„Nu există un oraș mai favorabil pentru industria modei sustenabile decât Berlin-ul.” Este concluzia la care a ajuns Arianna Nicoletti, designer italian cu studii la Londra și cu o afacere în domeniul vestimentar în capitala Germaniei. La sugestia ei, am pornit, alături de ghidul Anna Perottet, în căutarea altor designeri sustenabili stabiliți în Berlin. Unii folosesc doar resturi de materiale sau haine vechi, alții optează pentru țesături organice sau materiale neconvenționale precum așternuturi din spitale sau uniforme de muncitori. Toți contribuie însă la reducerea deșeurilor textile, care, doar în faza de pre-consum, ajung și la 30% din producție.
Primul atelier de modă sustenabilă în care am intrat îi aparține Ariannei Nicoletti și celor 3 parteneri ai săi: 2 designeri și un economist. Împreună, au creat acum câțiva ani un brand vestimentar diferit de ceea ce exista pe piață: Aluc. Au început să producă în principal cămăși din deșeuri de materiale rezultate în faza de pre-consum. Cu alte cuvinte, valorifică resturi de materiale obținute de la fabrici sau cumpărate la jumătate din preț (5 euro/metru). De obicei, țesăturile au lungimi cuprinse între 1 și 16 metri și pot fi folosite pentru a realiza serii mici, de aproximativ 10 – 15 produse, niciodată însă identice. Multe dintre materiale provin din valuri realizate pentru cataloage, ceea ce înseamnă că produsul final conține, de multe ori, mai multe modele și culori.
Pentru început, cei 4 au testat conceptul Aluc timp de 3 luni, într-un un magazin de tip pop-up (magazin temporar), alături de alte 2 branduri. A funcționat atât de bine încât au decis să închirieze un spațiu și să înființeze un magazin permanent. Așa a luat naștere Upcycling Fashion Store.
Acum, în magazin sunt expuse creațiile a peste 30 de designeri: în total 10 branduri vestimentare sustenabile. Unii folosesc ca materiale lenjeria uzată a spitalelor, alții reconvertesc uniforme de muncitori. Arianna menționează că acest lucru este posibil întrucât legislația germană obligă administrația spitalelor și a fabricilor să schimbe lenjeriile și uniformele după 30 de spălări, deși materialele sunt încă de foarte bună calitate. Un model de produs care mi-a atras atenția este o rochie obținută dintr-o pereche de pantaloni: conține 3 sferturi din materialul inițial, dar și detalii precum bata și buzunarele, cu susul în jos.
Prețurile unor astfel de produse nu sunt tocmai mici. O cămașă ajunge și la 130 de euro. Arianna ne explică însă motivul: sunt produse de design, a căror confecționare durează. În plus, sunt produse local, în unele cazuri de persoane cu deficiențe, fără a folosi substanțe chimice. În orice caz, nu modul de realizare sau sustenabilitatea lor vinde, adaugă ea, ci design-ul și calitatea.
Deși afacerea funcționează, Arianna și partenerii săi vor să o vândă. Motivul? Vor să se concentreze pe celelalte proiecte la care lucrează: oferă consultanță stratup-urilor, organizează evenimente de networking cu câte peste 30 de participanți, administrează o comunitate de peste 500 de membri pasionați de subiectul modei sustenabile și organizează vizite la ateliere de modă sustenabile în Berlin, ateliere de reparat haine și acțiuni cu ocazia Fashion Revolution Day (zi de protest împotriva exploatării din industria modei); în plus, alături de organizația Water to Wine, facilitează redistribuirea hainelor uzate ale brandurilor Uniqlo și Zalando către designeri și persoane defavorizate care refolosesc materialele ca materie primă în confecționarea de produse vestimentare noi.
Upcycling, co-working și materiale organice
Arianna și partenerii săi nu sunt însă singurii designeri din Berlin preocupați de valorificarea deșeurilor textile. Bis es mir vom Leibe faellt (în traducere, „până când se rupe în bucăți”) este un atelier de confecții în care între 4 și 6 designeri repară hainele clienților sau le transformă în cu totul alte produse. O transformare poate dura între 5 și 6 ore și este solicitată fie de cei care vor să prelungească durata de viață a hainelor și să economisească astfel bani, fie de cei care nu vor să arunce articole cu valoare sentimentală. O clientă a vrut, de exemplu, să transforme costumul de mire al străbunicului ei. S-a „ales” cu un sacou feminin. Designerii sunt plătiți pe oră, însă, pentru a rămâne profitabili, produc periodic și propriile colecții de haine.
Un alt concept de business sustenabil din domeniul vestimentar este Kollateralschaden. Antreprenorii au început prin a crea o bluză dintr-o pereche de jeans, din care au confecționat fața și spatele, și o pereche de pantaloni de jogging, din care au făcut mânecile. Modelul a fost extrem de popular, însă nu se putea asigura continuitatea producției, din cauza lipsei constante a materiei prime. De aceea, antreprenorii au fost nevoiți să admită că „upcycling-ul nu este scalabil” și să schimbe modelul de afacere. Acum, creează bluze și hanorace din materiale organice, certificate conform standardului BASF. Se mândresc cu faptul că nu vin mereu cu modele noi, ci le adaptează pe cele actuale în funcție de anotimp, culorile sezonului sau preferințele consumatorului. Pentru ei, interacțiunea cu clienții este esențială.
Şi designerii de la Studio Hertzberg prețuiesc relația cu clienții, dar mai ales pe cea cu furnizorii. La studio, lucrează împreună în jur de 11 designeri, doar fete, din toate colțurile lumii: Spania, Elveția, Franța, Anglia, Australia, Belgia, Irlanda, Argentina și Germania. Împărțind masa de lucru și chiria și organizând evenimente, reușesc să supraviețuiască pe piață. Fiecare are propria viziune de modă sustenabilă. Una dintre ele confecționează haine care pot fi purtate în 4-6 feluri, având grijă însă să nu genereze deșeuri. În plus, își procură țesăturile de la femei din zone defavorizate, pe care le ajută astfel să asigure un venit familiilor și să prevină tăierea copacilor, principala lor activitate economică.
O altă tânără creatoare de modă, cu studii de arte, sfidează toate regulile croitoriei, refolosind haine vechi și confecționând modele cu un aspect nefinisat. Însăși coordonatoarea atelierului preferă să lucreze doar cu materiale organice, despre care spune că sunt mai ușor de obținut decât în trecut. Toate sunt însă de acord că flexibilitatea este esențială, întrucât fiecare are propria viață și propria viziune despre modă.
Indiferent de viziune, toți designerii de îmbrăcăminte sustenabilă cu care am vorbit sunt convinși că unul dintre motivele pentru care afacerile lor funcționează este piața. În Berlin, se pare, există o categorie de consumatori educați, cărora le pasă de sustenabilitate, dar și suficient de bogați pentru a-și permite să cumpere produse de design din materiale reciclate.
Oare piața românească e pregătită pentru a primi astfel de concepte?
Citește și:
