Oamenii de știință din SUA studiază apele sărace în oxigen ale Mării Neagre în încercarea de a răspunde la întrebările privind rolul oceanului în a atenua efectele încălzirii globale. Un nou studiu, condus de cercetătorii de la Universitatea Rosenstiel de Științe Marine și Atmosferice din Miami (UM), a descoperit că și în absența oxigenului, procesele chimice și biologice care apar în Marea Neagră se aseamănă cu cele din apele puternic oxigenate din adâncul oceanelor. Aceste rezultate oferă noi perspective asupra rolului pe care oceanul îl joacă ca rezervor de stocare a carbonului, proces care ajută la atenuarea efectelor schimbărilor climatice determinate de om.
„Înțelegerea unor astfel de procese este deosebit de importantă astăzi, deoarece oxigenul din oceane este în scădere, în mare parte din cauza încălzirii apelor oceanice ca urmare a schimbărilor climatice”, a declarat autorul principal al studiului, Andrew Margolin, cercetător postdoctoral la Colegiul William & Virgin’s Virginia – Institutul de Științe marine și un absolvent al Școlii UM Rosenstiel.
Chiar și în absența oxigenului, echipa de cercetare a constatat că respirația carbonului organic care apare în apele anoxice ale Mării Negre nu este prea diferită față de cea care se petrece în adâncurile oceanelor.
O ipoteză a fost că scăderea oxigenului în adâncul oceanelor poate slăbi procesul de respirație a carbonului organic către dioxidul de carbon, determinând acumularea de carbon organic. Acumularea de carbon organic în oceanul adânc ar restricționa eliberarea de carbon în atmosferă ca CO2, limitând astfel încălzirea ulterioară a acestui gaz cu efect de seră.
O posibilitate de a reduce emisiile de CO2 este aceea de a le depozita sub pământ, dar și în adâncurile oceanelor. Oceanele pot păstra dioxidul de carbon din atmosferă deoarece acesta este solubil în apă. Cunoașterea schimbului de carbon între ocean și atmosferă este vitală pentru înțelegerea climatului global și variabilitatea sa trecută, prezentă și viitoare.
Oceanele au absorbit aproximativ o treime din emisiile de CO2 produse de om, atenuând efectele încălzirii cu efect de seră a dioxidului de carbon. Una dintre căile oceanului de a sechestra în mod natural carbonul din atmosferă este stocarea în oceanul adânc sub formă de carbon organic pentru sute – dacă nu chiar mii de ani.
Cercetătorii au analizat mostrele de apă de mare colectate din Marea Neagră la bordul vasului de cercetare Pelagia, ca parte a studiului internațional intitulat Geotraces. Probele au fost prelevate de la suprafața mării până la o adâncime de 2.200 de metri. Acestea au fost înghețate și apoi expediate la Institutul de Biofizică din Pisa, Italia, unde Margolin a efectuat analizele.
Marea Neagră, este cel mai mare bazin care conține apă anoxică (lipsită de oxigen) de pe Pământ, făcând-o un laborator natural ideal pentru geochimiștii marini care studiază procesele de transformare ale carbonului în absența oxigenului.
„Cunoașterea procesului de transformare a carbonului oceanic – inclusiv dependenta de oxigen a respiratiei cu carbon organic – poate fi obținută prin studiul Mării Negre”, a spus Margolin.
Studiul, intitulat: „Dinamica materiei organice dizolvate în Marea Neagră: Perspective din analizele optice”, a fost publicat pe 25 martie 2018 în jurnalul „Limnologie și Oceanografie”.
