La Paris, în WikiBar, borcanul de iaurt sau paharul din care bei un ceai fierbinte este numai bun de ronțăit, grație tehnologiei futuriste, WikiCells, dezvoltată de bioinginerului american, David Edwards. Invenția, care constă în ambalarea alimentelor în membrane fabricate din ingredienți naturali, pare însă lipsită de succes pe piața românească.
Dorin Cojocaru, directorul Asociației Patronale Române din Industria Laptelui susține că, deocamdată, românii sunt prea săraci să-și permită ambalaje comestibile, iar legile Uniunii Europene sunt prea stricte, în privința comercializării produselor alimentare.
În România, și chiar în Europa, cred că o astfel de idee este departe de a fi pusă în practică, mai ales pe piața lactatelor, unde normele de igienă sunt deosebit de stricte. Riscul ca iaurtul sau brânzeturile proaspete, împachetate doar în membrană comestibilă, să se degradeze este foarte crescut, având în vedere perisabilitatea crescută a acestor produse. Un ambalaj comestibil este, cu siguranță, organic și necesită, la rândul său, să fie protejat. În plus, nu poți asigura depozitarea sau transportul acestor produse, în condiții igienico-sanitare optime, dacă nu sunt protejate de ambalaje convenționale”, a declarat, pentru Green Report, Dorin Cojocaru.
Dorin Cojocaru este rezervat și în ceea ce privește obiceiurile românilor vizavi de igiena proprie, atunci când vine vorba despre astfel de ambalaje. Iar sănătatea copiilor, deseori nesupravegheați, ar putea fi pusă în pericol, din cauză că aceste alimente, ambalate în membrane organice, pot produce toxiinfecții alimentare, deoarece favorizează multiplicarea microorganismelor.
Cu Wikicells
ne luăm adio de la plastic
David Edwards a demonstrat însă că aceste ambalaje futuriste sunt deosebit de practice, pot înlocui aproape orice tip de ambalaj și contribuie semnificativ la diminuarea invaziei deșeurilor din plastic.
Ambalajele comestibile ar putea să reprezinte o soluție viabilă pentru rezolvarea problemei deșeurilor alimentare Pot fi păstrate și câteva luni în frigider, iar în ceea ce privește igiena este suficient ca paharele sau borcanele organice să fie clătite cu apă înainte de a fi mâncate”, susține Edwards.
Ideea bioinginerului american poate constitui sfârșitul utilizării plasticului în industria alimentară. Conceptul WikiCells a fost dezvoltat de start-up-ul WikiFoods si un prim WikiBar, imaginat de designerul futurist Mathieu Lehanneur, a fost deschis la Paris.
Pentru iaurt sau mozzarella, ambalajul poate fi, de exemplu, cocă de ciocolată sau din zahăr de orz. Inventatorul este deja în discuții inclusiv cu actori din industria alimentară europeană pentru promovarea invenției sale.
IBA București,
axat doar pe proiecte convenționale
Potrivit Mariei Ionescu, șefa Laboratorului de ambalaje din cadrul Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA București, cercetătorii români nu dezvoltă, deocamdată, proiecte care include ambalajele comestibile. Există însă doctoranzi, în Sibiu sau în Galați care, tratează în tezele lor de doctorat acest subiect.
În institutul nostru, deocamdată, nu dezvoltăm proiecte destinate ambalajelor comestibile. Ştiu însă că există doctoranzi în Galați sau în Sibiu care tratează acest subiect în tezele lor de doctorat”, a declarat, pentru Green Report, Maria Ionescu.
Soluție pentru deșeurile alimentare
Ideea ambalajelor comestibile pare eficientă însă pentru rezolvarea problemei deșeurilor într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, potrivit lui Dan Cristiu, director executiv, Asociația Producătorilor de Amabalaje din România (ARAM).
Ambalajele comestibile ar putea să reprezinte o soluție viabilă pentru rezolvarea problemei deșeurilor alimentare. Există deja ambalaje biodegradabile, cu impact minim asupra mediului. Însă, adoptarea acestui tip novator de ambalaje poate diminua cantitatea de deșeuri din industria alimentare și poate stopa risipade materii prime”, a explicat, pentru Green Report, Dan Cristiu.
Sticle vegetale,
în loc de PET-uri
Trestia de zahăr, scoarța copacilor sau paiele de grâu vor deveni în câțiva ani materia primă pentru următoarea generație de ambalaje. Specialiștii de la Coca-Cola, dar și de la alte companii de băuturi cercetează posibilitatea utilizării deșeurilor vegetale în proporție de 100% pentru realizarea recipientelor de îmbuteliere. Peste 25 de miliarde de sticle fabricate prin tehnologia PlantBottle au fost comercializate de Coca-Cola începând din 2010.
PlantBottle este o tehnologie de fabricație a sticlelor care arată la fel ca sticlele clasice din plastic fabricate încă din 1978, dar care înglobează în compoziție 22,5% materie vegetală.
Şi PepsiCo, compania rivală Coca-Cola, a anunțat schimbarea ambalajelor și susține, încă din 2011, că are o tehnologia performantă pentru un nou ambalaj realizat 100% din scoarță de pin sau coji rezultate din prelucrarea porumbului. Costurile de cercetare și dezvoltare ale noii sticle sunt de ordinul milioanelor de dolari.
Ce este WikiCell
Un WikiCell este format din două straturi. Primul este asemănător cojii unui fruct, cum ar fi strugurele sau afina, și este complet comestibil. Al doilea strat este mult mai durabil și poate fi comestibil sau nu, dar e complet biodegradabil, așa cum este coaja portocalei sau a nucii de cocos.
Primul produs lansat, deocamdată, de WikiCell Designs este înghețata împachetată într-o carcasă comestibilă. David Edwards a adunat o varietate de modele de ambalaje comestibile, care variază de la vin, într-o pungă din coajă de struguri, până la suc de portocale într-un recipient cu aromă de coajă de portocală. Dacă WikiCell înseamnă un viitor fără pungi din plastic sau PET-uri aruncate prin păduri sau pe marginea drumului, noi suntem pregătiți. Tu ești?
