România este țara cu cea mai mare biodiversitate din Europa, având o natură extrem de bogată și variată. Zonele naturale protejate sunt o moștenire valoroasă pe care generația actuală o poate lăsa celor viitoare. O lume fără astfel de zone, lipsită de spații naturale sălbatice, ar deveni un mediu profund sărăcit. Aceste arii protejate din România arată cât de prețioasă este protejarea și conservarea naturii.
Ce este o arie protejată?
O arie protejată este un spațiu geografic clar delimitat, recunoscut și dedicat conservării pe termen lung a naturii — cu serviciile ecosistemice și valorile culturale asociate — și este gestionat prin mijloace legale sau alte metode eficiente pentru a atinge acest scop. Aceasta este esența definiției oferite de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Ariile protejate includ o varietate mare de medii naturale și semi-naturale. Istoric, ele au luat forme diverse, de la situri sacre ale comunităților indigene și rezerve de vânătoare medievale până la parcuri naționale și rezervații naturale moderne. Aceste forme reflectau nevoile pentru care au fost create.
Citește și: Specii și arii protejate în Delta Dunării
După Al Doilea Război Mondial, aprecierea tot mai mare a valorii intrinseci a naturii a fundamentat ideea că rolul principal al unei arii protejate este conservarea diversității biologice. Totuși, începând cu anii 1970, a apărut un model mai complex, în care ariile protejate sunt văzute ca o componentă esențială a sistemului de suport al vieții, un depozit de biodiversitate, dar și o sursă potențială de valoare economică, cu condiția ca această valoare să fie folosită durabil.
Valoarea socială și economică a ariilor protejate este tot mai recunoscută, pe măsură ce oamenii conștientizează serviciile ecosistemice oferite, cum ar fi: apă curată, reglarea temperaturii, furnizarea de alimente, valoare estetică.
Regimurile de gestionare ale ariilor protejate variază considerabil. Unele interzic activități precum vânătoarea sau extracția resurselor, în timp ce în altele activitățile umane sunt esențiale pentru menținerea sau restaurarea habitatelor sau speciilor.
Participarea și implicarea comunităților sunt factori-cheie pentru înființarea și administrarea acestor arii.
Pentru a descrie și categoriza diferitele abordări de management, IUCN a identificat șapte categorii de arii protejate, bazate pe obiectivele de gestionare.
La nivelul UE, prin Directivele Păsări și Habitate, a fost creată rețeaua Natura 2000, destinată conservării speciilor și habitatelor de interes european. Rețeaua este aproape completă în mediul terestru, iar conectivitatea spațială și funcțională între situri este relativ bună. În schimb, componenta marină este încă incompletă și include în special apele de coastă, lăsând apele de larg slab protejate. Mai multe informații sunt disponibile în barometrul Natura 2000.
Citește și: Girafa și cimpanzeul, acum pe lista speciilor protejate
Rețeaua Emerald a fost lansată de Consiliul Europei în cadrul Convenției de la Berna. Rețelele Emerald și Natura 2000 sunt bazate pe aceleași principii, fiind compatibile și contribuind la o abordare coerentă a protecției habitatelor naturale și a speciilor. Ele formează cele mai importante două rețele europene de arii protejate și cea mai mare rețea coordonată din lume.
Secolul trecut a adus o creștere semnificativă a numărului și suprafeței ariilor protejate. Europa are peste 120.000 de situri în 52 de țări, mai multe decât orice altă regiune din lume. Suprafața variază de la un copac izolat la peste 97 milioane hectare (în Groenlanda). Totuși, 90% dintre situri au sub 1.000 ha. Acest număr mare, dar cu suprafețe mici, reflectă presiunea mare asupra terenurilor în Europa (agricultură, transport, urbanizare).
În multe cazuri, ariile protejate din Europa se suprapun geografic între diferite tipuri de desemnare (regional, național, internațional), acestea fiind în general complementare.
Tipuri de zone protejate din România
În prezent, în România există 14 parcuri naturale, cel mai recent înființat fiind Parcul Văcărești – cel mai mic, dar și singurul parc natural urban din țară. Cel mai mare parc natural se află în Munții Maramureșului. În plus, Bucureștiul are o nouă arie naturală protejată: Pajiștea Petricani. Este o zonă lacustră, între lacurile Tei și Plumbuita, cu biodiversitate bogată, peisaje sălbatice și puncte de interes unde oamenii pot lua contact cu viața naturală a orașului.
Citește și: Un portofoliu digital pentru Marea Neagră mapează ariile protejate
Există mai multe tipuri de arii protejate: de interes național, de interes comunitar (la nivel UE), de interes internațional.
Totodată, printre tipurile de arii de interes natural se numără:
- rezervațiile științifice (orice activitate umană desfășurată aici este strict interzisă, cu excepția celor în interes științific);
- parcurile naționale (presupun intervenție minimă din partea oamenilor, dar sunt permise diferite activități, chiar construirea unui minim de infrastructură);
- monumente ale naturii (protejează elemente rare și unice);
- rezervații naturale (de exemplu, protejează o specie sau un mediu de viață, dar permit acțiuni de recreere, de cercetare etc.);
- parcuri naturale (protejarea peisajului și a unor activități umane tradiționale).
