Concursul „Arborele European al Anului” și-a desemnat ieri câștigătorii. Pe primul loc este un pin din Cehia, denumit „Paznicul satului inundat”, pe locul doi, „Ginkgo”, din Croația și pe trei, „Plopul singuratic”, Rusia. România s-a calificat pe locul cinci, cu bradul „Paznicul Cibinului”.
Arborele din Cehia
„Paznicul satului inundat” crește de 350 de ani pe o stâncă în apropierea satului Chudobin, din Cehia. Satul a fost inundat atunci când a fost construit un baraj, iar copacul a rămas ca o dovadă a fostei așezări omenești.
Votat online „Arborele Anului 2020”, pinul a adunat 47.226 de voturi. Podiumul a fost complet de „Ginkgo”, din Croația (28.060 voturi) și de „Plopul singuratic”, Rusia (27.411 voturi).
Arborele din Croația
Tot un paznic a fost premiat și din România. „Paznicul Cibinului”, un brad cu vârsta de aproximativ 500 de ani din Munţii Cindrel, comuna Gura Rîului, a ieșit pe locul cinci, cu 18.279 de voturi.
„Majoritatea celor care vin la Gura Rîului îl vizitează. Avem o tăbliţă pe care scrie «bradul uriaş». (…) Şapte oameni cu braţele deschise abia îl cuprind”, a declarat primarul din Gura Rîului, Gheorghe Călin, citat de Agerpres.
Arborele din Rusia
Acest brad multisecular are şi o legendă, fiind considerat unul dintre obiectivele turistice ale comunei Gura Rîului, potrivit turnulsfatului.ro.
„Povestea bradului de 500 de ani. Se spune că trăia pe vremuri un ciobănaş care avea 10 oiţe, cu care-şi petrecea ziua cât era de lungă. Le ducea unde era iarba mai fragedă, apa mai limpede şi umbra mai deasă, iar acestea dădeau lapte deosebit de gustos din care ciobănaşul făcea o brânză foarte căutată de domnii cei mari. Din lâna lor, mama lui făcea hainele necesare să nu-i fie frig cât era la munte. Într-o zi, cerul s-a întunecat dintr-o dată cu nori negri şi groşi, începând o furtună cu trăsnete puternice. Ciobănaşul a pus oiţele speriate la adăpost sub un copac, iar el s-a acoperit cu cojocul mai bine şi s-a culcat sub un brad. Fiind foarte obosit, a adormit. Când s-a trezit, furtuna se oprise şi soarele strălucea cu voioşie, dar oiţele nu mai erau. A pornit să le caute peste tot, dar nu le-a aflat nicăieri. Era tare necăjit, ştia că nu putea merge acasă fără oiţe, mama lui s-ar fi supărat foarte tare, erau singura lor avere. După căutări zadarnice, s-a pus sub un brad şi a început să se roage cu lacrimi la Cel de Sus să-l ajute să le găsească. Plângând a adormit, iar când s-a trezit, bradul sub care se rugase a crescut foarte mare şi gros”, spune legenda bradului de 500 de ani.
Arborele din România
Potrivit legendei, “ciobănaşul s-a urcat până în vârful bradului, de unde a văzut oiţele departe într-o poiană, fugind bucuros la ele. Întors acasă, a povestit mamei ce a păţit şi cum Dumnezeu a făcut să crească bradul ca să poată vedea oiţele în depărtare. Mama ciobănaşului a povestit duminică la biserică şi celorlalţi săteni întâmplarea şi aceştia au hotărât să nu taie niciodată acel brad. De atunci au trecut mulţi ani şi acum bradul este tot falnic şi impunător, dar puţini mai merg acolo să se-nchine.”
