Arderea deșeurilor plastice pentru gătit și încălzire este mult mai răspândită decât indică datele oficiale, arată un nou studiu global. Practica apare în comunități fără acces la energie curată și fără sisteme funcționale de gestionare a deșeurilor, expunând milioane de oameni la substanțe extrem de toxice.
În numeroase gospodării din Asia, Africa și America Latină, plasticul ajunge să fie folosit drept combustibil pentru focul de gătit sau pentru încălzire.
Lipsa accesului la electricitate, gaz sau alți combustibili tradiționali, combinată cu acumularea de deșeuri plastice, transformă ambalajele aruncate într-o soluție de ultimă instanță pentru nevoi de bază.
Un studiu internațional publicat în Nature Communications scoate la lumină amploarea acestui fenomen, până acum slab documentat.
Autorii arată că arderea plasticului în gospodării este o practică cunoscută și recurentă în comunități dezavantajate.
Practica rămâne, în mare parte, invizibilă în statisticile oficiale privind poluarea aerului și sănătatea publică.
„Plasticul devine o sursă de energie de ultimă instanță”
Dr. Bishal Bharadwaj de la Curtin Institute for Energy Transition spune că studiul oferă cea mai largă dovadă globală până acum despre acest fenomen: „Aceasta este o problemă care s-a întâmplat în mare parte în afara vizibilității comunităților și a fost dificil de obținut date exacte.”
El descrie practicile observate: „Când familiile nu își pot permite combustibili mai curați și nu au colectare fiabilă a deșeurilor, plasticul devine atât o pacoste, cât și o sursă de energie de ultimă instanță. Am găsit dovezi că oamenii ard totul, de la pungi de plastic și ambalaje până la sticle, doar pentru a satisface nevoile de bază ale gospodăriei.”
Bharadwaj subliniază: „Practica este mult mai răspândită decât oricine și-ar fi imaginat, dar pentru că se întâmplă în comunități marginalizate și este adesea ascunsă, a scăpat atenției globale semnificative, în ciuda riscurilor severe pentru sănătate și mediu.”
Când PVC-ul arde, emisiile sunt extrem de periculoase
Co-autorul Prof. Hari Vuthaluru arată riscurile toxice specifice: „Când PVC-ul este ars, eliberează dioxine și furani extrem de toxici, care sunt printre cei mai periculoși poluanți cunoscuți.”
Abhinay Tharu/Unsplash
El adaugă: „Acești compuși persistă în mediu, se acumulează în lanțul alimentar și pot provoca probleme grave de sănătate, inclusiv cancer, tulburări ale sistemului reproducător și afectarea sistemului imunitar.”
Studiul constată că gospodăriile folosesc frecvent aragaze simple, focuri cu trei pietre, sobe de cărbune și improvizații pentru a arde plasticul, ceea ce produce fum toxic în interiorul locuințelor și în zone dens populate, expunând în mod deosebit femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități.
„Riscul de contaminare a alimentelor este real”
Co-autorul Dr. Pramesh Dhungana descrie o altă dimensiune a impactului: „Sondajul nostru a constatat că 60% dintre respondenți considerau extrem de probabil ca substanțele chimice toxice rezultate din arderea plasticului să contamineze alimentele și apa.”
El adaugă: „Acest lucru nu este doar teoretic: studiile din apropierea locurilor de ardere a plasticului au găsit compuși toxici în probe de ouă și sol. Când plasticul arde lângă gospodării și zonele de preparare a alimentelor, aceste toxine se pot depune pe culturi, pot pătrunde în sursele de apă și se pot acumula în alimente, creând o criză ascunsă de sănătate pentru comunitățile deja confruntate cu provocări semnificative.”
Cauze profunde: sărăcie energetică și lipsa alternativelor
Autorii subliniază că acest fenomen rezultă din cauze structurale:
„Oamenii fac acest lucru doar pentru că nu au alternative mai sigure, din cauza cauzelor profunde cum ar fi sărăcia extremă în energie, combustibilii curați inaccesibili ca preț și serviciile deșeurilor inadecvate.”
Co-autorul și director al CIET, Prof. Peta Ashworth, spune că este esențial ca soluțiile să includă îmbunătățirea serviciilor sanitare, sprijinirea accesului la energie modernă pentru gătit și colaborarea cu comunitățile pentru opțiuni practice și cultural relevante.
Ea concluzionează:
„Această cercetare furnizează baza de dovezi necesară pentru a proiecta intervenții care să sprijine cu adevărat cele mai vulnerabile comunități urbane din lume.”
