Reprezentantii a 193 de guverne din intreaga lume se reunesc incepand de astazi si pana pe 10 decembrie la summit-ul climatic al ONU de la Cancun (COP 16), pentru a pune bazele unor noi reglementari globale care sa limiteze riscurile accelerarii schimbarilor climatice. Spre deosebire de conferinta climatica de anul trecut, de la Copenhaga (COP 15), evenimentul de anul acesta prefigureaza sanse minime de stabilirea unor tinte obligatorii de reducere a emisiilor pentru statele puternic industrializate. Dovada ca niciun sef de stat nu si-a anuntat inca participarea la summit, fapt ce va oferi oamenilor de stiinta si ecologistilor ocazia de a se face mai bine auziti.
Trenul fara locomotiva
Unul dintre marile obstacole care vor impiedica adoptarea unor tinte de emisii este lipsa unui angajament clar al Statelor Unite. Presedintele Barack Obama incearca de aproape doi ani sa convinga Congresul sa aprobe noul pachet legislativ anti-schimbari climatice, lovindu-se de un lobby agresiv din partea marilor corporatii din industria americana. In urma alegerilor legislative de la inceputul lunii noiembrie, cand republicanii au reusit sa preia controlul asupra Camerei Reprezentantilor, sansele adoptarii acestei legislatii s-au redus considerabil.
Drept rezultat, este posibil ca si alte mari economii sa evite sa isi asume obligatii semnificative de monitorizare si raportare a emisiilor nationale. In conditiile in care aceasta este una din solicitarile cheie la adresa statelor puternic industrializate, este foarte probabil ca negocierile de la Cancun sa ajunga intr-un punct mort.
Delegatiile celor 193 de tari, intre care si cea a Romaniei, ar putea profita totusi de intalnire pentru a-si ajusta pozitiile din cadrul negocierilor si a gasi solutii pentru a le accelera. De asemenea, participantii vor trebui sa programeze o serie de etape pentru finalizarea deciziilor si sa incheie summit-ul cu o intelegere de principiu care sa puna bazele unui acord legal obligatoriu. Acesta ar urma sa fie semnat cu ocazia summit-ului COP 17 de anul viitor, din Africa de Sud.
Marile probleme de pe agenda summit-ului
In prim-plan se va afla problema finantarii statelor slab industrializate si modul in care fondurile le vor fi distribuite. De asemenea, va fi luata in discutie si necesitatea unor sume suplimentare pentru a ajuta tarile sarace sa faca fata schimbarilor climatice. Din cele 30 de miliarde de dolari pe care statele dezvoltate s-au angajat anul trecut sa le acorde pana in 2012, statele sarace au primit pana acum numai 13%. Acestea privesc din start cu neincredere rezultatele programului de sprijin financiar, deoarece o buna parte din bani sunt alocati prin Banca Mondiala.
Un alt subiect va fi dezvoltarea controversatului program REDD (Reducerea Emisiilor cauzate de Despaduriri si Degradarea Padurilor), in conditiile in care pe viitor va fi necesar un angajament de intermediere a finantarii statelor slab industrializate pentru REDD.
De asemenea, se vor discuta detalii despre modul in care statele ar trebui sa isi reduca emisiile de carbon si cu cat ar trebui sa le reduca, astfel incat cresterea temperaturilor globale medii sa nu depaseasca 2 grade Celsius pana la sfarsitul secolului. Peste aceasta limita, dupa cum avertizeaza climatologii, efectele schimbarilor climatice vor deveni imposibil de controlat.
La ce sa ne asteptam?
Asteptarile privind un rezultat pozitiv al negocierilor nu sunt foarte mari, iar acest lucru este recunoscut chiar de catre secretarul executiv al Conventiei Cadru ONU pentru Schimbari Climatice (UNFCCC), Christiana Figueres. Aceasta declarat recent ca, in opinia sa, pe durata vietii ei nu va fi posibila adoptarea unui acord legal obligatoriu si atotcuprinzator, care sa tina cont de toate partile implicate.
Negocierile se vor concentra si asupra mecanismelor de piata, alaturi de alte metode de incurajare a unui flux de capital privat necesar pentru a aduna cele 250-380 de milioane de dolari necesari pana in 2030 pentru a limita efectele schimbarile climatice, potrivit UNFCCC.
Sectorul privat este vazut ca o sursa importanta de finantare suplimentara, in conditiile in care acesta ruleaza 90% din fluxul investitional. Cu toate acestea, in cazul in care comunitatea internationala doreste sa mobilizeze acest capital, conferinta de la Cancun va trebui sa produca reglementari clare si sa reprezinte un progres in ce priveste noile mecanisme de piata, instrumentele ce pot fi folosite pentru transferul tehnologiilor din statele bogate catre cele sarace, precum si o reforma a Mecanismului de Dezvoltare Curata (Clean Development Mechanism).
Chiar daca nu se va incheia cu un acord climatic global, sperantele pentru summit-ul de la Cancun sunt legate de progresul negocierilor privid impaduririle, finantarea proiectelor climatice si angajamentele de reducere a ritmului schimbarilor climatice.
Copenhaga, portul sperantelor moarte
Summit-ul COP15 de anul trecut, de la Copenhaga, a fost considerat un esec deoarece partile participante nu au reusit sa incheie un angajament global, care sa limiteze schimbarile climatice prin stabilirea unor tinte obligatorii de reducere a emisiilor de carbon pentru toate statele.
Rezultatul a fost un acord de doua pagini, care le cere statelor puternic industrializate sa isi anunte tinte voluntare de reducere a emisiilor, sa creasca transparenta monitorizarii emisiilor, sa promoveze tehnologiile curate si sa isi stabileasca drept tinta mentinerea incalzirii globale la sub 2 grade Celsius pana la finele secolului.
In 2012 expira protocolul de la Kyoto, iar cum la Copenhaga nu s-a ajuns la un acord care sa il inlocuiasca, summit-ul de anul acesta ar fi o oportunitate de a pune bazele viitorului acord global obligatoriu care sa fie adoptat la anul, la conferinta COP 17 din Africa de Sud.
In ciuda asteptarilor mari de dinaintea summit-ului, Acordul de la Copenhaga nu a avut un caracter legal obligatoriu, fiind doar un document ale carui prevederi ”au fost luate la cunostinta” de catre cele 192 de tari participante.
Insa cel mai important rezultat in urma summit-ului de la Copenhaga a fost faptul ca statele au agreat pentru prima oara sa infiinteze un fond de ajutor financiar de 100 de miliarde de dolari care va fi alocat pana in 2020 statelor in curs de dezvoltare. Fondul le va ajuta sa faca fata viitoarelor efecte ale schimbarilor climatice, dar si sa implementeze programe ”verzi” de reducere a emisiilor.
Cele 130 de state non-industrializate din cadrul UNFCCC, responsabile pentru 15% din emisiile totale de carbon la nivel global, asteapta de la Cancun adoptarea unui cadru prin care alimentarea fondului de sprijin sa se materializeze.
