Promotorii energiei pe bază de cărbune pretind că aproape 30.000 de locuri de muncă vor fi create sau păstrate în Europa de sud-est dacă termocentralele planificate vor fi construite, însă o analiză Bankwatch lansată astăzi arată că peste 5.000 de locuri de muncă vor fi pierdute. În România, planurile pentru a construi o nouă unitate la Rovinari ignoră disponibilizările succesive din ultimii ani, iar țara nu are nici o strategie pentru re-dezvoltarea regiunilor miniere, deși ministrul energiei a anunțat eliminarea cărbunelui până în 2040.
România este singura țară din regiune care a trecut printr-un proces de închidere a minelor de huilă la începutul anilor 2000 în Valea Jiului, iar acesta a eșuat, precum și singura țară care în prezent are mai mulți angajați în sectorul energiei regenerabile decât cel al cărbunelui. Producția de electricitate din lignit a scăzut de la 37% în 2011 la 25% în 2015, în timp ce aportul regenerabilelor a crescut de la 2% la 15%.
Raportul integral este disponibil AICI.
Guvernele din regiune care pretind că industria cărbunelui poate fi ținută în viață nu fac altceva decât să își înșele cetățenii. Promisiunea creării de locuri de muncă menține lucrătorii și comunitățile captive în trecut”, a declarat Ioana Ciută, coordonator pentru energie Bankwatch și co-autoarea acestui studiu. “În același timp, 1,5 milioane de persoane din Uniunea Europeană lucrează în sectorul regenerabilelor, iar această cifră este în creștere. Există alternative pentru cetățeni, și acestea ar avea succes dacă guvernele le-ar promova la fel de mult precum salvarea cărbunelui.”
Ministrul Energiei nu vrea să închidă termocentralele pe cărbune, ci să le eficientizeze
Printre recomandările raportului se numără demararea unor procese pentru planificarea unui viitor fără cărbune în comunitățile afectate. Acestea trebuie integrate ținând cont și de dezvoltarea economică, dar și de infrastructură, educație, politici sociale sau cele privind participarea. Politicile „de jos în sus” pot avea mai mult succes decât cele „de sus în jos”, localnicii cunoscând cel mai bine care sunt nevoile lor. De asemenea, strategiile energetice și climatice ale statului, dar și inițiativele locale de dezvoltare, trebuie să conțină prevederi ce țin de tranziția justă. Acestea trebuie să fie supuse consultării cu publicul larg într-un moment în care toate opțiunile sunt încă deschise.