La nivelul Uniunii Europene există o rețea de arii naturale protejate desemnate de Comisia Europeană, cunoscută sub numele de Natura 2000.
Printre tipurile de arii protejate de interes internațional se numără:
- rezervații ale biosferei (arii protejate în România sunt Delta Dunării, părți din Parcul Național Retezat și Parcul Național Munții Rodnei);
- situri naturale ale patrimoniului natural universal (arii protejate sunt Delta Dunării și pădurile seculare de fag din Carpați);
- geoparcul (în România este Geoparcul dinozaurilor);
- zone umede (Parcul Natural Balta Mică a Brăilei).
Tipurile de arii naturale protejate de interes internațional existente în România includ:
- Rezervații ale biosferei, recunoscute de UNESCO prin programul Man and Biosphere (MaB);
- Situri naturale ale patrimoniului mondial, desemnate în cadrul Convenției UNESCO pentru patrimoniul mondial din 1972;
- Geoparcuri globale UNESCO, desemnate prin programul Geosciences and Geoparks;
- Zone umede de importanță internațională (situri RAMSAR), recunoscute conform prevederilor Convenției RAMSAR.
Termenii protecția și conservarea naturii sau a biodiversității sunt frecvent utilizați, însă este important să se facă o distincție clară între ei.
Protecția naturii presupune acțiuni care urmăresc menținerea speciilor și ecosistemelor într-o stare cât mai apropiată de cea naturală.
Citește și: 23 din cele 27 de specii de sturioni sunt pe cale de dispariție
Conservarea naturii poate însemna păstrarea speciilor rare și a habitatelor în cea mai naturală stare posibilă, fără intervenții asupra proceselor naturale, dar permite și intervenții active pentru menținerea acestor valori naturale.
Arii protejate din România
Știai că? Dintre cele 11 regiuni biogeografice ale Europei, 5 dintre ele se regăsesc pe suprafața României.
Parcuri Naționale
România are 13 parcuri naționale și toate se află în zone montane. Singurul parc național care nu se află în Carpați se găsește î Munții Măcinului. Cele 13 parcuri sunt: Buila – Vânturarița, Călimani, Ceahlău, Cheile Bicazului – Hășmaș, Cheile Nerei – Beușnița, Cozia, Defileul Jiului, Domogled – Valea Cernei, Munții Măcinului, Munții Rodnei, Piatra Craiului, Retezat și Semenic – Cheile Carașului.
Parcuri Naturale
Există 14 parcuri naturale în România, iar cel mai mic este Văcărești, în București. Acestea sunt: Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Bucegi, Cefa, Comana, Defileul Mureșului Superior, Gradiștea Muncelului – Cioclovina, Lunca Joasă a Prutului Inferior, Lunca Mureșului, Munții Maramureșului, Porțile de Fier, Putna – Vrancea, Văcărești și Vânători – Neamț.
Geoparcuri
Există două geoparcuri în România. Țara Hațegului este singurul parc de la noi care a fost declarat datorită prezenței fosilelor de dinozaur. Cele două geoparcuri sunt: Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului și Platoul Mehedinți.
Situri UNESCO
Cele trei rezervații ale Biosferei de la noi sunt: Delta Dunării și părți din Parcul Național Munții Rodnei și Parcul Național Retezat.
Situri Natura 2000
Siturile Natura 2000 acoperă aproximativ 23% din suprafața României. Protecția se realizează prin două tipuri de situri: SCI (Situri de Importanță Comunitară) și SPA (Arii de Protecție Specială pentru Păsări). În numeroase cazuri, aceste două categorii de arii protejate se suprapun între ele, precum și cu teritoriile parcurilor naturale și naționale. Găsești AICI lista de situri Natura 2000 din România.
Rezervații științifice, monumente ale naturii și rezervații naturale
Scroviștea, Dentunata Goală, Râpa Roșie, Detunată Flocoasă, Oul Arșiței, Stânca Grinzii, Piatra Despicată, Peștera Vânătările Ponorului, Peștera Ghețarul Scărișoara, Ghețarul de la Vârtop, Cheile Râmețului, Huda lui Papară, Pădurea Vidolm, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Molhașurile Căpățânei, Poienile cu narcise din Tecșești, Iezerul Șurianu, Calcarele de la Ampoița, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Șesul Craiului -Scărița – Belioara, Calcarele cu orbitoline de la Piatra Corbbului, Dealul cu Melci, Lacul Hârtop, Groapa Ruginoasă-Valea Seacă sau Piatra Bulzului sunt doar câteva dintre ele.
CITEȘTE ȘI:
23 din cele 27 de specii de sturioni sunt pe cale de dispariție
Un portofoliu digital pentru Marea Neagră mapează ariile protejate
