitorizarea mărilor în toate regiunile UE, datele colectate sunt fie greu de accesat, fie dificil de folosit pentru evaluări la nivel european. Din acest motiv, nu se poate stabili clar cât de sănătos este mediul marin și cât de departe suntem de atingerea obiectivelor stabilite. În lipsa acestor informații, este mai greu să se ia măsuri eficiente pentru protejarea mărilor.
La doi ani de la emiterea ei, România a adoptat în 2010 Directiva-cadru privind strategia pentru protecția mediului marin prin ordonanță de urgență. Actul normativ care a suferit până acum șapte modificări prevede că Strategia pentru mediul marin este revizuită și actualizată la fiecare 6 ani, pe baza noilor date colectate prin programele de monitorizare. Autoritățile trebuie să raporteze Comisiei Europene progresele și să implementeze măsuri suplimentare dacă obiectivele nu sunt atinse.
CITEȘTE ȘI:
