Ministrul Mediului si Dezvoltarii Durabile a participat in aceasta dimineata la sedinta de lucru a Comisiei pentru industrii si servicii a Camerei Deputatilor. In cadrul acesteia s-a dezbatut propunerea legislativa pentru completarea art.4 din Legea minelor nr.85/2003 (P.I.x 429/2007). Propunerea cuprinde un amendament privind interzicerea mineritului prin cianurare in Romania.
Prezentam in continuare punctul de vedere al Guvernului privind adoptarea acestei initiative legislative, sustinut astazi de catre ministrul Attila KORODI:
„Va multumesc pentru invitatia pe care mi-ati adresat-o pentru a participa la aceasta sedinta de lucru referitoare la propunerea legislativa pentru completarea legii minelor. In calitatea pe care o detin, incep prin a preciza ca pozitia MMDD dar si a Guvernului este in favoarea amendamentului care prevede interzicerea folosirii cianurilor in minerit, cu observatiile aferente adaptarii la tintele definite de proiectul de lege. Cred, totodata, ca acesta initiativa legislativa trebuie analizata cu multa atentie, mai cu seama ca in jurul acestei dezbateri exista o febrilitate a societatii civile, a mass-media dar si a oamenilor de rand. Interesul in jurul acestui subiect se datoreaza probabil si precedentului pe care Romania l-a inregistrat si care inca ne afecteaza: este vorba desigur de cazul Baia Mare!…un subiect graitor pentru romani cand vine vorba de cianura si inca graitor pentru statul Roman care si acum plateste daune serioase in relatiile bilaterale si internationale.
Consider ca este foarte important ca dincolo de argumentele tehnice de ordin ecologic, juridic sau istoric – sa luam in considerare in analiza noastra si numeroasele proteste individuale si colective ale societatii civile, ale unor institutii stiintifice, din tara si strainatate dar si ale unor personalitati si oameni de stiinta. Din punctul nostru de vedere adoptarea acestei initiative legislative de interzicere a cianurii in exploatarile miniere reprezinta o forma preventiva, care apara statul roman de eventuale evenimente cu consecinte ecologice, sociale, juridice sau financiare grave, avand la baza informatiile care sunt puse la dispozitia noastra prin rapoartele GNM. Suntem datori sa facem asta! Dreptul fiecarui cetatean al tarii „la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic” este stipulat si de Constitutia Romaniei, prin urmare statul roman este obligat sa asigure cadrul legislativ in vederea realizarii acestui obiectiv.
Chiar daca la nivel comunitar folosirea cianurilor nu este interzisa ci doar conditionata, o parte din statele Uniunii Europene isi reorienteaza politicile in acest domeniu, fie prin promovarea activa a alternativelor tehnologice, fie prin interzicerea efectiva a folosirii cianurii ca metoda de exploatare miniera. Se intampla asta pentru ca, in elaborarea politicilor de protectie a mediului, UE acorda un rol important mentinerii calitatii mediului prin introducerea unor masuri preventive.
Revenind la ceea ce va spuneam la inceput, intaresc mesajul meu potrivit caruia statul roman are obligatia de a feri Romania de dezastre ecologice, sociale si efecte juridice si financiare. Ecologic vorbind cianura poate inseamna dezastre! Prin natura sa tehnica, procedeul de extractie a aurului prin cianurare presupune lucrul cu concentratii scazute de cianura ca material reactiv. Asta inseamna ca pentru a avea cianura in concentratii scazute ea va trebui sa fie diluata intr-o cantiate mare de apa…ceea ce presupune solutii specifice, a caror intretinere si conservare presupune costuri si riscuri foarte serioase. Acesta ar fi un prim aspect !
Al doilea se refera la de depozitarea solutiei contaminate cu cianura, care dupa extragerea metalului pretios este depusa intr-un iaz de steril. Aceste reziduuri reprezinta reale pericole pentru om si pentru mediu. Chiar daca „neutralizarea cianurii” s-ar realiza intr-un grad avansat, toxicitatea rezidurilor ramane o sursa de pericol.
Nu mai vorbim de faptul ca Romania nu are un producator de cianura in tara, ceea ce inseamna ca acesta substanta trebuie transportata fie din Germania, fie din Belgia tarile cele mei apropiate de noi si care dispun de producatori de cianura. Transportul de la distante mari creste riscul de accidente ce pot provoca dezastre ecologice. Conform unor statistici intocmite la nivel european, circa 14% din accidentele cu cianuri sunt produse in timp ce acestea sunt transportate dintr-o tara in alta.
Mai exista si un alt aspect care trebuie luat in considerare! El se refera la faptul ca inchiderea unei astfel de exploatari presupune costuri uriase pentru refacerea mediului, costuri care nu intotdeauna sunt acoperite de garantiile financiare depuse de firmele posesoare de licente miniere. Ori, tendinta mondiala actuala este de a preveni poluarea mediului si nu de a-l reface ulterior, prin folosirea in procesele tehnologice a unor substante si materiale benigne pentru om si mediu.
Fie ca vorbim de transportul cianurii, depozitarea sau utilizarea ei in exploatari miniere vorbim de RISCURI imense atat in plan uman cat si in plan ecologic. Si firesc trebuie sa ne intrebam in ce masura Romania este in stare la ora actuala sa fac fata profesionist la un accident ecologic si sa limiteze pagubele pe cat posibil? Este o intrebare al carei raspuns poate fi considerat ca un alt aspect important in discutia de fata!
Am sa inchei aici, nu fara a sublinia importanta adoptarii cat mai urgente a acestei initiative legislative cu atat mai mult cu cat, in acest moment, o astfel de decizie nu ar avea consecinte sociale si economice majore asupra activitatii de minerit din Romania. Trebuie sa ne preocupam mai mult de cercetarea, de dezvoltarea tehnologiilor care nu folosesc cianuri. Totodata, cred ca si companiile private care au prevazut ca in viitor sa concesioneze licente miniere in tara noastra trebuie sa fie informate asupra intentiilor legislative ale Romaniei, de interzicere a folosirii cianurii ca tehnologie de exploatare.Acestea fiind spuse vreau sa precizez ca sedinta de lucru de astazi va fi una aprofundata si la fel de seriosa ca si subiectul aflat in dezbatere.”
Problemele dezbatute au vizat consecintele de natura economica si sociala, alaturi de cele de mediu, pe care le poate genera neadoptarea acestei initiative legislative. S-au luat in discutie si aspecte privind volumele si capacitatile foarte mari pe care le presupun unele exploatari miniere, modul in care se pot rezolva problemele de depozitare si conservare si riscurile aferente, dar si modul in care directiva europeana in domeniu raspunde tuturor acestor probleme.
Deputatii prezenti la sedinta din comisia de industrie si servicii au solicitat ca discutiile sa continue in cadrul comisiei. S-a considerat ca sunt necesare atat studii si expertize suplimentare, cat si prezenta tuturor membrilor comisiei la viitoarele dezbateri.
