Romania a pierdut o cincime din cota de dioxid de carbon pe care a cerut-o de la oficialitatile europene de la Bruxelles.
Creste factura pe care economia trebuie sa o plateasca pentru scaderea poluarii. Reducerea cotei de CO2 inseamna implicit reducerea numarului de certificate de emisie de gaze cu efect de sera pe care un poluator le poate poate vinde in schimbul investitiilor de retehnologizare.
Comisia Europeana a adoptat la sfarsitul saptamanii trecute deciziile privind planurile nationale de alocare de certificate de emisii de dioxid de carbon (CO2) propuse de Romania pentru 2007 si pentru perioada 2008-2012.
Aceste decizii prevad ca, pentru 2007, nu se pot aloca mai mult de 74,8 milioane de tone de emisii de CO2, deci 74, 8 milioane de certificate de emisie CO2. Pentru urmatorii cinci ani, anual se pot aloca 75,9 milioane de certificate. Acest nivel acceptat reprezinta cu 20,7% mai putin decat cantitatea propusa de Romania.
La acest capitol, ne-am putea socoti mai „norocosi" decat bulgarii, care au primit cu 37,4% mai putin decat au propus. Dar pentru mai mica economie a vecinilor s-au alocat 42,3 milioane de tone, iar „intensitatea carbonului" (tone CO2 raportate la un milion de euro Produs Intern Brut) a fost stabilita, pentru 2010, la 1697, fata de 911 in cazul Romaniei.
Planul national de alocare arata practic cantitatea de CO2 care poate fi emisa de marii poluatori din economie in decursul unui an.
Reduceri de capacitate sau modernizare
Este vorba de poluatorii din domeniul energetic (instalatii de ardere cu o putere termica nominala mai mare de 20MW, instalatii pentru rafinarea titeiului, cuptoare de cocs), din domeniul metalurgiei, din industria cimentului, sticlei, celulozei etc. Acestia primesc certificate de emisii de gaze cu efect de sera pentru cantitea de CO2 alocata.
Daca nu se poate incadra in plafon, un poluator fie inchide din capacitatile de productie, fie cumpara certificate de la alt poluator disciplinat care a facut investitii pentru retehnologizare si pentru a polua mai putin. Astfel, certificatele devin mijloace de stimulare a investitiilor in depoluare.
Dupa cum noteaza Comisia, „schema de comercializare garanteaza reducerea, cu cele mai scazute costuri din punct de vedere economic, a emisiilor de gaze cu efect de sera produse in sectoarele energetic si in cel industrial, ajutand astfel Uniunea Europeana si statele membre sa isi indeplineasca angajamentele in temeiul Protocolului de la Kyoto.
Comisia poate accepta planurile nationale de alocare integral sau partial, in functie de 12 criterii enumerate in directiva privind comercializarea emisiilor, printre care si potentialul tehnologic de reducere a emisiilor.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
