Problema fraudelor din sectorul alimentar beneficiază în ultimii ani din ce în ce mai multă atenție, ca urmare a cazurilor de etichetare frauduloasă a alimentelor și a altor fraude din acest sector care au afectat lanțul alimentar din UE. Potrivit ultimului raport al Comisiei Europene legat de frauda alimentelor (The EU Food Fraud Network and the System for Administrative Assistance and Food Fraud), fenomenul a luat amploare în 2017. De exemplu, numărul cazurilor de înlocuire sau diluare a alimentelor a crescut cu aproape 80%, față de 2016.
Diferitele tipuri de fraude din sectorul alimentar includ falsificarea, substituirea, manipularea și contrafacerea. Produsele aflate cel mai mult în pericol includ peștele, uleiul de măsline și alimentele ecologice. Urmează apoi laptele, cerealele, mierea și siropul de arțar, ceaiul, cafeaua, condimentele, vinul și sucurile de fructe.
Produsele fraudate nu reprezintă un pericol pentru sănătatea consumatorilor, dar produce efecte asupra economiei, prin obţinerea de câştiguri nejustificate şi neplata unor taxe, și duce la scăderea încrederii consumatorilor în anumite produse sau industrii, având un impact negativ asupra sectorului agroalimentar.
În legislaţia UE nu există în prezent o definiţie a fraudei din sectorul alimentar, însă comercianții trebuie să respecte reguli mai stricte atunci când vine vorba de calitatea și siguranța alimentelor, în condițiile în care sute de produse falsificate ajung anual pe piață. Singura modalitate prin care consumatorii din Uniunea Europeană, implicit din România, se pot asigura că nu vor fi înșelați, iar sănătatea nu le va fi pusă în pericol, este să cumpere produse certificate internațional.
„Certificarea de produs pentru consumator reprezintă o garanție dată de o piață specializată, este tocmai acea încredere că ceea ce consumăm respectă total legislația europeană, respectă partea de calitate și siguranță a alimentului și, mult mai important, respectă cerințele clientului, drept pentru care produsele certificate IFS sunt niște produse care sunt validate ca fiind în conformitate cu rețetele respective, cu legislația națională și, legat de ingrediente și materii prime, respectă întru totul rețeta și standardul de produs”, a precizat Ionuț Nache, director general INAQ Consulting, companie de consultanță în industria alimentară.
Companiile internaționale de certificare au introdus recent un nou manual de standarde prin care pot fi evaluate vulnerabilitățile și creat un proces privind când, unde şi cum se pot atenua activităţile frauduloase. Potrivit specialistului, producătorii români trebuie să treacă peste 280 de examene tehnice, cu o promovabilitate de cel puțin 75%, ca să poată fi certificați pentru calitatea și siguranța alimentelor.
„Cele mai multe fraude sunt în zona etichetelor, după care următoarele sunt legate de materii prime sau ingrediente care au altă calitate decât cea declarată. Întotdeauna frauda alimentară este legată de un interes financiar, de exemplu, se utilizează un alt tip de ulei mai ieftin decât uleiul de măsline pentru a câștiga mai mult”, a arătat Ionuț Nache.
România este totuși pe un trend ascendent în ceea ce privește calitatea produselor ce ajung la raft, arată un studiu de specialitate realizat recent de International Features Standards (IFS), companie de standarde de certificare internațională pentru produsele alimentare.
Potrivit analizei, România este pe locul 4 în topul țărilor din Europa Centrală și de Sud-Est interesate de calitatea produselor care ajung la raft. Astfel, 213 de companii cu produse românești au obținut o certificare europeană în 2017, în creștere cu 6,50 % față de 2016. România este depășită doar de Polonia, Ungaria și Cehia, în timp ce producătorii din Bulgaria, Croația, Slovacia sau Rusia dețin mai puține certificări decât România.
Printre produsele românești ce ajung la export se numără și ouăle, cele care, la rândul lor, trebuie să țină pasul cu standardele europene de certificare a siguranței și calității alimentare, tocmai pentru a evita îmbolnăvirile.
În 2017 UE a fost afectată de scandalul ouălelor infectate cu fipronil, tratarea cărnii de ton cu substanțe ilegale și alterarea cerii de albine cu parafină și stearină.
